Le Figaro: profilul neaşteptat al jihadiştilor francezi

CPDSI este o organizație privată, înființată de către cercetătoarea și antropoloaga Dounia Bouzar care are ca scop lupta împotriva radicalizării islamice în Franța. Centrul a fost contactat de mai mult de 160 de familii, ale căror mărturii stau la baza acestui raport lung de 90 de pagini. În acest studiu, autorii analizează discursul radical, obiectivul său și vehiculul preferat de propagare: internetul. Studiul subliniaza o extindere a țintelor vizate de discursul radical.

De unde vin jihadiștii francezi?

Clasele de mijloc. Marea majoritate a tinerilor candidați la jihad provin din clasa de mijloc (67%). Pătura săracă și cea a categoriilor socio-profesionale superioare sunt la egalitate, prima dă 16% din candidații la jihad, a doua - 17%.

15-21 ani. Acestea este categoria cea mai atinsă, de aici provenind 63% din candidații pentru Jihad. Dintre acești tineri, doar 5% au la activ infracțiuni minore. În schimb, 40% dintre ei au fost sau sunt depresivi, ceea ce a condus la formularea ipotezei că "îndoctrinarea funcționează mai ușor la tinerii sensibili care pun întrebări cu privire la sensul lor viață."

Familii de atei. Contrar opiniei populare, majoritatea recruților islamismului radical nu vin din familiile musulmane foarte practicante: 80% din familiile  care au contactat CPDSI se declară atee, iar restul de 20% budiști, musulmani sau creștini.

Familiile care au cerut ajutorul Centrului sunt de naționalitate franceză, doar în cazul a 10% dintre acestea, unul dintre bunici s-a instalat în Franța după ce a trăit în Algeria, Antile, Maroc sau Tunisia. Studiile anterioare arătau că tinerii radicalizați se simțeau fără teritoriu, de nicăieri. Noul discurs terorist, însă, îi atinge și pe cei care nu au aceste sentimente, sunt foarte bine ancorați în societatea în care trăiesc, indiferent dacă sunt urmași ai imigranților sau nu. Sentimentul de exil,  legătura cu imigrația sau pur și simplu raportul cu teritoriul în care trăiesc nu mai reprezintă un indicator determinant în profilul tinerilor atinși azi de radicalizare. Concluzia îngrijorătoare a raportului este că discursul radical face victime și în rândul tinerilor care merg la școli foarte bune și excelează în domeniile lor. Discursul radical atinge toate clasele sociale.

„Radicalizarea în camera de acasă”

Internetul este metoda preferată de recrutare a jidadiștilor, esențial pentru cauză, peste 90% din recrutări făcându-se online. Raportul oferă o imagine detaliată a resurselor folosite de recrutori pentru a crea un „spațiu virtual sacru”, unde tinerii înscriși intră pe o cale inițiatică care-i va conduce în final la granița turco-siriană. Autorii studiului sunt îngrijorați de faptul că „recrutorii și-au perfecționat tehnicile de recrutare și îndoctrinare atât de mult cu ajutorul internetului, încât vin acum cu oferte de îndoctrinare individualizate pentru a atinge tineri cât mai diferiți.”

Recrutorii pentru jihad, în principal pentru ISIS, au dezvoltat „5 mituri” pentru a agăța prada: mitul „eroului cavaler” care funcționează cu băieții, „o cauză umanitară precum ajutarea copiilor gazați de guvernul sirian” care atrage fete minore, „cel care duce apa” e modelul care funcționează cu tinerii care caută un lider, „Call of Duty” amintind despre jocul video de război pentru tinerii care doresc să lupte. Ultimul mit sau model utilizat este cel care caută persoane „fără limite”.

Raportul subliniază faptul că radicalii folosesc universul familiar tinerilor din lumea jocurilor video. Violența virtuală a unui joc de genul „Assassin's Creed”  poate face un tânăr sensibil să plece „pentru o confruntare reală”, spun autorii studiului.

Aceștia subliniază impactul utilizării unor filmulețe cu imagini subliminale, postate de exemplu, de un recrutor ca Omar Omsen de la Frontul al-Nosra, filiala siriană a Al-Qaida. Acesta utilizează inclusiv vizualuri și filmulețe în jurul teoriei complotului pentru a izola și fanatiza tinerii fragii. Aceștia se uită ore în șir la filme pe YouTube în ceea ce se numește o „radicalizare în camera de acasă”.

Trecerea pe la moschee, obligatorie ? Nu chiar.

Pe Facebook, pe Twitter, "angajatorii" difuzează în masă clipuri video care arată că logoul „Coca Cola” văzut invers în oglindă înseamnă în limba arabă „Mecca Nu”... sau bancnota de un dolar SUA care include toată simbolica francmasonă. Circulă tot felul de teorii ale complotului: Illuminati au sponsorizat atacurile de la 11 septembrie,  sioniștii numiți cei 666 ai Apocalipsei conduc lumea, „sataniștii” sunt peste tot. Scopul este de a-i teroriza tineri și a-i convinge că Răul este peste tot în jurul lor.

Noi convertiți își dezvăluie fără probleme radicalizarea pe paginile  de Facebook, astfel încât mărturia lor să servească drept exemplu.

Pe măsură ce Internetul devine modul principal de radicalizare, trecerea prin moschee nu mai este automată. „Islamul radical poate atrage tineri care nu au participat la nici o rugăciune. Unii au plecat sau vor să plece în Siria fără să fi participat la nici o practică religioasă”, se arata in raport.

Ruptura de tot ceea ce cunosc

Pentru a subordona tânărul la grup, discursul radical îl rupe pe tânăr de tot ceea ce cunoaște și de toți cei cu care interacționează: profesori, educatori, părinți, și chiar imami când vine vorba de musulmani.

Discursul radical îi face pe tineri să se rupă de ceea ce e cunoscut pentru a ajunge la ceea ce e „pur din punct de vedere religios”. Sentimentul care le este dat este că societatea seculară este păgână. Cu alte cuvinte, pentru a evita tot ceea ce se încadrează în declinul general, tinerii trebuie să dezvolte un sentiment de apartenență la o comunitate mai curată, mai sus de restul lumii. Musulmanii radicali susțin o lume milenară și apocaliptică în care doar unitatea „Musulmanilor adevărați” va salva planeta împotriva „Răului din Vest”. Toți cei care nu fac parte din grupul de purificat sunt considerați „dușmani din interior”. Pentru a păstra puterea de grup, „curățarea internă” este, prin urmare prioritatea radicalilor. „Rămâi pur” și „nu te amesteca cu ceilalți”  - iată două dintre cele mai puternice îndemnuri ale radicalilor față de tinerii inițiați. Concret, tânărul este rupt din punct de vedere social.

Tinerii recruți trec printr-un proces de ștergere a identității individuale pentru a ajuta la unitatea grupului. Fetele încep prin a-și schimba hainele. Unele mame povestesc că fetele lor au început să se îmbrace de la o zi la alta în negru, cu voal – jilbab. Băieților li se schimbă numele, aceasta fiind încă o fază inițiatică. Tinerii cred că, odată ce au fost redenumiți, renasc în sânul grupului.