Cu România ajunsă în top 3 la numărul de îmbolnăviri cu coronavirus, ne pândesc încă 3 pericole.
Cel mai rapid este acela ca, dacă fenomenul se agravează (388 de cazuri noi în 24 de ore, tendință de creștere), restul statelor europene să introducă noi restricții la călătorii. Nu-și dorește nimeni asta. Mulți români din diaspora și-a făcut planuri să-și petreacă o parte din vară acasă, iar cel mai negru scenariu este să nu poate reveni în țările de adopție și să-și piardă locurile de muncă. Și ar fi doar un aspect. Dar impactul economic ar fi cel puțin nefericit.
Aproape la fel de rapid, alt pericol este ca infrastructura medicală să nu mai poată face față valului de îmbolnăviri. Vestea bună, dată de doctorul Alexandru Rafila, este că modul în care acționează virusul Covid 19 a fost descifrat, prin urmare medicilor le este mult mai ușor să-i trateze pe pacienți. Totodată, numărul testelor a crescut semnificativ, deci pot fi identificate focarele comunitare și extrase de acolo persoanele bolnave, pentru a împiedica răspândirea masivă (metoda este numită de epidemiologi „strangulare", „gâtuire" a virusului).
Totodată, se discută despre monitorizarea pozitivilor asimptomatici la domiciliu. Dar dacă autoritățile nu au recurs încă masiv la folosirea aparatelor ce măsoară saturația oxigenului în sânge, care dacă scade sub un prag, este semn că apar probleme pulmonare, probabil au un motiv justificat.
Mie mi-a explicat un medic că un asemenea aparat poate fi procurat cu 50 de lei. Dar repet, probabil există o explicație pertinentă.
Revenind însă la infrastructură, nimeni sănătos la cap nu-și dorește scenariul în care autoritățile se declară depășite și abandonează lupta deoarece nu pot controla comportamentul populației.
Iar aici, sursa e politică. O știm cu toții. Insistențele ipocrite pentru relaxare (doar argumentul economic stă în picioare, dar PSD nu la el s-a gândit, ci la voturi) au indus populației un fals sentiment de securitate. Urmarea s-a văzut. Mulți nu mai țin cont de regulile de distanțare socială, nu respectă regulile de igienă, nu poartă mască, interacționează cu grupuri mari de persoane și apoi merg să-și îmbrățișeze părinții ...și tot așa.
Este o atitudine extrem, extrem de periculoasă. Da, se cunoaște modul în care acționează virusul la nivel molecular, dar Covid 19 nu este mai puțin contagios. Iar dacă privim către spațiile publice, pare că nu s-a întâmplat nimic în ultimele luni. Unii se comportă ca și când pericolul a trecut și am auzit chiar replica „o viață avem, să n-o trăim ca șobolanii!". Da, o viață avem, dar dacă e să aleg, aleg să fie mai lungă.
Al treilea pericol, care poate echivala cu o catastrofă națională, este legat de economie. Imaginați-vă cel mai negru scenariu: spitale pline de oameni, bani care ar trebui investiți în sectoarele productive trimiși, în schimb, să susțină combaterea virusului, mult mai multe companii închise, șomaj masiv, venituri bugetare în colaps. Merită?
Nu e nimeni fericit că s-a întâmplat așa. Dar de asta-i spune „criză". E de rău!
Avem două opțiuni: respectăm câteva reguli minime de protecție, chiar dacă mergem în vacanță sau la mall cu mască, ne dezinfectăm mâinile, stăm la distanță; sau plonjăm în gol, rugându-ne să existe plasă de siguranță. Alegerea ne aparține!
