De aproape un an, toate familiile din România se confruntă, cu mari dificultăți, cu realitățile pandemiei. Familiile vulnerabile au, însă, probleme și mai mari din cauză că pandemia de COVID-19 le-a adâncit vulnerabilitățile existente. 10 soluții pentru îmbunătățirea situației copiilor din România în procesul de recuperare națională după pandemia de COVID-19.
Deși România a făcut progrese semnificative în promovarea drepturilor copilului în ultimii 30 de ani, 35,8% dintre copii continuă să trăiască în sărăcie sau sunt expuși riscului de excluziune socială – unul dintre cele mai mari procente din UE. Situația celor mai vulnerabili copii din mediul rural, din familii sărace, de etnie romă și a copiilor cu dizabilități s-a înrăutățit în timpul pandemiei de COVID-19.
Circa 400.000 de copii nu merg la școală. Rata părăsirii timpurii a școlii continuă să fie de 17%. Un procent uluitor de 40% dintre elevii cu vârsta de 15 ani nu știu să socotească și nu înțeleg ce citesc. În timpul pandemiei, aproape 1 din 3 copii nu a avut acces la școala online. Și primul copil născut în 2021 este al unei mame cu vârsta de 15 ani. Un copil care are un copil, o situație încă des întâlnită în România.
Mortalitatea infantilă și mortalitatea maternă din România sunt cele mai înalte din UE, mai mult decât duble față de media Uniunii. Acoperirea vaccinală a scăzut sub limite acceptabile și a dus la o epidemie de rujeolă, o boală care poate fi prevenită, dar care a costat în ultimii ani viețile a peste 60 de copii.
Ultimele luni au demonstrat că obiectivul de a ne păstra copiii sănătoși, în siguranță și la școală, chiar și online, poate fi îndeplinit doar prin contribuția tuturor actorilor implicați: autorități naționale și locale, comunități, școli și familii.
Autoritățile analizează perspectivele de recuperare națională și au demarat deja campania de vaccinare anti-COVID-19, fără a elimina posibilitatea unor noi valuri de infectări. Este, așadar, un moment critic să învățăm cea mai importantă lecție pe care ne-a servit-o această pandemie: trebuie să acționăm pe termen lung, cu sisteme îmbunătățite, în interesul fiecărui copil.
De aceea, trebuie să soluționăm problemele structurale cu care se confruntă copiii din România și să ne mobilizăm pentru a corecta direcția în care ne îndreptăm în următorul deceniu.
Pachetul Minim de Servicii
Din fericire, în cadrul unui program derulat începând cu 2014 împreună cu autoritățile naționale, județene și locale în 45 de localități din Județul Bacău, UNICEF în România a consemnat lecții valoroase cu privire la cei mai vulnerabili copii din țară. Prin asigurarea accesului la servicii sanitare, educaționale, sociale și de protecție a copilului, de activitățile noastre au beneficiat peste 46.000 de gospodării vulnerabile și peste 21.000 de copii.
În plus, am testat o soluție de intervenție cu un Pachet Minim de Servicii care sprijină copiii cei mai vulnerabili, familiile acestora și comunitățile din care acestea fac parte pentru a întrerupe cercul vicios al sărăciei, bolii și discriminării. În 2020, a fost adoptată o lege în temeiul căreia acest pachet ar trebui să fie oferit în întreaga țară începând din 2021.
Cu toții avem înclinația umană de a ne ajuta semenii aflați în nevoie. De asemenea, dorim să oferim acel tip de ajutor care este eficace și nu soluționează doar situații pe moment, ci îi sprijină pe termen lung pe cei vulnerabili. Le dă proverbiala undiță, cu care să pescuiască singuri.
Pentru ca acest lucru să devină realitate, comunitățile în care trăiesc cei mai vulnerabili copii din România trebuie să ofere servicii integrate de educație, asistență socială și sănătate.
În aceste comunități trebuie să existe profesioniști care să aibă sarcina de a identifica și ajuta competent aceste familii să își rezolve problemele înainte să fie prea târziu: înainte ca părinții să nu își mai poată îngriji copiii și să fie nevoiți să îi lase în centre de plasament, înainte ca acești copii să fie loviți sau să se îmbolnăvească și să trebuiască duși la spital, înainte ca, în lipsa vaccinului, să se îmbolnăvească și chiar să moară. Înainte să abandoneze școala și să riște astfel să nu-și găsească vreodată un loc de muncă pe măsura potențialului lor.
Aceasta este misiunea unei echipe formate din minimum trei specialiști (asistent social, asistent medical comunitar și consilier școlar) care acționează pe teren, în fiecare comunitate pentru a identifica, sprijini și monitoriza copiii vulnerabili și familiile acestora, completați de un sistem de culegere a datelor cu privire la toate serviciile la care trebuie să aibă acces copiii. În anumite situații, este necesară implicarea mediatorilor școlari și sanitari, în special în comunitățile de romi.
