Sari la conținut
News Alert

Pașaport diplomatic | Cauzele apariției extremismului alb în Europa

„O Europă albă, pură!”, „Europa va fi albă, sau va rămâne nelocuită!”, „Islamul nu este parte din lumea noastră!” Acestea sunt câteva dintre sloganurile pe care simpatizanţii politicilor de extremă dreaptă de pe continentul european le strigă în public, la demostraţii unde simbolurile naziste fac parte din peisaj.

  • „În ţări precum România şi Ungaria există un segment de populaţie care nu a beneficiat de căderea comunismului, de reformele democrate, de economia de piaţă, de integrarea europeană. Ei sunt cei care, sub masca apărării suveranităţii naţionale, pot muta politicile mult prea spre dreapta”. Declaraţia a fost făcută de Janusz Bugajski, unul dintre cei mai fini cunoscători ai fostelor ţări comuniste.

Balazs Barabas: O parte din schimbarea Europei este un fenomen nou al întăririi organizaţiilor de extremă dreapta, care deşi nu au câştigat alegeri au fost destul de aproape şi au mai multă trecere în faţa publicului, a votanţilor, decât până acum. Care este explicaţia pentru acest lucru?

Janusz Bugajski: Cred că este ceva destul de previzibil, cumva, pentru că mulţi oameni sunt dezamăgiţi de guverne, de performanţele guvernelor. Amintiţi-vă, multe dintre aceste mişcări populare au apărut după criza financiară din 2008, când mulţi oameni nu au mai înţeles care sunt beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană, la dezvoltarea economică din blocul comunitar. Cred că în cazul unei ţări cum este Marea Britanie s-ar putea să vadă reversul, adică o scădere economică pentru că nu vor mai fi parte din blocul comunitar, deşi ei cred că dacă se vor desprinde vor fi o ţară mult mai bogată. Mai este desigur şi chestiunea refugiaţilor, care hrăneşte discursul despre apărarea suveranităţii naţionale, apărarea culturii. Aceasta este o chestiune atât economică, cât şi culturală. Ideea că Uniunea Europeană îi amestecă pe toţi într-o masă uniformă, în loc să lase culturile naţionale să prospere. Cred că toate acestea sunt folosite de anumiţi politicieni, dar reprezintă şi un sentiment la nivelul unui număr mare din populaţie. Şi amintiţi-vă, în ţări precum România şi Ungaria există un segment de populaţie care nu a beneficiat de căderea comunismului, de reformele democrate, de economia de piaţă, de integrarea europeană şi ei sunt cei care „se roagă" pentru forţele naţionaliste şi extremiste, care sub masca apărării suveranităţii naţionale pot muta politicile mult prea spre dreapta.

Balazs Barabas: Dar vedem ţări cu un standard de viaţă foarte ridicat, precum Franţa, Olanda, Austria, Germania şi aici extrema dreaptă s-a întărit. Este AFD, Marine Le Pen şi alţi câţiva.

Janusz Bugajski: Sigur, pentru că nu este doar economia, cum am spus, ci şi cultura. Ideea că îţi pierzi cultura, că eşti ameninţat de un val de islamişti, sau că este ameninţat creştinismul, stilul tău de viaţă este ameninţat, acesta este un sentiment puternic, chiar şi în America. Este un sentiment puternic printre mulţi votanţi din fiecare ţară. Nu contează nivelul de prosperitate economică, deşi şi acesta este comparativ, pentru că dacă ne întrebăm: când se întâmplă revoluţiile, răspunsul este că nu atunci când eşti sărac, ci atunci când aşteptările nu-ţi sunt satisfăcute. Deci chiar într-o ţară care este bogată, vor spune: nu devenim mai bogaţi. De ce nu se întâmplă asta, ce ne ţine pe loc?

Balazs Barabas: Şi ceea ce îi ţine pe loc poate fi un fenomen de lungă durată?

Janusz Bugajski: Este dificil să rezumi dezvoltarea economică. Depinde de atât de mulţi factori, de pieţele mondiale, de atitudinea publică a investitorilor, de încrederea în investitori, de crearea locurilor de muncă, de reglementările guvernamentale, sunt tot felul de lucruri de luat în calcul. Dar, dacă este stagnare economică, atunci apare întrebarea: cine este responsabil şi oamenii încearcă să găsească vinovaţii, inamicii, indiferent dacă este elita, străinii, ţări străine, asta se întâmplă.

