PAȘAPORT DIPLOMATIC. Ambasadorul Kazahstanului la Bucureşti: Nu vrem să vedem noi bariere între Europa şi Rusia
Am văzut o prezenţă foarte puternică a preşedintelui Nazarbaiev în media, în televiziune şi presa scrisă. Aceasta este cumva, n-aş spune la limita democraţiei, dar totuşi noi am simţit o prezenţă care ne aminteşte de vechiul regim politic. Cum este sistemul politic şi cât de puternică este prezenţa preşedintelui în sistemul politic?
Prezenţa preşedintelui meu în media, după cum aţi spus, nu are nimic de a face cu democraţia. Democraţia nu înseamnă că trebuie să evităm îndrumările pe care ni le dă liderul. Preşedintele este liderul naţiunii. Preşedintele este şi simbolul naţiunii, al ţării. Oamenii se unesc în jurul preşedintelui pentru că el a fost cel care a construit această ţară de la început. În 1991, când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, a fost totul neclar, ce se v-a întâmpla mai departe, ce vom mânca mâine, vor avea oamenii joburi, cum vom comunica cu lumea exterioară.
Iar preşedintele a avut răspunsuri pentru aceste întrebări. El a ajutat la crearea unui nou guvern, bazat pe principii noi, a unei economii de piaţă, a relaţiilor cu lumea internaţională, a scos Kazahstanul în arena internaţională. Agenda sa era foarte încărcată. Erau întrebări la care trebuia să răspundă zilnic. Nu aveam experienţă, cunoştinţe, nimeni nu ne ajuta. Da, aveam câţiva consultanţi, dar responsabilitatea era în spatele preşedintelui. Acesta era scopul. Şi suntem obişnuiţi să trăim cu preşedintele de aproape 20 de ani şi acest lucru nu are nimic de a face cu democraţia. Democraţia este dezvoltată în Kazahstan. Există libertatea presei, libertatea de a călători. Ne bucurăm de aceleaşi drepturi precum orice cetăţean din Europa, din Uniunea Europeană.
În timpul vizitei noastre în Astana am văzut mulţi manageri tineri, cu vârste în jur de 30 de ani, sau mai jos. Foarte bine educaţi şi pregătiţi. Care este sistemul social şi educaţional al Kazahstanului?
Trebuie să spun de la început că preşedintele meu a spus că statul trebuie să se bazeze pe tineret. Şi de 20 de ani, statul, guvernul au investit foarte mulţi bani în noua generaţie. Înţelegem că educaţia bună şi multilingvismul tinerei generaţii vor duce ţara spre viitor. Trebuie să le punem la dispoziţie o economie sustenabilă. Suntem singura ţară dintre fostele republici sovietice unde există un program special prezidenţial, care se numeşte Viitor. Asta înseamnă că guvernul oferă burse de studiu la cele mai bune universităţi vestul Europei, din Statele Unite, şi toate acestea pentru a crea experţi care după ce se vor întoarce acasă vor ajuta la construcţia unei noi societăţi, care să ştie ce înseamnă drepturile omului, cu viziunea libertăţii şi bineînţeles cu o economie compatibilă.
Şi sistemul social? Cum protejează ţara clasele mai puţin dezvoltate şi luptă pentru eradicarea sărăciei?
Am încercat să avem cele mai bune exemple din practica mondială, astfel încât, de exemplu, femeile însărcinate să poată sta acasă timp de trei ani şi să fie plătite de guvern. După care îşi pot relua munca. În ceea ce priveşte pensiile, au fost nişte dispute anul acesta şi s-a ajuns la concluzia că toate fondurile de pensii să fie unite într-unul singur, aflat sub protecţia guvernului şi băncii naţionale.
Din cauza crizei şi a redevenţelor din petrol, care au scăzut, desigur guvernul nu mai poate aloca sume la fel de mari ca până acum. Dar cel mai disputat subiect a fost ridicarea vârstei de pensionare pentru femei, de la 58 de ani la 63. A fost o mare problemă în societate şi cred că Parlamentul a hotărât să amâne această decizie pentru o vreme.
Am călătorit prin Astana şi am văzut că este o diversitate mare. Este un fel oraş în partea stângă a oraşului, pe malul râului Esil, şi un alt fel de oraş pe malul drept. Sunt planuri de a uni aceste două mici oraşe din punct de vedere al arhitecturii şi a viziunii asupra lui, dacă doriţi?
Aveţi dreptate. Avem ceea ce se numeşte oraşul vechi, dar cred că dorim să fie păstrat ca atare, ca un fel de monument istoric al trecutului. În ceea ce priveşte ceea ce numim noul oraş, cel de pe malul stâng, este unul absolut nou, ridicat din nimic. Aceasta este ideea de a vedea Kazahstanul ca un nou stat, absolut nou pe harta politică, bogăţia Kazahstanului, posibilităţile pe care le avem, faptul că am urmat cele mai bune exemple din toată lumea. Astana, mă refer la partea stângă a oraşului, a fost proiectată de arhitecţi faimoşi japonezi şi britanici.
Felul în care se văd lucrurile dinspre Uniunea Europeană este legat de faptul că în această regiune, a fostelor republici sovietice, şi din punctul de vedere al relaţiilor lor cu Rusia, arată că undeva trebuie făcută o alegere. Vor avea relaţii apropiate cu Rusia sau cu Uniunea Europeană? Iar Kazahstan a ales să intre în Uniunea Vamală alături de Rusia. Înseamnă acest lucru că în viitor va fi o apropiere mai mare de Rusia faţă de Uniunea Europeană?
Este o întrebare interesantă. Înţeleg sensul ei. Pentru noi nu se pune problema aşa: alături de cine să fim, de care parte a baricadei să fim? Nu suntem de acord cu această abordare. O negăm şi o considerăm o moştenire a Războiului Rece. Nu vrem să vedem noi bariere între Europa şi Rusia. Aceasta este o abordare greşită, suntem în secolul 21, economia este deja globalizată. Nu văd nicio diferenţă în termenii comerciali, găseşti aceleaşi produse în Bucureşi sau în Astana, acestea au fost făcute într-un loc, sau prin toată lumea. Politica da, aceasta va fi la fel cât timp va fi omenirea. Este ca un joc. Dar la nivelul oamenilor obişnuiţi, cred că toată lumea este interesată de deschiderea graniţelor, de libertatea de mişcare, de comerţul liber, lucruri de genul acesta, care ajută lumea să aibă o viaţă mai bună.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