Împreună, acești specialiști pot oferi ceea ce UNICEF în România și partenerii săi au definit ca „pachetul minim de servicii”, o formă de sprijin pe care UE o denumește garanția pentru copii. Costurile se situează sub 0,01% din PIB, mult mai mici decât cele necesare pentru a combate consecințele nedorite ale destrămării familiilor, bolilor, dizabilităților, mortalității și întreruperii educației, atât de strâns legate de excluderea socială. Mai mult, această investiție conduce la reducerea cheltuielilor sociale, întrucât acțiunile preventive atenuează nevoia de intervenții curative și corective mai costisitoare.
Finanțarea acestor servicii este o chestiune de primă urgență. Sunt disponibile resurse din fondurile structurale europene, iar noi avem obligația de a exploata această șansă cu înțelepciune: trebuie să avem grijă ca fondurile să ajungă la acele primării care au cea mai mare nevoie de ele. Așa cum se întâmplă când există vulnerabilități, aceste primării sunt chiar cele care au cele mai mici șanse să obțină astfel de fonduri, întrucât nu au capacitatea de a scrie, implementa și raporta astfel de proiecte.
Acestea fiind spuse, ajungem la primele două soluții: extinderea pachetului minim de servicii, cu finanțare din fondurile de reziliență, prin intermediul unor programe necompetitive, astfel încât să fie cuprinși și ajutați copiii cei mai vulnerabili, cu scopul de a reduce numărul inacceptabil de mare al copiilor care trăiesc în sărăcie. Investind în dezvoltarea capacității locale, toate comunitățile rurale ar putea introduce pachetul minim de servicii până în 2025, o garanție a includerii sociale a celor mai vulnerabili dintre noi.
Copiii pe primul loc
A treia soluție este ca principiile „copiii pe primul loc” și „niciun copil lăsat în urmă” să stea la baza tuturor strategiilor, programelor și planurilor naționale, inclusiv a celor legate de recuperare și reconstrucție după crizele sanitară și economică provocate COVID-19, elaborate și implementate cu indicatori măsurabili pentru componentele dedicate direct copiilor în aceste planuri și strategii.
De pildă, 10% din bugetul strategiei, programului sau planului în cauză este alocat problemelor copiilor, fiind direcționat direct acestora și părinților sau îngrijitorilor acestora.
De asemenea, ca o a patra soluție, UNICEF apelează la primul ministru să înființeze un organism național de coordonare pentru copii la nivel ministerial, precum și să ia măsuri pentru ca minimum 10% din fondurile structurale europene să fie alocate proiectelor în beneficiul copiilor.
Organismul de coordonare ar putea, de pildă, să monitorizeze sistematic reducerea ponderii copiilor expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, precum și să corecteze și să ajusteze programele și strategiile naționale astfel încât să extindă aria de cuprindere și calitatea incluziunii.
În al cincilea rând, toate comunitățile trebuie să dispună de centre comunitare de servicii integrate în care copiii să aibă acces fizic și digital la informații și servicii incluzive, printre care și servicii specializate pentru copii cu dizabilități, cum sunt fizioterapia, kinetoterapia și psihologia pentru copii și părinți.
În prezent, părinții din mediul rural trebuie să își ducă copiii cu dizabilități la oraș pentru tratament. De multe ori, renunță la tratament pentru că trebuie să aibă grijă de familie sau pur și simplu nu au bani pentru deplasare.
Astfel de centre pot fi finanțate de la buget și din fonduri europene. Putem lua măsuri pentru ca cel puțin 20% dintre copiii care acum sunt lăsați în urmă sau sunt „invizibili” pentru serviciile disponibile să aibă acces la servicii de medicină, educație și protecție socială la distanță.
În România, peste 50% dintre copii trăiesc în mediul rural, unde rata de penetrare a internetului fix este de 47%, comparativ cu 74% în mediul urban. Trebuie să luăm măsuri pentru ca toți copiii să beneficieze de educație incluzivă și de calitate, contribuind astfel la reducerea diferențelor educaționale și digitale actuale. După un an de la declanșarea pandemiei, este clar că mai mulți copii nu participă în învățământ, fie acesta digital sau obișnuit, și mai puțini copii învață ceva. Așadar trebuie să asigurăm accesul fiecărui copil la învățământ online. Altfel, riscăm să asistăm la pierderea potențialului acestor copii.
