11 decembrie, testul suprem pentru Sănătate

Data actualizării: Data publicării:
Andreea Nicolae
Andreea Nicolae
Jurnalistă Digi24.ro
spital aiud

De câte ori ați auzit că sistemul de sănătate este subfinanțat? Dar că tot mai mulți medici pleacă din țară, justificându-și decizia prin salariile mici și prin condițiile proaste de muncă? De multe ori, cu siguranță. Și, tot cu siguranță, faptul că acest lucru v-a fost transmis continuu nu v-a încălzit prea mult când ați ajuns pe un pat rupt și murdar de spital sau când a trebuit să băgați adânc mâna în buzunar pentru a-i mulțumi pe medici, asistente și infirmiere ori pentru a cumpăra medicamente, hârtie igienică sau mâncare pentru perioada de spitalizare. Adevărul este că, de ani buni, problemele sistemului sunt tratate cu superficialitate, de multe ori în cheie electorală, deși doar niște măsuri ferme, poate chiar dure, pot mișca ceva.

spital aiud

Da, ar trebui alocați mai mulți bani sistemului sanitar. Da, ar trebui construite noi spitale și ar trebui renovate și îmbunătățite cele existente. Da, ar trebui ca medicii să fie plătiți și respectați „ca afară”. Și, da, toate aceste deziderate ar trebui urmărite continuu, nu doar când bat alegerile la ușă, iar politicienii și sindicaliștii apropiați lor vor să arate electoratului cât de mult le pasă.

Dar, cum își imaginează cineva că vom ajunge acolo în lipsa unor reforme adevărate și dure? Bani sunt și acum băgați în sistem - poate nu suficienți, dar sunt, tot mai mulți de la an la an - însă efectele se văd prea puțin sau deloc. Aceiași pereți coșcoviți și plini de igrasie, aceiași gândaci care colcăie prin saloane, aceleași băi mizerabile, cearșafuri rupte, aparate medicale stricate sau lipsă (câteva exemple AICI, AICI, AICI și AICI).

Atâția câți sunt, banii alocați sănătății sunt în puține cazuri gestionați cu bune intenții și după criterii de eficiență și economicitate. O dovadă în acest sens o reprezintă și procentul uriaș - între 92% și 98%, în funcție de autoritățile contractante - de cumpărări directe, fără licitații, după cum a arătat digi24.ro în recenta campanie Banii risipiți din sănătate. Putem bănui că este vorba doar de incompetență, dar de cele mai multe ori pare să fi intrat în joc interesul personal, de gașcă și, de ce nu?, de partid.

De mulți prea mulți oameni, sistemul de sănătate este privit ca o vacă de muls. De sus în jos. De la oamenii din minister la managerul de spital și de la directorul de achiziții până la bucătăreasa care pleacă acasă cu mâncarea pacienților. Plus puzderia de șefi de firme care-și rotunjesc conturile de pe urma contractelor semnate cu unitățile medicale.

Managerii, unii dintre ei cu mulți ani de mandat în spate și adânci rădăcini în lumea politică, s-au obișnuit să privească spitalele pe care le conduc ca pe propria moșie. Ei taie și spânzură în spital, ei decid ce, de la cine și la ce preț cumpără medicamente, aparatură, mâncare, sisteme informatice, pază, etc. Cel mai probabil, în schimbul unor beneficii, fie că ele se materializează sub formă de comision, fie că se traduc prin sponsorizări și onorarii de consultanță acordate de firmele beneficiare.

Unele din afacerile murdare ale managerilor de spital au ajuns inventariate în dosarele procurorilor (doar în 2016, DNA a trimis în judecată șapte șefi de spital pentru fapte de corupție), iar sumele vehiculate ne ajută să înțelegem de ce baronii spitalelor opun atâta rezistență oricei încercări de reformă în sistem și vor să fie în continuare, simultan, și manageri, și profesori universitari, și medici, și membri în diferite comisii ministeriale, și președinți de asociații profesionale.