Balazs Barabas: Vedem că Europa se schimbă foarte mult. Avem pe de o parte alegerile care s-au încheiat în Franţa şi Germania, care vor duce probabil la mai multă stabilitate, şi pe de altă parte avem Brexit şi Catalonia, care par să aducă Europa aproape de colaps. Care dintre aceste situaţii este mai probabilă din punctul dvs. de vedere?

Janusz Bugajski: Cum aţi spus, Europa este în schimbare. Nu aş spune în colaps, nu este pe punctul unei căderi eminente, dar cred că există în subtext o întrebare existenţială: care este viitorul Uniunii Europene? Va deveni o asociere mai lejeră a mai multor ţări sau va deveni o asociere mai strânsă a acestor ţări? Şi dacă este ultima, atunci care ţări? Vorbim despre ţări care vor avea un parcurs diferit sau vor fi să spunem, cu o parte dintre mecanisme integrate, dar nu cu toate. Va fi un nucleu de state care le vor integra şi pe altele? Sau, alternativa ar fi să slăbească controlul. Nu se va prăbuşi, va fi în continuare acolo, liberul schimb şi alte acorduri legate de libertăţi, dar nu va fi un imput pentru o uniune politică mai apropiată. Deci, nu pot să prevăd viitorul sau pot să spun este în schimbare.

Balazs Barabas: Dar, dacă nu puteţi face previziuni, ce vi se pare mai probabil în termeni de politici europene îndreptate spre o uniune mai strânsă sau ca un fel de centrifugă care trimite ţările din est mai departe de centru?

Janusz Bugajski: Cel mai bun scenariu pe care îl pot face ar fi că procesul de integrare politică nu va merge mai departe prea mult. Dar în ceea ce priveşte economia, cred că după dezastrul din Grecia ar trebui să fie nişte mecanisme, nişte intenţii de a crea mai degrabă o uniune fiscală şi la fel, o uniune monetară, mai ales între anumite ţări din regiune: Germania, Franţa şi aşa mai departe. În ceea ce priveşte partea politică, nu aştept mişcări de federalizare, dar legat de elementele economice, cele de securitate, se vorbeşte acum despre o securitate mai puternică în cadrul Uniunii Europene, care cred că este mai mult un pericol, în mod special pentru NATO.

Balazs Barabas: Dar în ceea ce priveşte România, este o prezenţă militară americană puternică în România, preşedintele Trump s-a întâlnit cu preşedintele Iohannis. Este ceva mai mult simbolic sau arată mai multă atenţie României?

Janusz Bugajski: Este atât simbolic, cât şi practic. România a fost de la început, de când a intrat în NATO, un aliat foarte bun, a participat la toate misiunile americane, cheltuielile legate de apărare încă mai trebuie reglate, dar în orice caz, există prezenţa americană, au deschis ţara pentru baze americane ca parte a consolidare a acordului şi aş spune că da, în cazul României, pentru America este o chestiune de recunoaştere că ţara este un aliat bun, dar trebuie şi să încurajeze România să îşi menţină alianţele prin creşterea cheltuielilor pentru apărare.

Balazs Barabas: Ca să închidem conversaţia noastră, nu putem evita Rusia, care pare că insistă foarte mult cu angajarea unei armate de troli care comentează şi răspândesc propaganda rusă pentru a destabiliza democraţiile vestice. De ce face Rusia aceste lucruri?

Janusz Bugajski: Pentru că aceasta este soft power-ul Rusiei, cu alte cuvinte, din punct de vedere militar nu sunt suficient de puternici pentru a provoca vestul. Iar Rusia este în declin economic şi pentru a aduce lucrurile la acelaşi nivel, subminează vestul. Există o strategie pe termen lung, cred, în Moscova, pentru a demonta alianţele vestice.

Balazs Barabas: Dar asta este ceva greşit pentru noi toţi, pentru că dacă strici societăţile vestice, nu mai poţi coopera, nu mai poţi câştiga economic, comercial şi politic.

Janusz Bugajski: Pot câştiga la un anume nivel, economic, de aceea încearcă să corupă lideri politici prin toată Europa, pentru că atunci simt că, companiile lor care sunt legate direct de Kremlin, pot beneficia din afaceri făcute direct cu politicieni corupţi. Asta au făcut în Balcani, asta încearcă să facă în Europa centrală, asta fac în diferite părţi din vestul Europei, dacă ne uităm de exemplu la fostul cancelar german. Pentru ei, banii sunt o cale de a corupe politicieni, de a-şi consolida interesele de afaceri, dar şi de a demonta alianţele vestice.

