Câți bani are de cheltuit moștenitorul imperiului Ferrari? „Mă comport de parcă nu îi am. E o bucată de hârtie”

Teodora Tompea Data publicării:
Romina și Piero Ferrari, în studioul Digi24. F
Romina și Piero Ferrari, în studioul Digi24. Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Actorii din filmul „Ferrari” au mers acasă la moștenitorul imperiului înainte de a intra în rol. Adam Driver și Penelope Cruz și-au luat notițe în timp ce Piero Ferrari le descria cum era tatăl său și cum a fost momentul în care s-a aflat că Enzo Ferrari are o a doua familie. Sunt informații oferite în premieră în cadrul unui interviu eveniment, la Digi24, de către Piero Ferrari și Romina Gingașu, veniți în România pentru lansarea oficială a peliculei.

Teodora Tompea:  Ați venți aici la Digi24 cu Dacia sau cu Ferrari? Pentru că Romina spunea că preferi să conduci Dacia când ești în România.

Piero Ferrari: Da, Dacia e bună. În Italia avem multe și este o marcă de succes. Sunt bucuros să am o Dacie.

Teodora Tompea: Romina, ai spus că este primul interviu pe care îl acordați împreună, ca familie, în cuplu.

Romina Gingașu: Da.

Teodora Tompea: Și cred că aveți emoții?

Romina Gingașu: Sincer, nu. Suntem întotdeauna bine împreună. Nu, sunt foarte relaxată și fericită să fiu aici. Mulțumesc pentru invitație!

Teodora Tompea: E o vorbă, că în Italia cea mai importantă personalitate este Papa, iar după el vine Ferrari. Lucrurile sunt valabile și acum?

Piero Ferrari: Poate, da. Vă pot spune un număr. Avem un muzeu, iar în muzeul nostru avem peste 700.000 de vizitatori anual. Aproape la fel de mulți precum la muzeul Vaticanului. Așa că Papa este foarte faimos la Vatican, dar Ferrari e o altă lume, atrage foarte mulți oameni și pasiuni foarte mari.

Teodora Tompea: Numele Ferrari este cunoscut în întreaga lume. Nu contează unde mergi. Cum este să porți numele Ferrari, să fii Ferrari?

Piero Ferrari: Pentru că Ferrari a urmărit întotdeauna o pasiune, o idee, și a avut succes. Tatăl meu a avut o pasiune în viața lui: cursele auto. Să facă ceva nou în fiecare clipă, să privească în viitor. Ce a reușit Ferrari, chiar și după el, ce face acum, este să privească spre viitor.

Teodora Tompea: Romina, cum este să faci parte din familia Ferrari?

Romina Gingașu: În primul rând, cum a spus și Piero, privim la viitor. Asta înseamnă să ne uităm la următorii 10 ani. Oricum, ne place foarte mult să facem planuri. De exemplu, acum ne facem programul pentru anul acesta. E deja plin până în apilie sau mai.

Teodora Tompea: Calendarul de afaceri sau și de distracție?

Romina Gingașu: Da, de afaceri. Este uimitor. Sunt permanent activă, încontinuu mă mișc, creierul îmi lucrează și învăț foarte multe. Și asta datorită lui Piero, care mă ajută zilnic, și suntem un cuplu minunat. Suntem parteneri.

Teodora Tompea: Cum este pentru tine să ai o soție româncă? E foarte frumoasă, talentată și deșteaptă. Cum este pentru tine?

Piero Ferrari: Îmi oferă foarte multă energie, pentru că Romina are multă energie, și a demonstrat asta în viață. A făcut o alegere, și-a schimbat viața. Și cu multă energie, și-a asumat riscuri, desigur. E o diferență de vârstă între noi, dar asta nu contează. Ne înțelegem unul pe altul. Ea este inginer, și poate de-aia ne înțelegem așa bine.

Teodora Tompea: Vreau să aud această poveste, pentru că Romina deja ne-a spus-o, aici, la Digi24, despre cum v-ați cunoscut. Spune-ne cum ai cunoscut-o pe Romina și cum a fost pentru tine atunci?

