O schemă de afaceri apărută în Nigeria, printre membrii comunității Igbo, produce miliardari și afaceriști de succes. Comunitatea Igbo din Nigeria și-a făcut o reputație din succesul în afaceri, în parte datorită unei scheme comunitare apărute în urma războiului civil din această țară, de la sfârșitul anilor '60, relatează BBC.
Sistemul poartă numele de „Igba boi” - tineri, în general băieți, își lasă în urmă familiile pentru a locui cu afaceriști de succes. Ca ucenici, ei trebuie să îndeplinească tot ce li se cere din partea „șefului” lor – inclusiv treburi casnice sau de zi cu zi. Devin, practic, servitorii acestora. În schimb, ei sunt învățați și obțin competențe pentru gestionarea afacerilor dar le este asigurată și hrană și locuința.
La sfârșitul perioadei stabilite de comun acord, „șeful” oferă ucenicului suficienți bani pentru ca acesta din urmă să își poată fonda propria afacere.
Este și cazul lui Onyeka Orie, în vârstă de 28 de ani, proprietarul unui magazin de accesorii pentru telefoane mobile din Lagos, cel mai mare oraș din Nigeria. Magazinul și tot ce se află în el au fost primite de la fostul său mentor, la care Orie a lucrat vreme de mai mulți ani, fără plată, doar învățând meseria.
„L-am servit pe oga (n. red. - șef/mentor) timp de opt ani. Oga mi-a dat acest magazin, însă eu l-am gestionat vreme de patru ani înainte să îl primesc. Nu m-am așteptat la asta”, spune Orie.
Tânărul, născut în sud-estul țării, într-o zonă agricolă săracă, avea șanse mici să scape de sărăcie, în condițiile în care familia sa nu putea să îi ofere accesul la educație necesar pentru a obține un loc de muncă, mai ales într-o țară în care șomajul este foarte ridicat, chiar și printre persoanele care au o diplomă universitară.
Sistemul de ucenicie Igbo își are rădăcinile în perioada imediat următoare Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). După înfrângerea în război, comunitatea Igbo a reușit să își recupereze o parte semnificativă a averii pierdute în doar doi ani – acest lucru în ciuda deciziei guvernului de a confisca conturi bancare și proprietăți.
„Clubul Poporului”, un club social format în orașul Aba în 1971, este locul din care a pornit schema de ucenicie „Igba boi” și a funcționat pe principiul - „Nu îți lăsa niciun frate în urmă”. Schema este direcționată mai ales spre băieți și bărbați tineri, în contextul în care familiile sunt, în general, puțin dispuse să își lase fiicele să locuiască cu un afacerist pentru cel puțin cinci ani, atât cât ar dura învățarea meseriei.
Sistemul are, totuși, problemele lui: „A fost dificil la început, am dormit în mașină”
Afaceriști importanți nigerieni, precum Innocent Chukwuma, magnat auto al Innoson Motors, sau Cosmos Maduke de la Coscharis Group, și-au obținut succesul ca parte a acestei scheme.
Într-un interviu din 2019, Maduka a spus că cei 200 de naira (aproximativ 1.500 de dolari americani) pe care i-a primit de la mentorul său la finalul uceniciei sale din 1976 au reprezentant fundația imperiului său financiar.
Pe de altă parte, sistemul nu este, totuși, lipsit de probleme sau critici – el depinde de bunăvoința mentorului față de ucenic, la finalul serviciului acestuia.
Ndubuisi Ilo, care acum gestionează un magazin de piese auto de succes din Ladipo, în Lagos, spune că mentorul său nu i-a putut oferi nimic după ce și-a încheiat ucenicia de șapte ani.
„Șeful meu m-a sunat într-o zi și mi-a spus că nu își permite să mă plătească. S-a rugat pentru mine și mi-a cerut să încep să lucrez pe cont propriu. A fost foarte dificil la început, a trebuit să dorm în mașină, însă acum privesc în urmă și mă bucur”, a spus Ilo, care nu consideră că ucenicia sa a fost o pierdere de timp pentru că a obținut competențe și cunoștințe importante care l-au ajutat. Însă Ilo e unul dintre cei mai norocoși, alți mentori își acuză ucenicii de furt pentru a scăpa de „contract”.
O altă problemă este că acordurile Igba boi sunt, în general, pur verbale, iar atunci când mentorii vor să nu își mai respecte partea de acord, ucenicii nu pot face prea multe pentru a îi determina să se conformeze.
Pentru că mulți dintre mentori sunt rude, familia extinsă încearcă uneori să medieze astfel de dispute, iar atunci când eșuează, satul ancestral al uneia sau ambelor părți intervine pentru a găsi o soluție.
Uneori, disputele se rezolvă amical, alteori, ucenicul trebuie să se descurce singur după ani de zile de muncă gratuită.
Editor : Adrian Dumitru