 

  • „Un sentiment naţional formulat mai radical, naţionalismul, este capabil să mobilizeze alegători şi suporteri într-o comunitate şi în acelaşi timp să stigmatezeze adversarul, pe care îl aşează într-o categorie insuficient sau deloc naţională. Iar acesta este unul dintre cei mai puternici factori mobilizatori”. Gabor Egry este istoric şi a făcut declaraţia de mai devreme într-un interviu despre manifestările de extremă dreapta din Europa.

Balazs Barabas: Cum se explică faptul că astăzi în Europa sentimentele de extremă dreaptă sunt atât de puternice, iar alegătorii votează în număr mare partide de extremă dreaptă?

Gabor Egry: Cel mai des invocat argument este globalizarea şi efectele ei, respectiv în trecutul apropiat criza economică din 2008. Împreună au produs aceste reacţii în societăţile care aspiră la stabilitate în faţa greutăţilor care apar la tot pasul. Evident, există şi cauze mai adânci, structurale pentru care alegătorii, sau de partea cealaltă, politicienii, recurg la naţionalismul extremist sau radical pentru mobilizarea politică.Este o idee care funcţionează, în sensul că un sentiment naţional formulat mai radical, naţionalismul este capabil să mobilizeze alegători şi suporteri într-o comunitate şi în acelaşi timp să stigmatezeze adversarul, pe care îl aşează într-o categorie insuficient sau deloc naţională, iar acesta este unul dintre cei mai puternici factori mobilizatori.

Balazs Barabas: Dar, dacă acceptăm explicaţia conform căreia criza financiară de prelungeşte şi totodată statisticile spun că economia europeană creşte, PIB-ul creşte şi în ţările estice, şi în cele occidentale. Atunci cum se poate conecta, cum se poate exploata teama oamenilor, dacă situaţia economică este bună, pe de altă parte ce legătură au imigranţii şi refugiaţii cu dezvoltarea economică?

Gabor Egry: Unul din aspecte este că dezvoltarea, creşterea economică, nu este uniformă, mai ales dacă ne uităm la Europa de est. Dar nu este ceva specific est-european, se poate observa în întreaga lume, şi în occident este un fenomen general.Totodată, celălalt instrument al mobilizării oamenilor, teama de străini, este mult mai puţin legat de dezvoltarea economică. Evident, una din metode este conectarea migraţiei străinilor de periclitarea situaţiei materiale a localnicilor, dar de fapt, teama de străini, din punct de vedere al psihologiei sociale, este adânc înrădăcinată în noi. Asta înseamnă că până şi în societăţilor foarte dezvoltate, cu un nivel de trai ridicat, se vede că oamenii pot fi mobilizaţi. ÎDacă ne gândim la viaţa de zi cu zi, ştim că orice schimbare produce stres. Dacă ne mutăm în alt loc, sunt probleme, trebuie să cunoaştem vecinii, o perioadă suntem străini. Suntem legaţi printr-o ţesătură foarte fină, şi întrebarea este dacă găsim acele fire în care ne recunoaştem. Iar ideea naţională este un astfel de fir în care oamenii se regăsesc, limba vorbită, preferinţa pentru aceleaşi mâncăruri, avem cam aceeaşi cultură, putem vorbi despre cărţile din copilărie, toate astea formează un spirit de comunitate care evident nu există în faţa unui refugiat. Întrebarea de fapt este dacă încercăm să extindem acest repertoriu cultural şi încercăm să găsim fire comune, sau spunem că este o situaţie imposibil de rezolvat, trebuie să ridicăm ziduri, să separăm aceste comunităţi. Asta se manifestă nu doar faţă de refugiaţi, ci şi în relaţiile dintre naţiunile europene. Se vede clar că există posibilitatea ca mobilizarea naţionalistă să escaladeze şi între popoare europene, nu doar faţă de cele din afară.

Balazs Barabas: Polonia de exemplu, a suferit enorm, nu demult, din cauza ideii superiorităţii ariene, milioane de evrei polonezi au fost deportaţi din ţară. Iar în urmă cu câteva zile a avut loc "marşul alb" care practic poartă acelaşi mesaj: noi suntem superiori, suntem mai buni ca alte naţiuni sau etnii de culoare. Cum se împacă aceste lucruri la doar câteva decenii distanţă?