Medicii au și ei pârghiile lor. Pe de o parte, au companiile farmaceutice, dornice să-i trimită la simpozioane și conferințe sau să le plătească bani frumoși pentru prezentări la mall, caravane naționale sau articole în diferite reviste. Oficial, toate părțile implicate susțin că nu ar exista nicio condiționare, dar e greu de imaginat că medicii nu trebuie să se achite și ei de unele obligații, în schimbul sumelor primite. Pe de altă parte, medicii îi mai au pe pacienți și pe familiile acestora, care au învățat de mult lecția că, în spital, un ban scos din buzunar la momentul potrivit te poate scăpa de multe și grave probleme.

Și, tot așa mai departe, șpaga se propagă. De sus în jos și pe orizontală.

Să ne mai amintim trei nume, dovezi ale răspândirii bolii în întreg sistemul: Alin Iulian Țucmeanu, Mihail Copaci și Lazăr Iordache. Primul, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, i-ar fi mijlocit reprezentantului unei firme intrarea la șefii unui spital care doreau să cumpere aparatură medicală de peste 2,2 milioane lei. Suma promisă? 60.000 de euro. Al doilea, fost președinte al Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea, ar fi primit periodic bani doar pentru ca un anumit spital să aibă bugetarea corespunzătoare. În fine, al treilea, fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, și-ar fi folosit relația cu o persoană din conducerea MS pentru ca două spitale să primească banii necesari pentru construirea unei stații de epurare și pentru cumpărarea de echipamente medicale. Cât era comisionul pentru „omul” din minister al vicepreședintelui ANMDM? 5% din sumele alocate.

Toate cele trei nume apar în dosare ale DNA trimise în instanță.

Uneori, „erorile” sunt programate din start. În loc de un leu se trece în bugetul destinat achizițiilor o mie de lei, astfel că rămâne suficient loc de manevră la licitația propriu-zisă. Dacă cifrele umflate de sute de ori sunt observate de presă, autorii dau vina pe „erori materiale” și spun că nu s-a întâmplat nimic, deși în baza așa-ziselor greșeli au fost deja mutați banii dintr-o parte în alta.

Evident că toate aceste scheme secătuiesc până la blocare sistemul de sănătate. Și totul se răsfrânge asupra pacienților, dar mai marii sistemului au avut și au grijă în continuare să bage gunoiul sub preș. Medicii care, din neștiință, indiferență sau lăcomie, ajung să aibă pe conștiință oameni sunt „spălați” de colegii lor din așa-zisele structuri de control și supraveghere (colegiile medicilor). Până și mult-lăudatul mecanism de feedback al pacientului, introdus în februarie anul trecut, este fraudat, ajungând la rezultate paradoxale de genul „97,5% din pacienți sunt mulțumiți de calitatea serviciilor din spitalele publice”.

Cu atât mai importantă și inevitabilă este, în starea generală de fapt, implementarea unor măsuri ferme, chiar dure de reformă. Actualul ministru al Sănătății a făcut câțiva pași în această direcție. Cei mai recenți: Ordonanța de Urgență care schimbă criteriile de selecție a managerilor de spital și înăsprește regulile privind incompatibilitățile și conflictul de interese, respectiv Ordinul de ministru care obligă spitalele și serviciile de ambulanță să-și facă publice, în șapte zile de la semnare, contractele de achiziții, inclusiv subsecventele și actele adiționale. În plus, au fost create mai multe platforme de pe care orice persoană interesată poate obține informații despre cheltuielile instituțiilor din sănătate și firmele abonate la contracte. Urmează schimbarea Mecanismului de feedback al pacientului pentru a nu mai fi distorsionate rezultatele, modificarea metodologiei și normelor de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de conducere din spitale, respectiv a funcțiilor de șef de secție, precum și transparentizarea domeniului studiilor clinice. Toate acestea fac deja obiectul unor proiecte de acte normative.

Întrebarea esențială este însă: ce se va întâmpla cu toate aceste măsuri - unele deja aprobate, altele doar propuse - după alegerile din 11 decembrie? Va mai avea vreo șansă sistemul să se însănătoșească sau rămânem în aceeași stare de „lasă-mă să te las” și quid pro quo-uri fatale?

Partenerii noștri