Piero Ferrari: Am cunoscut-o pe Romina pentru că am fost să văd o cursă de Formula 1 la Monza, iar de la Linate la Monza este un drum cu elicopterul pentru a ajunge la circuit. Romina era acolo, avea o șapcă roșie cu Bombardier, pentru că se întâlnea cu niște clienți.

Teodora Tompea: Încă o mai ai, Romina?

Romina Gingașu: Desigur.

Piero Ferrari: Eram acolo să aștept elicopterul și niște oameni au venit la mine, „O, domnule Ferrari, putem să facem o poză?”. Și Romina a spus că poate sunt o celebritate. Și a venit la mine. Mi-a dat cartea de vizită și apoi mi-a trimis mailuri încercând să-mi vândă un avion. Nu prea am răspuns imediat, dar apoi ne-am întâlnit la Monte Carlo, unde locuia.

Teodora Tompea: Iar prima cafea sau cină?

Piero Ferrari: La Monte Carlo.

Romina Gingașu: Da, m-a invitat la cină, pentru că deja îmi refuzase...

Piero Ferrari: Refuzam să-i cumpăr avionul, nu pe ea!

Romina Gingașu: A făcut un troc acolo. Unul bun.

Teodora Tompea: A fost această cină, apoi întâlnirea după șase luni.

Piero Ferrari: Da, da.

Teodora Tompea: Mult timp.

Romina Gingașu: Mult. A fost greu de prins.

Piero Ferrari: Nu voiam să cumpăr avionul.

Romina Gingașu: Eu voiam să ți-l vând.

Teodora Tompea: A fost vreun moment în care nu ai fost crezut că tu ești Ferrari? Pentru că ești o persoană foarte discretă și cred că puțini oameni îți cunosc povestea îndeaproape.

Piero Ferrari: Da, pentru că nu am cont pe rețelele sociale, nu-mi place să apar la evenimente sau să fiu în primul rând, să-i dau pe ceilalți la o parte ca să fiu eu în față la poze. Nu, sunt un om simplu.

Teodora Tompea: Și s-a întâmplat, să nu fii crezut că ești Ferrari?

Piero Ferrari: Da, unii oameni...

Romina Gingașu: Uneori când fac rezervări și spun Ferrari oamenii încep să râdă. Și eu zic „Da, precum mașina, ha-ha-ha”.

Teodora Tompea: Și nu vă cred.

Piero Ferrari: Apoi înțeleg.

Teodora Tompea: Noul film „Ferrari” spune povestea tatălui tău și a familiei tale. Cum este să te vezi jucat întrun film?

Piero Ferrari: E o întrebare bună. A durat mulți ani să facem acest film, pentru că regizorul, Michael Mann, este prietenul meu. Și a venit în 1995 la mine cu Sydney Pollack, un alt regizor de la Hollywood, și mi-au spus „Ferrari, vrem să facem un film despre tatăl tău”. Am fost puțin sceptic și am zis să-mi arate scenariul și le voi spune părerea mea. Nu vă spun să o faceți. Dar a trecut timpul, pentru că scenariul nu era gata, nu era făcut bugetul. Și până la urmă filmul a fost realizat, după 25 de ani. Iar filmul a fost foarte emoționant pentru mine, pentru că este primul care spune povestea familiei mele, a mea, a mamei, și a faptului că tatăl mea a avut două familii.

Teodora Tompea: Nu este ușor să vorbești despre asta.

Piero Ferrari: Nu este ușor. Și să explic faptul că în anii '50 era ilegal să ai două familii. Nu exista divorț. Să ai un copil în afara căsniciei era ilegal. Așa că nu a fost o poveste ușoară. Pentru mine, a fost o familie normală, pentru că tatăl meu era lângă mine zilnic și luam prânzul în fiecare zi. A fost foarte frumos. Dar, așa am crescut. Și să mă văd când aveam 12 zile este emoționant, da.

Teodora Tompea: Ai fost emoționat când ai văzut filmul prima dată?

