În practica politică parlamentară există două tipuri de moțiuni de cenzură: moțiuni cu șanse și moțiuni fără șanse. PSD a inventat a treia categorie: moțiunea de cenzură-cacealma, pentru a păcăli șefii de organizații, proprii lideri locali, parlamentarii săi, baronii din teritoriu, aripile care-și dispută supremația în partid, membrii și simpatizanții.
PSD se află în cea mai neagră perioadă din istoria sa, din cauza atacurilor în rafală la adresa instituțiilor statului, a războiului îndelungat cu instituțiile europene, a încercării de a scoate România din Uniunea Europeană, a luptelor fără precedent în istoria post-decembristă cu statul de drept și justiția. Cu alte cuvinte, PSD a încercat în perioada ianuarie 2017-octombrie 2019 un asalt frontal și definitiv la adresa întregii structuri a statului, la un deceniu de la aderarea României la UE și la 15 de ani distanță de aderarea la NATO.
PSD a vulnerabilizat grav poziția strategică a României și a afectat imaginea țării, cu costuri incomensurabile pentru economie, justiție, politică externă. PSD a vrut să deturneze drumul firesc al țării în UE și NATO și să apropie țara mai degrabă de o zonă de state cu poziții asociate de Federația Rusă și de sistemele iliberale de guvernământ. Planul a fost deturnat în ultimul moment.
Partidul, care are deja doi foști președinți condamnați la ani grei de închisoare cu executare, pentru corupție, a pierdut guvernarea după o mișcare civică fără precedent unde, sute de mii de oameni i-au alungat practic de la putere și au modificat majoritatea parlamentară. La începutul lunii noiembrie, după o moțiune de cenzură reușită, PNL a preluat guvernarea începând reconstrucția țării și reabilitarea imaginii României.
PSD se zbate undeva la 20%, iar ceea ce urmează va reprezenta nota de plată a electoratului pentru ceea ce a făcut PSD în ultimii ani și în trei decenii de democrație. Situația este aproape dramatică la aceștia, chiar dacă reluarea activităților parlamentare după starea de urgență dă cumva aparența că PSD stăpânește jocul politic. Electoratul PSD este super-demobilizat, resemnarea se regăsește în toate zonele de influență și de putere din PSD, iar cea mai mare problemă este că cei patru ani de opoziție care urmează vor însemna revenirea la statutul de partid irelevant, care nu va mai face jocul în Parlament.
În momentul de față s-a intrat în faza unei mare cacealmale în PSD, aceea de a forța, prin diferite strategii controlul asupra partidului și crearea unei false imagini a unui războinic ce continue să lupte. Este o strategie cu care cei din Kiseleff operează în disperare de cauză, încercând să mai salveze controlul în instituțiile aflate sub control parlamentar sau cele care-și schimbă conducerea. Legile și proiectele forjate de PSD, populiste și fără niciun fel de acoperire bugetară, sunt petarde menite să întrețină această imagine și să mute atenția de la luptele pe viață și pe moarte din partid.
Totodată, PSD a preluat părți din ALDE și din alte partide destructurate încropind o falsă majoritate. Se știe, pe final de mandat în Parlament, se dezvăluie numeroși colegi care nu se vor mai regăsi pe listele niciunui partid și atunci aceștia încearcă să se facă utili, punându-se la dispoziția celor care le promit locuri eligibile.
Astăzi PSD nu are decât 200 de parlamentari, iar aliatul care mereu a făcut piruete de un jalnic ridicol – „Partidul ProPonta" – puțin peste 20 de parlamentari. Moțiunea de cenzură are nevoie de minim 233 de voturi, aproape imposibil de obținut în condițiile în care subiectul moțiunii nu este nici până astăzi cunoscut, nu are susținere și nici nu poate naște un proiect politic. PSD a votat pentru starea de urgență și de alertă. Dacă nu o făcea, PSD ar fi fost astăzi la 12-15%, electoratul ar fi intuit că PSD ar fi încercat din nou subminarea instituțiilor statului, dar de data aceasta cu un cost enorm: mii de oameni victime ale disperării PSD de a reveni la putere și de a sabota măsurile medicale și restricțiile în vigoare peste tot în lumea civilizată.
PSD are astăzi un lider foarte slab care nu impune, nu are charismă, nu are control asupra liderilor județeni. Aliații sunt o oaste de strânsură, cu părți din echipele Dragnea, Olguța Vasilescu-Claudiu Manda, Nicolicea-Șerban-Nicolae ș.a. Ciolacu visează doar la momentul realizării listelor județene de parlamentari, pentru a elimina taberele care-i sunt opozabile. Este o strategie care nu poate avea viitor și care va muta luptele pe toată perioada pre-electorală și electorală până în decembrie 2020.
Activul PSD, simpatizanții și liderii de organizații știu mai bine decât toată conducerea centrală că cei aflați la cârma PSD sunt ei înșiși ilegitimi prin modul în care au preluat partidul. Și mai știu ceva ce nu se poate modifica până în 2024: Președintele Iohannis nu va mai pune un premier PSD atât timp cât este șeful statului!
Atunci de ce să mai depui moțiune de cenzură dacă nu ai numărul de voturi și, mai mult, șeful statului nu-ți va desemna un prim-ministru niciodată? Marcel Ciolacu flutură moțiunea de cenzură pentru a păcăli activul PSD în pregătirea congresului PSD. El vrea astfel să le promită PSD-iștilor că îi va aduce la guvernare. O mare înșelătorie!
Mai mult, hemoragia de primari ai PSD va fi fără precedent! Sute vor migra, iar mulți alții vor rămâne în afara primăriilor pe care le-au condus ani de-a lungul doar prin transferul de resurse de la bugetul de stat. Cei mai mulți primari PSD știu că fără guvernarea centrală pentru ei sfârșitul politic este asigurat. Ei nu au școala primarilor liberali, nu știu să facă proiecte, să acceseze fonduri europene, să servească binele public. Ei știu doar să fie conectați la resursele partidului stat prin sistemul influențelor și al controlului instituțiilor.
Moțiunea de cenzură este și din perspectiva hemoragiei primarilor PSD, un garou înșelător menit să le promită primarilor că mai există o șansă: „Nu plecați, e posibil să mai fim la butoane o vreme!"
O altă cacialma vizează modul în care PSD se raportează la indexarea pensiilor. Moțiunea de cenzură este și un plan-cacialma de a da „foc" la țară, o încercare de a bloca Guvernul să realizeze actele normative incidente pentru punerea în aplicare a legii și eventuale OUG de modificare.
Grupările din PSD încearcă să se faulteze una pe cealaltă inclusiv prin fixarea datei congresului după, respectiv înainte de moțiune.
În concluzie, moțiunea de cenzură anunțată de PSD este o mare cacialma, aceasta nu vizează preluarea puterii (pentru că e teoretic și practic imposibil) ci înșelarea activului de partid, menținerea celor care conduc PSD la cârma partidului, oprirea hemoragiei de primari și blocarea mecanismelor guvernamentale pentru punerea în aplicare, în acord cu cifrele economice și cu echilibrele macro-financiare, a legii de indexare a pensiilor.
Astfel, PSD rămâne același partid-cacialma care nu este adeptul unei politici complet decuplate de prioritățile României, de angajamentele comunitare și care arată electoratului că nu se va schimba cu nimic față de anii în care a vrut demolarea completă a statului.
