Sari la conținut

„Hotărârea extraordinară” care ar putea distruge monumentul Stonehenge, avertizează arheologii

Construcţia unui tunel prevăzut să treacă prin zona monumentului Stonehenge ar putea provoca distrugerea unui sit „unic'' ce adăposteşte dovezi ale existenţei oamenilor datate până la ultima eră glaciară, au avertizat experţii citaţi de Press Association, relatează Agerpres.

Dovezi ale unor urme de copite de bouri au fost descoperite recent în urma lucrărilor de excavaţie desfăşurate la circa doi kilometri de celebrul cerc de pietre din comitatul Wiltshire, după cum a amintit David Jacques, arheolog în cadrul Universităţii Buckingham. Urmele de copite având o vechime estimată la 6.000 de ani par a fi conservate în mod intenţionat sub o suprafaţă de piatră, probabil în cadrul unui ritual. Acestea reprezintă cea mai recentă mărturie dintr-o serie de descoperiri realizate timp de un deceniu la Blick Mead, sit pe care profesorul Jacques îl numeşte „o arhivă naţională de istorie britanică'' şi despre care susţine că ar putea conţine de asemenea urme de picioare umane.

Însă, tunelul şi o pasarelă din apropiere de Blick Mead prevăzute în cadrul lucrărilor de amenajare a autostrăzii A303, ar putea deteriora în mod ireversibil acest sit, a avertizat Jacques.

Guvernul a susţinut planurile pentru amenajarea unui tunel pe ruta A303 care trece prin apropiere de monumentul construit in timpul neoliticului, ca parte a măsurilor menite să decongestioneze zona şi să îmbunătăţească peisajul din zona Stonehenge. Însă, oponenţii proiectului - ce include intrări din zona de est şi de vest în tunelul din preajma ansamblului inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO dar şi o pasarelă - susţin că lucrările ar putea dăuna zonei care abundă în mărturii arheologice.

Conform profesorului Jacques, în cadrul proiectului nu a fost luat în calcul impactul asupra sitului Blick Mead, în ciuda faptului că acesta vizează o zonă din Marea Britanie în care au fost descoperite dovezi ale omului din jurul anului 8.000 î.Hr.

Arheologii se tem că lucrările de construcţie ale tunelului şi pasarelei vor avea impact asupra pânzei freatice diminuând cantitatea de apă din sol şi afectând condiţiile optime pentru conservarea dovezilor arheologice.

„Acesta este singurul sit din Marea Britanie unde există dovezi potrivit cărora oamenii au trăit aici imediat după sfârşitul erei glaciare şi până în prezent. Acest loc este, în fapt, ca o arhivă naţională cu materiale organice ce pot fi comparate cu nişte documente. Ar fi ca şi cum am distruge o librărie unică'', a avertizat omul de ştiinţă care a făcut apel la stoparea planurilor de construcţie şi la „cercetarea perpetuă'' a sitului unde ar putea fi descoperite şi alte dovezi şi informaţii despre istoria Stonehenge pe măsură ce metodele tehnologice evoluează.

David Bullock, directorul de proiect în cadrul Administraţiei autostrăzilor din Marea Britanie (Highways England) a declarat la rândul său că „planul conţine caracterisicile generale şi nu a fost conceput ca o hartă geografică''.

„Am anunţat recent debutul consultărilor publice asupra planului A303 Stonehenge şi apreciem opiniile tuturor părţilor interesate în acest proces. Consultările vor începe la 8 februarie şi vor oferi tuturor oportunitatea de a-şi exprima părerile cu privire la propunerile noastre şi ne dorim cât mai multe reacţii. Acest lucru ne va ajuta să ne asigurăm că am conceput cea mai bună schemă (de proiectare) şi va evidenţia locurile în care sunt necesare schimbări înainte de a face aplicaţia pentru construcţie'', a precizat Bullock.

La începutul anului trecut, English Heritage, organismul cultural oficial care are în gestiune situl, a salutat anunţul guvernului britanic privind construcţia tunelului catalogându-l drept „o hotărâre extraordinară". Agenţia şi-a manifestat îngrijorarea cu privire la zecile de mii de vehicule care circulă zilnic în apropiere de Stonehenge. Potrivit reprezentanţilor acesteia, zgomotul constant provenit de la trafic compromite bucuria şi înţelegerea monumentului. Iniţiativa de amenajare a tunelului a fost apreciată şi de UNESCO şi Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor.