Ipocrizia pomenilor electorale
Pomenile electorale au evoluat la clasa noastră politică. Găleata și uleiul nu se mai împart la lumina zilei, pentru că legea interzice împărțirea lor.
În schimb, în Parlament avem agitație pe ordinea de zi. 11 inițiative legislative se înghesuie pe ordinea de zi pentru a cadorisi lumea care votează.
Această ultimă sesiune de dinainte de alegeri ar putea să formeze unanimități între partide care, altminteri, își dispută guvernarea. În joc sunt pensii speciale pentru militarii din teatrele de operațiuni, pentru profesorii cu vechime mai mare de 30 de ani, pentru cei care lucrează pe ambulanțe, chiar și pentru instructorii de zbor pe elicoptere.
Sau, cu mai mult noroc, avem și mărirea punctului de pensie cu 50%, adică, pentru toată lumea, un zambet de la Parlament și câțiva lei în buzunar.
Nimeni nu a calculat impactul pe care l-ar avea asupra bugetului legiferarea tuturor acestor cadouri care sunt puse în pomul de Crăciun care se împodobește pentru momentul scrutinului pentru alegerile parlamentare de la 11 decembrie.
Înainte de această aglomerată sesiune a aleșilor, am avut o lună iunie plină și ea de cadouri. Atunci, Parlamentul a decis, prin inițiative care au avut succes în rândul senatorilor și deputaților care priveau, între altele, personalul angajat la Ministerul Transporturilor (care și-au vazut salariul mărit cu 57% și sărind, printr-un singur vot, peste 27 de clase de salarizare). Și angajații Autorității Electorale Permanente, și funcționarii publici, și demnitarii, alături de experții din Parlament, au fost beneficiarii proniei coborâte peste ei prin caritatea de care au dat dovadă parlamentarii.
Vorbim despre legi care sunt gândite pentru categorii de angajați la stat (mai puțin instructorii de zbor cu elicopterul), asociate de obicei cu clientela politică, iar în cazul profesorilor și al angajaților din sistemului sanitar, cu cenușăresele grilelor de salarizare.
În absența unei legi unice a salarizării, sistemul politic a creat în România o masă imensă de categorii și subcategorii, de clase numai bune de manipulat. Cu toții se regăsesc în sindicate care au gestionat destinele acestor angajați de aproape 27 de ani. Liderii acestor sindicate, precum BNS, Cartel-Alfa, sunt pe scena publică de la începutul anilor 90 și au negociat cu toate guvernele, au semnat ''pacea socială'' pe rând cu Nicolae Văcăroiu sau Adrian Năstase. Au făcut opoziţie alături de Victor Ponta.
O altă categorie de lideri sindicali a intrat în politică, aşa cum au făcut Miron Mitrea şi finul lui, Marius Petcu, care, după mandate de parlamentari, au trecut şi pe la închisoare.
Marian Sărbu și Liviu Pop sunt din altă categorie, a celor care au intrat în politică și au ocupat funcții de ministru pe lângă mandate de parlamentari.
Toate aceste nume au trecut în umbră, nu mai apar în fruntea maselor de salariaţi, nu mai dau declaraţii în presă ameninţând cu greve generale sau cu blocarea țării.
În umbră s-a dus și un alt nume, Aurel Cornea, care vreo 20 de ani reprezenta profesorii din România, prin sindicatul său, FSLI. Ginerele lui Cornea, Claudiu Florică, a apărut în Dosarul Microsoft în toate guvernele, de la cel condus de Adrian Năstase până la Emil Boc, ca fiind cel care a deschis toate ușile de la birourile tuturor miniștrilor Educației, începând cu Ecaterina Andronescu și pe care i-a convins să cumpere computere și imprimante la prețuri extraterestre.
Garnitura aceasta de lideri sindicali a dispărut din prima linie, iar locul lor a fost luat, în timp de alții.
Înțelegerile cu politicienii au rămas însă. Nu mai puțin de 28 de confederații sindicale s-au întâlnit săptămâna trecută cu grupurile parlamentare ale PSD, unde au prezentat amendamente la trei ordonanțe de urgență 20, 43 și 57 referitoare la salarizare. Mai fragmentate, aranjate pe categorii de salariați, confederațiile, acum necartelizate, i-au rugat pe parlamentari să le preia solicitările să să le mărească salariile și pensiile profesorilor din școlile primare și cele speciale, asistenților sociali, angajaților din clinici și spitale.
În caz contrar, au spus cele 28 de confederații sindicale, vor începe protestele. Împotriva actualului guvern. Iar cei mai hotărâți dintre ei, cei de la Sanitas, au anunțat deja că la 31 octombrie, adică mai aproape de alegeri, spitalele vor intra în grevă generală.
Orice categorie nemulțumită de salariați are dreptul să-și revendice drepturile, să-și strige păsurile și să protesteze. Însă, când de 27 de ani nemulțumirile lor devin obiect de trafic al unor înțelegeri între anumite partide și liderii de sindicat, ai măsura pasului bătut pe loc de o țară-ntreagă.
