În ultimii 30 de ani, statul român nu a fost în stare să construiască decât un singur spital, la Mioveni. UNUL. Am văzut însă zeci de machete de carton, prezentate cu atâta mândrie și tam-tam de primărițe blonde sau bărbați de stat țanțoși.
Ne este evident tuturor că nu s-a vrut. Nu aș vrea să trag niște concluzii despre buna sau reaua credință a celor care ar fi putut să o facă. Vreau doar să înțelegem cu toții mai bine contextul actual și schimbările necesare.
PENTRU CĂ NU S-A VRUT, evident că nici NU S-A PUTUT.
Nu au fost aduși specialiști și nu au fost pregătiți funcționari publici pentru construcția de infrastructură de sănătate. NU există oameni capabili să facă asta în corpul actual al Ministerului Sănătății, nici astăzi. Nu există nici un arhitect, nici un inginer, nici un project manager care să poată coordona proiecte de anvergura spitalelor regionale - vorbim de proiecte de câteva miliarde de euro.
România a avut din 2014 la dispoziție bani pentru cele trei spitale regionale. Banii europeni au rămas necheltuiți — s-au cheltuit câteva zeci de mii de euro. În anul 2019, Ministerul Sănătății a returnat la bugetul de stat 1.4 miliarde de lei - cea mai mare sumă din istoria acestei instituții. Pe spitalele regionale nu s-a avansat în niciun fel.
Cum poți să construiești spitale fără oameni care se pricep să construiască spitale?
De ce vrem să dăm exemplu țările mai dezvoltate ca noi doar când ne convine, și nu acceptăm că avem nevoie de specialiști pentru a face lucrurile trainic?
De ce nu ne dăm seama că trebuie să schimbăm strategia, dacă cea aplicată în ultimii 30 de ani nu a livrat nici un rezultat?
Prin programul de guvernare ne-am asumat construcția acestui corp de experți, prin Agenția pentru Investiți în Infrastructură de Sănătate, ca să putem construi acele spitale care până acum au fost doar pe hârtie sau pe machete care mai de care mai simandicoasă. (pag 165).
Îmi este greu să înțeleg toate ieșirile celor care își dau cu părerea despre această agenție, fără să aibă habar ce presupun aceste proiecte mari de infrastructură. Mi-e și mai greu să înțeleg de ce avem această manie de a ascunde sub preș defectele existente, în loc să le corectăm și să schimbăm lucrurile în bine, măcar de acum încolo.
Înainte să fie prea târziu.