Piero Ferrari: Da.

Teodora Tompea: Avem și o poză pentru tine. Tu și tatăl tău în această imagine. Enzo Ferrari și cu tine alături. În ce an a fost făcută?

Piero Ferrari: E începutul anilor '80, sigur.

Teodora Tompea: Și era o întâlnire.

Piero Ferrari: Ar putea fi '82-'83. Era sigur o întâlnire cu un jurnalist. Înainte de întâlnirea oficială, da.

Teodora Tompea: Și ți-am spus înainte de interviu că semeni foarte mult cu tatăl tău...

Piero Ferrari: Sunt bucuros să semăn cu el, dar când eram mic semănam cu mama. Și sunt bucuros să se vadă că fac parte din acea familie.

Teodora Tompea: Dar ești ca tatăl tău mai mult decât la aspect, adică și la personalitate?

Piero Ferrari: Nu, am o personalitate foarte diferită. Tatăl meu a fost întotdeauna o persoană foarte activă, genul de persoană care putea fi nepoliticoasă și drăguță în același timp. Era un personaj foarte complex. Se comporta diferit în funcție de cine era în fața lui, o femeie, un bărbat, un om de afaceri sau un politician. Era diferit. Părea o altă persoană. Modul în care interacționa era foarte complex.

Teodora Tompea: Și tu ești o persoană diferită.

Piero Ferrari: Eu sunt mai mult... Nu ușor, mai simplu. Nu folosesc prea multe cuvinte și nu interacționez ușor cu oamenii.

Teodora Tompea: Romina, care a fost prima impresie când l-ai cunoscut pe Piero Ferrari?

Romina Gingașu: La fel. M-a făcut să simt că este cald și are o anumită simplitate. Și am iubit acest lucru la el. Având în vedere că la acea vreme vorbeam cu mulți clienți pentru a le vinde avioane. Și oameni importanți. Răspunsurile lui erau diferite, mai blânde. Și asta m-a făcut tot timpul să simt că vreau să-l mai văd. Iar destinul ne-a reunit.

Teodora Tompea: Foarte drăguț. Să ne întoarcem la film. A fost foarte greu pentru familia ta, în 1957, cred. Ce amintiri ai de atunci? Aveai 10 ani?

Piero Ferrari: 12 ani. Da, țin minte acei ani, în special accidentul de la cursa Mille Miglia, pentru că scriam un eseu la școală despre Alfonso de Portago, pilotul care a murit.

Teodora Tompea: Erai fan.

Piero Ferrari: Eram, da. Urmăream piloții, pentru că la acea vreme nu exista televiziune. Era, dar nu în direct. Îl urmăream și îl tot întrebam pe tatăl meu despre el. Și am scris și pentru școală că tatăl meu era îngrijorat că de Portago urma să participe la o cursă de sanie la Jocurile Olimpice de la Cortina. Știți cum e la bob, pe gheață. Și tata a spus „O, își asumă un risc, un risc inutil, pe când el trebuie să concureze la Mille Miglia”. Iar apoi acolo a fost o mare tragedie. Așa că am niște amintiri foarte personale de atunci, precum aceasta. Iar tatăl meu, după tragedie, a venit la mama mea și la mine și a zis „Nu putem continua așa. Nu este posibil, nu este acceptabil”. Dar după o zi s-a întors la birou și în fața mecanicilor și inginerilor a spus că trebuie să continuăm, să mergem înainte, trebuie să facem o mașină mai sigură. Trebuie să ne îmbunătățim tehnica, mașinile, pentru ca astfel de accidente să nu se mai repete. A fost o reacție emoțională.

Teodora Tompea: Cum a fost relația ta cu părinții? Erai mai apropiat de tatăl tau sau de mama ta?

