Sari la conținut

VIDEO. Cum se făcea Revelionul pe vremea comuniștilor

Revelionul în stradă sau în vreo capitală europeană era ceva de neconceput înainte de 1989. În timpul regimului comunist, românii petreceau noaptea dintre ani acasă împreună cu rudele şi prietenii. Fiecare venea cu câte ceva de mâncare. În mod cu totul excepţional, după discursul lui Nicolae Ceauşescu, televiziunea publică difuza aproape toată noaptea muzică uşoară şi populară, dar şi scenete cu cei mai cunoscuţi actori ai momentului.

„Hai la mulţi ani, sănătate, un an cu bucurii, tot ce vă doriţi, un an cu bucurii” - așa sunau urările de la miezul nopții, făcute acasă, în familie sau cu prietenii.

Înainte de 1989 nu erau multe opţiuni în noaptea de Anul Nou: oamenii stăteau acasă ori mergeau în vizită la rude sau prieteni.

„Aşa era atunci, mergea fiecare cu sarmale, cu salata beuf...”, își amintește un bărbat trecut de prima tinerețe.

În apartamentele și-așa mici se înghesuiau câte 10-15 oameni. Fiecare stătea pe unde apuca – pe scaune, canapele, colțuri de canapele... Sufrageria era ocupată cu mese pe care era întinsă mâncarea. Aşa că ringul de dans era improvizat pe holurile înguste.

În mod cu totul excepţional, televiziunea publică avea program aproape toată noaptea. Difuza muzică uşoară, populară şi scheciuri cu cei mai cunoscuţi actori. Erau și câteva secvențe cu vedete internaționale, la rubrica „Varietăți internaționale”. Pentru mulți, Revelionul însemna savurarea celor câteva ore bune de transmisie TV. Era o sărbătoare.

„Erau mari actori, Caragiu, Ştefan Bănică, Stela Popescu răposata, săraca, Arşinel” - spune bărbatul intervievat de reporterul Digi24. Momentele umoristice în care apăreau acești actori erau de neratat. Toată lumea din casă era chemată la televizor și anunțată că „Începe!”.  Asta chiar dacă în zilele următoare se redifuzau la rubrica „Dacă doriți să revedeți selecțiuni din programul de Revelion”.

La miezul nopţii, distracţia era întreruptă de mesajul lui Nicolae Ceauşescu.

„Hai că vorbeşte şeful statului, hai că nu ştiu ce, toată lumea cu ochii acolo, desfăceai un spumos, că şampanie nu prea era, pac, buf, puneai în pahare, hai să trăim, la mulţi ani”, relatează un alt martor al acelor vremuri.

Cei mai înstăriţi puteau opta şi pentru un Revelion la restaurant sau într-o staţiune de la munte. Erau puţini însă.

Cât despre petrecerile de stradă sau din străinătate, aşa ceva era de neimaginat. Dar...

„Poporul român a putut să trăiască şi sub sclavie, ştie să îşi găsească echilibrul, este un popor puternic, asta e realitatea”, spune, cu convingere, o doamnă, și ea trecută de prima tinerețe.