Gabor Egry: În principal pentru că ideile naţionaliste au un conţinut ascuns şi rareori explicit, în mod foarte ciudat, dar e un fenomen existent în istorie, de altfel în perioada interbelică a apărut destul de clar în mişcările naţionaliste de atunci, că naţiunile, ca un fenomen firesc al lumii, şi de fapt singurele macrogrupări date, dacă există în mod necesar, atunci este necesar şi să convieţuiască paşnic dacă şi-au găsit spaţiul desemnat lor. Pe de altă parte să nu uităm că majoritatea oamenilor caută şi o asociere emoţională, care dintr-un anumit punct de vedere se separă de raţiune. Prin asta nu vreau să spun că doar asocierea raţională este bună şi cea emoţională nu e bună, ci semnalează că este posibil ca în viaţă, un om să caute la un moment dat o asociere emoţională şi să se alăture unui astfel de marş şi în momentul următor să abordeze raţional altceva.

Balazs Barabas: Dar există şi cale de mijloc între asocierea emoţională şi cea raţională, mă gândesc aici la faptul că în Europa de est trăiesc de mult timp musulmani, de exemplu în România în Dobrogea, tătari şi turci. Ungaria a fost sub dominaţie turcă sute de ani, în Germania trăiesc de zeci de ani turci în număr mare. Şi nu au fost probleme. Deci musulmanii sunt aici, şi ei au fost cândva imigranţi, şi trăiesc foarte bine împreună societatea majoritară şi minoritatea musulmană şi practic nici nu avem cunoştinţă că acest lucru există. Atunci de ce ne temem de noii imigranţi musulmani, ei sunt altfel?

Gabor Egry: Îi percepem altfel. Ceea ce cunoaştem, chiar dacă este rău, deci răul pe care îl ştim deja îl simţim mai aproape decât noul apărut brusc. Pe de altă parte, imaginea noilor imigranţi sau refugiaţi este grevată şi de alte aspecte decât minorităţile "vechi". Nu putem ignora faptul că imaginea lumii din care vin ei este văzută ca una dominată de violenţă. Iar experienţa europeană, mai ales pentru cei care întâlnesc rar aceşti oameni, pentru că majoritatea imigranţilor trăiesc în oraşele mari, deci ei sunt văzuţi în presă, ceea ce inevitabil duce la imagini şi la percepţii false, dar care pot fi foarte uşor generalizate. Parţial pentru că există şi un interes politic, care îi influenţează pe oameni, şi există şi aici un paradox. Încrederea în politicieni este foarte scăzută în societăţile europene, dar dacă politicienii desemnează un inamic, atunci brusc devin foarte populari şi toată lumea îi crede că acela este inamicul.

Balazs Barabas: Însă efectele pe termen lung ale creării de inamici sunt destul de periculoase. Dacă se alimentează permanent această teamă de musulmani şi de refugiaţi, mai devreme sau mai târziu şi ei se vor teme, ceea ce va duce la urmări greu previzibile. Dacă două grupuri de oameni se tem unul de altul atunci inevitabil va duce la rezultate negative. Cum se poate explica societăţilor majoritare, alegătorilor, că efectele pe termen lung nu vor fi benefice?

Gabor Egry: Eu cred că dacă vrem să rezolvăm situaţia cu adevărat eficient, şi mă refer aici la temeri, nu la alte măsuri, dealtfel cred că situaţia este controlabilă. Teama provocată induce imaginea unei situaţii mult mai puţin controlabile decât în realitate. Eu aş face un pas înapoi şi aş spune că faptul că politicienii recurg de multe ori la crearea de inamici nu este doar o metodă simplă sau aparent simplă de mobilizare. Trebuie să vedem şi faptul că societăţile pe care vor să le mobilizeze sunt mult mai diverse cultural şi din punct de vedere al valorilor sunt mult mai fragmentate decât am crede. Ceea ce se vede şi în preferinţele politice. Ceea ce nu vede sfera politică, sau este incapabilă să gestioneze, este că ar trebui să gestioneze şi această fragmentare internă şi nu prin crearea unui inamic extern, care temporar creează coeziune şi ştim din istorie că această coeziune dispare după un timp, se poate prelungi printr-un război sângeros dar şi războaiele se termină şi atunci poate urma o destrămare dintr-o clipă în alta şi pot aparea din nou temeri.