Piero Ferrari: Am locuit cu mama zi și noapte. Tatăl meu niciodată nu avea concediu. Dar în fiecare weekend eram împreună într-un alt restaurant, într-un loc nou. Vara mergeam la un restaurant pescăresc din Rimini. Copil fiind, era frumos. Mergeam cu un Ferrari, iar asta era ceva deosebit. La acea vreme erau foarte puține mașini Ferrari. Poza asta este tot din '80. Asta e în anii '70, cu Niki Lauda, eu și tatăl meu. Aici e tatăl meu în biroul lui din Moderna, alături de fotografii ale piloților. Aceea e din 1958.

Teodora Tompea: La un an după tragedie.

Piero Ferrari: Iar aici 1974, cu Niki Lauda.

Teodora Tompea: Iar Romina, mi-a spus că atunci când l-ai cunoscut pe Piero Ferrari urma, de fapt, să-i vinzi un avion lui Niki Lauda.

Piero Ferrari: Niki Lauda era deja clientul nostru, și cumpărase un Global 6000 și participa la Turneul Global cu avionul lui. Am fost trimisă la Marele Premiu de la Monza ca să-l întâlnesc pe Niki Lauda. Cu o zi înainte să-l cunosc pe Piero, l-am cunoscut pe domnul Lauda. Am avut o discuție de 15 minute cu el. I-am vizitat avionul. Căpitanul lui era o femeie. Era minunat. O experiență minunată.

Teodora Tompea: Ai simți vreodată că trăiești în umbra tatălui tău?

Piero Ferrari: Da, când era în viață. Poate în primii ani.

Teodora Tompea: Când erai tânăr.

Piero Ferrari: OK, era o personalitate foarte puternică. Îl urmăream peste tot, iar răspunsul lui era întotdeauna „da”. Nu putea spune “nu”. Îl urmăream peste tot, dar învățam. El, într-un fel, mă educa. Așa că îl tot urmăream.

Teodora Tompea: Care a fost primul loc de muncă?

Piero Ferrari: Primul a fost în 1965 la Maranello, în noiembrie. Pentru că în octombrie a murit bunica din partea tatălui, și îi scrisese că vrea ca eu să lucrez la Maranello, alături de el. Iar tatăl meu, luna următoare, m-a luat la Maranello. În prima zi, m-a dus într-un birou uriaș și mi-a spus „Vezi arhiva aia? E plină de piese de mașini de cursă stricate. Fă un inventar al tuturor pieselor stricate, pentru că trebuie să ții minte greșelile pe care le-am făcut. Toate aceste piese stricate sunt curse pe care le-am pierdut”.

Teodora Tompea: Și ați pus toate piesele cap la cap și a fost o lecție de viață.

Piero Ferrari: Asta am făcut. Asta era atitudinea tatălui meu.

Teodora Tompea: Și era întotdeauna așa cu tine.

Piero Ferrari: Da, și îmi spunea că trecutul e gata, e scris. Din trecut trebuie să ții minte doar greșelile pe care le-ai făcut. Viitorul e acum, îl poți schimba. Prezentul e doar o zecime de secundă.

Teodora Tompea: Și crezi asta?

Piero Ferrari: Da.

Teodora Tompea: A fost o lecție de viață, și cred că a fost foarte utilă această relație cu tatăl tău. Și ce salariu aveai?

Piero Ferrari: Salariul? La început era 80.000 de lire. Era un salariu obișnuit pentru un muncitor. Dar salariul meu, cât timp trăia tatăl meu, era la cel mai de jos nivel pentru responsabilitățile pe care le aveam.

Teodora Tompea: Și asta era o lecție.

Piero Ferrari: Da, și pentru mine, dar și pentru ceilalți angajați, că nu beneficiam de tratament preferențial.

Teodora Tompea: Și ții minte cum ai cheltuit primul salariu?

Piero Ferrari: Nu.

Teodora Tompea: Ai cumpărat sau ai făcut ceva special?

Piero Ferrari: N-am făcut nimic special, pentru că mi-am păstrat salariul. Era într-un sertar din camera mea. Și apoi am lăsat fereastra deschisă. Eram la cină cu părinții mei și a venit un hoț și mi-a luat salariul.

Romina Gingașu: Asta e o poveste nouă chiar și pentru mine. E prima oară când aud asta.