6% din PIB pentru Educație
Pentru aceste motive, cea de-a șasea soluție este ca Guvernul să aloce educației minimum 6% din PIB, conform legii, pentru a pune bazele unui sistem în care toți copiii și, în special, cei mai vulnerabili, din familii sărace, de etnie roma și copiii cu dizabilități au acces la educație de calitate și incluzivă. De asemenea, trebuie să eliminăm școlile și clasele segregate și separate pentru copiii romi sau cu dizabilități. Constrângerile bugetare nu trebuie să stea în calea acestor investiții prioritare. Este demonstrat faptul că educația are o rată mare a profitabilității (ROI) și este cheia creșterii economice viitoare.
Cea de-a șaptea soluție pe care o propunem este ca autoritățile să continue să îmbunătățească serviciile de sănătate preventive, inclusiv practicile de igienă la domiciliu/în școală/în comunitate, programele de vaccinare, de screening medical, de sănătate și alimentație a mamei și nou-născutului, de promovare a sănătății, de prevenire a bolilor și de educație sanitară.
În paralel cu măsurile de combatere a pandemiei de COVID-19, trebuie, de asemenea, să asigurăm vaccinările de rutină, pentru a reduce la minimum riscul de apariție a unor noi valuri pandemice și pierderi de vieți. Acum se conturează o posibilă nouă criză care afectează copiii, ca efect al întârzierii vaccinării pentru boli care pot fi prevenite.
Îmbunătățirile extraordinare determinate de activitățile noastre din județul Bacău au la bază o imagine în timp real a comunității, disponibilă online unei echipe locale de specialiști, precum și autorităților competente de la nivel regional și național. Cu cea de-a opta soluție, trebuie să continuăm să îmbunătățim disponibilitatea datelor și informațiilor defalcate cu privire la situația copiilor din România.
În plus, toate intervențiile ar beneficia dacă s-ar publica un raport anual cu privire la bunăstarea copiilor, realizat pe baza unor indicatori esențiali, în funcție de vârstă, gen, etnie, mediu rural/urban, nivel de educație, ocupații ale părinților, cu contribuții din partea copiilor.
Am văzut cu toții în 2019, în timpul președinției Consiliului UE, cum România a dat startul unui parcurs de bune practici în ceea ce privește participarea copiilor în stabilirea politicilor și în procesele decizionale. Unul din cinci europeni este copil, iar majoritatea acestora consideră că nu sunt auziți și implicați în viitorul Uniunii.
Cu doi ani în urmă, în premieră, România a făcut pași încrezători pentru a face auzită vocea copiilor, atunci când copiii au elaborat, adoptat și prezentat liderilor Uniunii la Summitul de la Sibiu Declarația de la București a copiilor din UE.
A noua soluție este, așadar, să continuăm stabilirea unor mecanisme concrete de participare a copiilor. De asemenea, prin alfabetizare media, să continuăm să dăm copiilor puterea de a-și susține cauza.
Provocările cu care se confruntă copiii din România nu pot fi soluționate eficient în lipsa cooperării autorităților naționale, județene și locale. Abordările de sus în jos trebuie completate cu acțiuni locale.
De aceea, cea de-a zecea soluție este ca toate municipiile și orașele din România să devină prietenoase pentru copii (inițiativa „Oraș prieten al Copiilor” a UNICEF), și să asigure o conducere de calitate și servicii accesibile pentru toți copiii, cu mecanisme de planificare, proiectare și răspundere pe interesele copiilor. Până în 2030, România ar putea avea un număr semnificativ de orașe prietene ale copiilor.
Aceste 10 soluții sunt esențiale pentru a oferi tuturor copiilor din România o șansă mai bună de a crește în familie, sănătoși, îngrijiți și educați pentru a-și realiza potențialul.
În special în cazul copiilor vulnerabili din această țară, aceste soluții pot întrerupe ciclul sărăciei, bolii și excluziunii sociale. Le pot oferi o șansă mai bună la prosperitate.
Acum, mai mult ca niciodată, este momentul crucial pentru a acționa: noul guvern elaborează în prezent noi planuri și programe, precum și bugetul de stat pentru anul 2021.
Pandemia de COVID-19 ne-a impus să ne redefinim viața zilnică și raporturile sociale, dar ne-a oferit și ocazia extraordinară de a ne reafirma angajamentul față de fiecare copil. Ca să răspundem crizei provocate de COVID-19, ne mobilizăm zilnic resursele, individual și pentru recuperarea întregii comunități.
Depinde de noi să valorificăm această ocazie fără precedent de a schimba lucrurile, să o transformăm într-o realitate mai bună pentru toți copiii din România, în care fiecare copil este protejat, sănătos și educat. Aceste 10 soluții trasează calea către această realitate, iar UNICEF este pregătit să sprijine Guvernul, societatea civilă, sectorul privat și alte părți interesate să le punem în practică.
