Editorial Nevoia de reformă administrativ-teritorială. Episodul 2. Doar 7% din autoritățile locale sunt autonome
Autoritățile locale sunt prea slabe din punct de vedere financiar, nu sunt autonome și depind în mare măsură de banii de la bugetul de stat. Doar 7% sunt autonome, în timp ce statul pompează bani pentru subzistența celorlalte. Înainte de a vă demonstra cum am ajuns la acest procent alarmant de 7%, vă detaliez informații legate de modul în care se constituie bugetele locale.
Veniturile bugetare locale se împart în 4 mari categorii (conform legii finanțelor publice locale (273/2016)):
a) veniturile proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (în special TVA);
c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donaţii şi sponsorizări.
Din aceste 4 categorii, 2 dintre ele sunt importante ca volum: veniturile proprii și cotele defalcate de TVA. Evident, pe lângă aceste venituri, mai sunt și cele provenite din diferite surse de finanțare europene, programe sau exerciții financiare.
Conform Legii Bugetului pe 2022, avem următoarea repartiție a impozitului pe venit (art. 6. - (1)):
a) 15% la bugetul local al județului; (parte din veniturile consiliilor județene)
b) 63% la bugetele locale
c) 6% într-un cont distinct - repartizare prin hotărâre a consiliului județean;
d) 14% într-un cont distinct - pentru echilibrarea bugetelor locale
e) 2% într-un cont distinct - pentru finanțarea instituțiilor publice de spectacole (teatre, opere și filarmonici).
La rândul lor, sumele pentru echilibrarea bugetelor locale (art. 6. - (1) - d) intră toate într-un coș național și se repartizează UAT-urilor astfel:
a) 15% pentru echilibrarea bugetelor locale ale județelor;
b) 85% pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor.
Cei 6% de mai sus sunt “pentru susținerea programelor de infrastructură care necesită cofinanțare locală, precum și pentru cheltuielile de funcționare”. În concret, reprezintă “fond la dispoziția consiliului județean” și este distribuit pe baza: “cererilor pentru acordarea de sume pentru destinațiile prevăzute” ale comunelor, orașelor și municipiilor. A ce vă miroase acest instrument de finanțare?
Vă prezint câteva grafice care vă ajută să înțelegeți cum sunt construite și distribuite veniturile Unităților Administrativ Teritoriale.
Ținând cont de veniturile proprii și veniturile europene și raportându-le la cheltuielile curente (de funcționare, adică cheltuielile totale minus cheltuielile de investiții) rezultă un index de autonomie financiar. Având drept reper acest index de autonomie financiară, rezultă că doar 7% din Unitățile Administrativ Teritoriale din România sunt autonome.
Autoritățile locale sunt din ce în ce mai dependente de fondurile naționale - fie prin cote defalcate din impozite, fie din TVA, pentru echilibrarea bugetelor locale, fie prin subvenții, transferuri și multe alte tipuri de fonduri naționale, precum PNDL. Multe dintre aceste fonduri nu se duc în investiții, ci în cheltuieli de funcționare. În plus de toate aceste fonduri reglementate prin bugetele naționale și locale, anual Guvernul alocă sume importante în lunile Septembrie- Octombrie din bugetul Secretariatului General pentru ca UAT-urile să-și plătească salariile și facturile. În 2020 s-au acordat 1,3 miliarde de lei. În 2021, 2 miliarde de lei.
Mai jos, prezentăm graficul distribuției autonomiei financiare care exemplifică cât de eficiente sunt administrațiile locale: doar 226 (7%) din UAT-uri își pot susține activitatea din veniturile proprii, adică sunt autonome, sustenabile. Peste 82% dintre UAT-uri nu își acoperă nici măcar 80% din cheltuielile curente din venituri proprii.
Distribuția mediei autonomiei financiare pe praguri de cheltuieli totale relevă că primăriile mici, cu venituri și cheltuieli mici, au o autonomie redusă. De asemenea, se observă că autoritățile locale cu venituri peste 20 de milioane de lei anual au media de autonomie de peste 80%.
Concluzia este evidentă: România are nevoie de Unități Administrativ Teritoriale mai puternice financiar care să aibă capacitatea de a se autosustine și să nu mai fie aproape integral DEPENDENTE FINANCIAR de autoritățile politice centrale.