Teodora Tompea: Deci, primul salariu...

Piero Ferrari: Da, a fost furat de hoți.

Teodora Tompea: E întotdeauna plin de surprize. Ești o persoană romantică? Știu că este o întrebare personală, dar acum că am zis că ești plin de surprize...

Piero Ferrari: Poate că sunt romantic. Încerc să nu fiu. Vreau să fiu realist, nu romantic. Dar poate sunt, la interior.

Romina Gingașu: Este. Important e să fii foarte bun, și el este. Și respectuos în familie.

Teodora Tompea: Tatăl tău a petrecut mult timp la fabrică, cu angajații. Ai timp să fii la fel, să petreci timp cu angajații? Le știi numele, povestea lor?

Piero Ferrari: Știu conducerea de la vârful companiei, pentru că acum Ferrari este o companie uriașă, cu mai mult de 5.000 de angajați. Așa că știu bine doar conducerea. Cu unii dintre ei am luat și prânzul în familie. Lucrez foarte des la fabrică. Și chiar și cei tineri vin la mine și spun „Bună ziua, domnule Ferrari, ați venit să vedeți ce facem?”. În general, știi cum sunt angajații Ferrari. Sunt foarte mândri să lucreze la Ferrari. Majoritatea pleacă cu salopeta de lucru. Merg la cumpărături cu salopeta, să arate că sunt parte din Ferrari.

Piero Ferrari: E o uniformă. E o onoare să poarte această uniformă. Aveți prieteni la companie, aveți încredere în oamenii de acolo? Pentru că știu că este foarte greu.

Piero Ferrari: Este ceva ce trebuie să separi, relația personală și responsabilitatea față de companie. Sunt în consiliul director, sunt în câteva comisii, în special în cele privind noile modele, un nou produs care este în dezvoltare. Sunt oameni cu o anumită responsabilitate. Unii sunt prieteni. CEOul este prietenul meu, apoi John Elkann, președintele, este prietenul meu. Avem o relație bună, dar afacerile sunt afaceri, prietenia este separată.

Romina Gingașu: Și Enzo Ferrari spunea că niciodată nu trebuie să faci afaceri cu prietenii. Lecție învățată!

Teodora Tompea: O lecție bună. În privința viitorului, planurile Ferrari sunt să devină un producător de mașini electrice? Nu știu, poate în viitor? Știu că nu puteți răspunde 100%...

Piero Ferrari: Nu, pentru că și pe piața de capital de astăzi s-a anunțat că Ferrari investește în mașinile electrice. Poate la finalul anului viitor va fi prezentată mașina electrică.

Teodora Tompea: Pentru că este viitorul.

Piero Ferrari: Va fi viitorul, dar nu știm cum va arăta viitorul reglementărilor în plan internațional. Dacă va fi doar electric sau electric și combustibili sintetici, așa că vrem să ne păstrăm deschise toate opțiunile. Acum, 45% dintre toate mașinile Ferrari sunt hibride. Avem hibrid cu combustie și urmează și electricele. Așa că în viitor ne putem decide care este cea mai bună tehnologie de urmat. Asta este atitudinea noastră. Vrem să fim flexibili în viitor.

Teodora Tompea: Acesta este trendul.

Piero Ferrari: Da, vom vedea.

Teodora Tompea: Ești pasionat de curse?

Piero Ferrari: Da, sunt.

Teodora Tompea: Ați participat la curse? Înainte de interviu vorbeam dacă ai timp.

Piero Ferrari: Uneori merg, îmi place să văd cu ochii mei ce facem, ce fac inginerii. Îmi place să mă uit la mașini. Îmi place tehnologia din spatele Formulei 1. Încerc să rămân la curent. Dar acum Formula 1 este foarte complicată. Dacă vă gândiți, acum echipa de Formula 1 are 1.300 de angajați, deci este o organizație mare, e ca o companie din interiorul companiei. Nu poți urmări totul.

Teodora Tompea: Care este modelul tău preferat de Ferrari?

