Sari la conținut

Jakov și buncărul antiatomic. Cum un bărbat speriat de război nuclear și-a atras furia vecinilor din cartier

Îl cheamă Jakov, Jakov Loncarevic. S-a născut în fosta Iugoslavie, dar a emigrat în 1979 peste mări și țări, tocmai în Australia. De douăzeci de ani încoace, Jakov are o preocupare gospodărească obsesivă: să scape cu viață dintr-o posibilă apocalipsă nucleară.

australian-man-prepares-nuclear-war_0

Jakov Loncarevic

Astfel, în ultimele două decenii, Jakov a lucrat cu pași mici la construirea unui buncăr antiatomic sub casa lui din Minyip, un oraș mic și cochet din vastitatea australiană, situat la 337 kilometri distanță de Melbourne.

Memoria lui Jakov abundă în detalii matematice. 40.000 de găleți cu pământ au fost scoase din curtea sa, iar 2.500 de saci cu beton, 40 de tone de oțel reciclat și 20 de tone de lemn au fost folosite în „nașterea” treptată a buncărului, după cum a declarat Jakov unui reporter al postului TV australian 9 news, care a coborât în deja celebra scorbură locativă din Minyip.

„Este locul meu de supraviețuire. În caz de evenimente neprezăvute... voi supraviețui. Când condițiile vor deveni insuportabile la nivelul podelei... aici jos mă veți găsi”, spune Jakov, înaintând pe sub becurile pătate de var care atârnă din grinzi, printre pereți din glod și stâlpi de metal suspendați pe coloane de cărămizi.

Proviziile pe care le-a strâns în toată această vreme ar trebui să îi ajungă doi ani în cazul unui dezastru atomic de proporții. Jakov îi oferă reporterului încă o mostră de memorie riguroasă: 900 de kilograme de zahăr depozitate în frigidere industriale; 200 de kilograme de orez și fasole uscată; 6.000 de litri de apă; 40 de kilograme de detergent; 200 de perechi de șosete; 200 de articole vestimentare; 100 de tricouri; 120 de kilograme de miere de albine.

Numai că în acest plan spectaculos al instinctului de conservare există o fisură, una de ordin extern: vecinii lui Jakov. Jakov și-a pus în cap toată strada. După un lung conflict juridic cu vecinii săi, care îl acuză pe bărbat că a distrus potențialul imobiliar al zonei, Jakov se vede acum nevoit să oprească lucrările de construcție. Consiliul local din Minyip îl obligă printr-o hotărâre pe Jakov să pună capăt proiectului său antiatomic.

De când Jakov a început să își sape buncărul, prețul caselor de lângă proprietatea lui au scăzut teribil, pentru că nimeni „sănătos mintal” nu vrea să achiziționeze o locuință în apropierea unui buncăr militar, susține una dintre vecinele bărbatului, Bec, asistentă medicală: „Este jenant. Este frustrant. Este greșit!”.

„Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască... Copiii mei se joacă foarte mult fotbal... Și dacă se întâmplă să dea mingea peste gard în curtea lui, le este frică să o ceară”, mai spune Bec.

Un alt vecin, Neil Monteux, pensionar, îl avertizează pe Jakov că dacă nu va înceta cu acest „nonsens” și „războiul va izbunci pe strada mea”, este pregătit oricând să intre în acțiune: „Nu voi folosi cuțite, arme, dar am două mâini... Doi pumni. Suficient ca să îl pedepsesc. Pac, buf!”.

Însă Jakov rămâne indiferent la toată această tevatură și își vede în continuare, până în crucea nopții, cu mistria și lopata, de supremul său țel.