ICCJ dă azi sentința finală în cazul morții disidentului Ursu. Niciun ofițer de Securitate nu a fost până acum condamnat în România

Astăzi este așteptată decizia finală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul inginerului disident Gheorghe Ursu, ucis în noiembrie 1985 în timpul unei anchete a fostei Securități comuniste. În acest dosar, pe banca acuzaților se află doi foști ofițeri de Securitate: Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Cei doi sunt acuzați de „infracțiuni contra umanității” și de implicare directă în moartea lui Gheorghe Ursu. Dosarul morții lui Ursu, deschis încă din 1990, a fost timp de 33 de ani amânat, tergiversat și blocat în instanțele din România. O decizie de condamnare a foștilor securiști Pârvulescu și Hodiș ar reprezenta o premieră pentru justiția română: de la căderea comunismului și până în prezent, niciun ofițer de Securitate nu a fost condamnat pentru poliție politică sau fapte comise până la Revoluția română.

Ora de începere a ședinței completului de judecată a Secției penale a ICCJ, care dă decizia în acest dosar, este 09:00.

Dosarul Gheorghe Ursu a ajuns la Înalta Curte pe 19 februarie 2020. Timp de mai bine de trei ani, luarea unei decizii finale a fost amânată de 28 de ori până acum.

În iunie 2021, Andrei Ursu a făcut o cerere de recuzare a unui judecător și de „abținere” în cazul altuia, cerere respinsă de instanță:

„Respinge, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului judecător ... formulată de apelantul parte civilă Ursu Andrei Horia în dosarul nr. 2500/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. Respinge, ca nefondată, declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător ....de la judecarea dosarului nr. 2500/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. Fără cale de atac”

Inginerul Gheorghe Ursu a fost anchetat de Securitate în 1985 în arestul Miliției Capitalei, după ce a trimis la Radio Europa Liberă o scrisoare în care denunțase decizia lui Ceaușescu de a opri consolidările la clădirile afectate de cutremurul din 4 martie 1977. El a fost bătut în celulă de doi deținuți de drept comun și, potrivit martorilor din dosar, inclusiv în timpul interogatoriilor ofițerilor de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș.

Ancheta privind moartea sa în arest a fost deschisă în 1990, imediat după Revoluția din decembrie 1989, dar dosarul a fost amânat și blocat în instanță timp de 33 de ani. În toată această perioadă, Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a făcut greva foamei de două ori și a cerut insistent ca toți cei responsabili de moartea tatălui său să fie trași la răspundere - inclusiv cei doi foști securiști.

Securitatea a „inventat” infracțiunea de deținere de valută pentru a „disimula” anchetarea sa pe motive politice

În 2000, Marian Clită, un fost deținut de drept comun, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru că în 1985, la ordinul fostului şef al Direcţiei de Cercetare Penală a Miliţiei, Tudor Stănică, l-a omorât pe Gheorghe Ursu, cu care era coleg de celulă. Clită a executat o parte din pedeapsă, find liberat condiţionat după nouă ani. Ulterior, Clită a fost din nou închis pentru omor după ce a ucis o stewardesă în Copenhaga.

Doi foști torționari ai Miliției, Tudor Stănică şi Mihail Creangă (fostul şef al Arestului Miliţiei Capitalei), au fost şi ei condamnaţi pentru moartea lui Gheorghe Ursu. În 10 octombrie 2003, cei doi au primit o pedeapsă de câte 20 de ani de închisoare pentru instigare la omor calificat, dar jumătate din pedeapsă le-a fost graţiată.

În 2016, în dosarul Ursu au fost trimiși în judecată fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu și fostul colonel de Securitate,Vasile Hodiş, ambii acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.

Conform procurorilor militari:

„În perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 şi decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, aşa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relaţiile şi discuţiile cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist”

Logica judecătorilor de la Curtea de Apel: „Gheorghe Ursu nu s-a opus public regimului totalitar, așa că nu poate fi numit disident”

Cei doi securiști au însă fost achitați de Curtea de Apel București în 2019. Instanța a decis schimbarea încadării juridice în cazul foștilor ofiţeri din cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, din „infracțiuni contra umanității” în „tratamente neomenoase” și i-a achitat pentru această infracțiune.

Conform motivării Curții de Apel, Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic, iar ofițerii de Securitate care l-au anchetat ar fi trebuit să fie cercetați în anii '90, și nu la 30 de ani de la moartea inginerului, când faptele lor s-au prescris deja.

Magistrații au mai susţinut că după 1965 în România nu se mai poate vorbi despre crime împotriva umanității și că Gheorghe Ursu „nu s-a opus public regimului totalitar, așa că nu poate fi numit disident”.

Dosarul inginerului Gheorghe Ursu a ajuns în 2020 la Înalta Curte de Casație de Justiție (ICCJ), ultima cale de atac pentru Andrei Ursu și ceilalți membri ai familiei.

Decizia de azi a instanței supreme are, în opinia lui Andrei Ursu, o miză uriașă: „Întrebarea este de ce, după atâtea crime – îi mai ascultă pe doi torţionari (cei doi securiști inculpați în dosar n.r.) care au o anumită vârstă, cel puţin unul din ei, ajuns la 80 de ani – ce putere mai au securiştii, cum reuşesc să influenţeze pozitiv, asta e terminologia securităţii, magistraţi, cum e posibil ca justiţia, încă la 33 de ani (mai târziu – n.r.) să şchioapete în halul ăsta, când probele sunt atât de concludente?”, declara zilele trecute fiul disidentului Gheorghe Ursu.