Alexandra Furnea: Intram în baie ca mieii la tăiat

Mărturii cutremurătoare despre momentele ce au urmat incendiului din Colectiv. "Nici eu nu ştiu cum am supravieţuit unui asemenea infern", spune Alexandra Furnea, o tânără arsă în club, despre condiţiile pe care a fost nevoită să le suporte în Spitalul de Arsuri din Bucureşti.

„România n-o să se schimbe pocnind din degete”. Cum văd Gabriel Liiceanu și Radu Paraschivescu alegerea lui Nicușor Dan ca președinte

Cum a arătat parada militară desfășurată la Washington sub comanda lui Trump. Proteste în SUA, într-o perioadă de divizare în societate

Metodă inedită de alungare a urșilor. Soluția găsită de o primărie din Brașov, pentru a scăpa de animale

„Sindromul Italia”. Drama unei românce, badantă timp de 20 de ani în Peninsulă, care a ajuns astăzi să se trateze la psihiatru

Proteste de ziua lui Trump. Un șerif din Florida amenință manifestanții cu moartea

Gabriel Biriș: Legea bugetului de stat a fost construită prost iar măsurile de remediere ar trebui să vină de la cei care au făcut-o

Trump își va serba ziua de naștere în timpul unei parade militare neobișnuite. Proteste anunțate împotriva manifestației „autoritare”

Experții europeni prezenți la Salina Praid au propus două soluții. Ambele variante implică lucrări ample și milioane de euro

Ce măsuri au discutat partidele pentru reducerea deficitului. Dragoș Anastasiu: „Trebuie să alegem ajustări de taxe”

A scăpat din iad şi s-a trezit în altul. A plecat cu infecţii nozocomiale şi, la doi de la experienţa traumatizantă prin care a trecut, a găsit putere să povestească în exclusivitate pentru Digi24, despre durerea trăită în spital. Atenție, urmează mărturii care vă pot afecta emoţional!

Alexandra Furnea: „Primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la experienţa mea din Spitalul de Arşi din Bucureşti este coșmar. Probabil că a fost la fel în toate spitalele din Bucureşti în momentul respectiv. Condiţiile sunt greu de descris, am stat când doi, când trei, când patru într-un salon, toaletele erau la câteva saloane distanţă. La un moment dat am sta într-un salon cu două paturi, unde toaleta era în salon şi asistentele glumeau că era salonul dedicat pacientelor care veneau să se opereze pe sub mână, făcându-şi diferite proceduri estetice, deci era cumva un salon privilegiat acela. Paturile erau susţinute cu ajutorul cutiilor de medicamente care erau aduse din depozit de asistente, nu exista un sistem prin care să putem ridica spătarul. E... cumplit, cumplit. Dar probabil cel mai traumatizant moment era cel al băilor. Acolo intram cu toţii ca mieii la tăiat. Eram suiţi în acestă cadă, eram spălaţi cu un duș ordinar de apartament, cu apă de la robinet. Îmi vine şi mie greu să înţeleg cum am supravieţuit până la urmă unui asemnea infern care s-a adăugat traumei în sine a incendiului şi durerilor de acolo. Am strâns aşa un întreg bestiar de suferinţe. Am fost nevoiţi să suportăm aceste intervenţii care se desfăşurau fără un protocol de anestezie, pe viu, exact cum îmi imaginez eu că s-ar fi întâmplat într-un spital de campanie în timpul celui de-al doilea război mondial.”