VIDEO. Femeile și copiii adăpostiți la Azovstal nu au mai văzut soarele de două luni: Ajutați-ne, vrem să trăim! Rămânem fără mâncare

„Ajutați-ne, vrem să trăim!”, cer cu disperare mamele care se ascund alături de copiii lor în buncărele combinatului din Mariupol. Nimeni dintre miile de oameni adăpostiți acolo nu a mai ieșit la suprafață de săptămâni întregi, iar proviziile de hrană și apă le mai ajung doar pentru câteva zile.

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Femeile din Iran sunt luate pe sus și aruncate în dube

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

După ce și-a pierdut picioarele într-un atac rusesc, o fetiță de 12 ani din Ucraina a alergat la maraton pentru a ajuta un soldat

Povestea impresionantă a unui director din Călărași

CSAT: Spioni ruși au încercat să se infiltreze în România

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

- Viețile noastre, casele noastre...Unde e locul meu de muncă? Spitalul meu a fost distrus. Școala mea a fost distrusă, casa mea a fost distrusă încă din primele zile.
Am văzut civili, oameni care nu erau militari, erau aduși în secția mea pentru chirugie vasculară. Erau aduși oameni care nu mai aveau mâini sau picioare.

- În numele tuturor locuitorilor din Mariupol, fac un apel către întreaga lume. Vă rog, ajutați-ne! Vrem să trăim! Vrem să trăim în orașul nostru, în țara noastră. Vrem să trăim normal, în liniște. Ne-am săturat de aceste bombardamente, de aceste atacuri aeriene constante pe pământul nostru. Cât va mai dura? De cine suntem „salvați” aici? Nu înțeleg.

- Ajutați-ne! Opriți agresiunea Federației Ruse împotriva țării mele! Țara mea moare, pur și simplu. Orașul meu este complet distrus, nu a mai rămas viață nicăieri. Totul a fost bombardat complet. Copiii care sunt aici, plâng tot timpul, vor să se joace, vor să trăiască!

- Acum, de când Mariupolul a fost capturat de ocupanții ruși, nu mai avem cum să ieșim de aici. Nici măcar afară nu ieșim. Copiii noștri nu au mai văzut lumina soarelui de o lună și jumătate.
- De două luni. De două luni nu ieșim de aici, nici copiii, nu iese nimeni. Mai avem apă pentru cel mult o săptămână. Și mâncare la fel.
- Doar pentru 4-5 zile...
- Dacă nu ar fi fost armata ucraineană, nu știu ce am fi băut și mâncat.

Fetiță: Ne-am jucat pe telefon, dar vrem să mergem acasă, vrem să ieșim la soare.

Băiețel: Sper să putem pleca de aici și să vedem soarele, pentru că suntem deja de două luni aici. Vreau să văd soarele. Când ni se vor reconstrui casele, vrem să trăim în pace în Ucraina, pentru că este casa noastră.

Editor : Liviu Cojan