VIDEO. Femeile și copiii adăpostiți la Azovstal nu au mai văzut soarele de două luni: Ajutați-ne, vrem să trăim! Rămânem fără mâncare

„Ajutați-ne, vrem să trăim!”, cer cu disperare mamele care se ascund alături de copiii lor în buncărele combinatului din Mariupol. Nimeni dintre miile de oameni adăpostiți acolo nu a mai ieșit la suprafață de săptămâni întregi, iar proviziile de hrană și apă le mai ajung doar pentru câteva zile.

Zelenski îi pune lui Putin o condiție pentru a accepta negocieri directe între Ucraina și Rusia, la Istanbul

Autismul virtual, boala copilăriei moderne. Legătura dintre expunerea copiilor la ecrane și dezvoltarea lor

Ce spune George Simion despre interdicția de a intra în Ucraina și Republica Moldova

Spitalul de stat din România care folosește jocurile video și roboții pentru tratarea pacienților cu probleme motorii

Șapte din 10 angajați mănâncă în grabă, la birou. Pericolul meselor luate în fața calculatorului

Ce spune Nicusor Dan despre dezincriminarea consumului de droguri și unde ar trebui să acționeze autoritățile

George Simion neagă ca a confirmat participarea la dezbaterea organizată de Micutzu. Mesajul audio difuzat de comediant

Efectul prăbușirii leului: mai multe medicamente ieftine ar putea fi retrase de pe piață

Teoria Pământului plat. Ce spune George Simion și ce crede despre dinozauri și extraterești

- Viețile noastre, casele noastre...Unde e locul meu de muncă? Spitalul meu a fost distrus. Școala mea a fost distrusă, casa mea a fost distrusă încă din primele zile.
Am văzut civili, oameni care nu erau militari, erau aduși în secția mea pentru chirugie vasculară. Erau aduși oameni care nu mai aveau mâini sau picioare.

- În numele tuturor locuitorilor din Mariupol, fac un apel către întreaga lume. Vă rog, ajutați-ne! Vrem să trăim! Vrem să trăim în orașul nostru, în țara noastră. Vrem să trăim normal, în liniște. Ne-am săturat de aceste bombardamente, de aceste atacuri aeriene constante pe pământul nostru. Cât va mai dura? De cine suntem „salvați” aici? Nu înțeleg.

- Ajutați-ne! Opriți agresiunea Federației Ruse împotriva țării mele! Țara mea moare, pur și simplu. Orașul meu este complet distrus, nu a mai rămas viață nicăieri. Totul a fost bombardat complet. Copiii care sunt aici, plâng tot timpul, vor să se joace, vor să trăiască!

- Acum, de când Mariupolul a fost capturat de ocupanții ruși, nu mai avem cum să ieșim de aici. Nici măcar afară nu ieșim. Copiii noștri nu au mai văzut lumina soarelui de o lună și jumătate.
- De două luni. De două luni nu ieșim de aici, nici copiii, nu iese nimeni. Mai avem apă pentru cel mult o săptămână. Și mâncare la fel.
- Doar pentru 4-5 zile...
- Dacă nu ar fi fost armata ucraineană, nu știu ce am fi băut și mâncat.

Fetiță: Ne-am jucat pe telefon, dar vrem să mergem acasă, vrem să ieșim la soare.

Băiețel: Sper să putem pleca de aici și să vedem soarele, pentru că suntem deja de două luni aici. Vreau să văd soarele. Când ni se vor reconstrui casele, vrem să trăim în pace în Ucraina, pentru că este casa noastră.

Editor : Liviu Cojan