Piero Ferrari: Preferatul meu? Următorul. Așa cum spunea și tatăl meu. Veți vedea. Va veni.

Teodora Tompea: Avem o altă poză pregătită. Multă lume vă iubește mașinile. Îl vom vedea pe Papă. Nu Papa Francisc. Și Michael Schumacher. Din ce an e?

Piero Ferrari: Asta este din 2004, a fost un cadou pe care i l-am oferit Papei. Am organizat o licitație pentru cauze caritabile pentru ca Vaticanul să ajute victimele tsunami-ului (din Indonezia – n.r.). Era în 2004. Dar, înainte, Papa a venit în 1988 la Maranello.

Teodora Tompea: Avem o poză și cu acest moment.

Piero Ferrari: A ținut o slujbă pe circuitul de testare Fiorano. A fost un eveniment unic.

Teodora Tompea: Și ai fost în mașină cu Papa.

Piero Ferrari: Da, eu am fost șoferul Papei. Nu fusese organizat așa. Papa avea papamobilul, dar a întrebat de ce nu are un Ferrari, așa că am găsit imediat o mașină, un Spider, și am condus-o cu Papa lângă mine.

Teodora Tompea: Care a fost relația ta cu Michael Schumacher?

Piero Ferrari: Schumacher a fost unul dintre cei mai profesioniști piloți. Avea grijă de sănătatea și de trupul lui. Se antrena zilnic.

Teodora Tompea: Și a venit la Ferrari într-un moment dificil pentru echipă...

Piero Ferrari: Cu el m-am înțeles foarte bine. Îl invitam acasă la cină când era disponibil. Venea, și era un tip grozav. Părea că scoate un tifosi și un prieten în oraș, dar în privat era o persoană foarte drăguță și inteligentă.

Teodora Tompea: Lui nu i-a plăcut niciodată simulatorul de Formula 1.

Piero Ferrari: Nu, era la începuturile simulatoarelor, dar el prefera să simtă mașina. Acum nu se mai poate face asta, pentru că nu mai sunt permise testele private. Dar atunci pilota, nu în fiecare zi, dar săptămânal.

Teodora Tompea: Și despre Papă ce părere aveați, ce fel de persoană era? Care a fost prima impresie?

Piero Ferrari: Papa a fost o persoană cu o carismă uriașă. În fața lui te simțeai ca o persoană foarte mică.

Teodora Tompea: Te simțeai mic în fața Papei?

Piero Ferrari: Da, pentru că Papa are o forță interioară. A fost o persoană foarte specială. Nu am cuvinte. Îi săruți mâna, dar nu știi ce să-i spui apoi. E o emoție.

R0mina Gingașu: Acum trei ani, Piero m-a luat la un tur privat al Vaticanului. Și m-au dus într-un lift. Era o parte privată a Vaticanului. Mi-au spus să apăs un buton, pentru că și Jackie Kennedy îl apăsase când l-a vizitat pe Papă. Și în cadrul turului am văzut camera de pregătire, unde femeile sunt pregătite să intre la Papă, cum ar fi Primele Doamne, și a fost așa o binecuvântare. Am primit un cadou foarte frumos de la Vatican.

Teodora Tompea: Și tu ești o primă doamnă!

Piero Ferrari: Reprezintă ceva ce este dificil de explicat. Este o istorie nu a Italiei, ci a întregii lume.

Teodora Tompea: Cum am spus și la început, la fel este și Ferrari. Pentru că Papa și Ferrari sunt două fețe ale Italiei.

Piero Ferrari: Mulțumesc!

Teodora Tompea: Pe Papa Francisc l-ai întâlnit?

Piero Ferrari: Pe el, nu.

Romina Gingașu:  Când am fost la vizita privată el fusese în grădină cu doar 30 de minute înainte. Ne-am dus în grădină, dar el la ora 17 face o plimbare. Noi am fost la 17:30, după el.

Teodora Tompea: Poate în viitor. Va cere un Ferrari.

Piero Ferrari: El vrea doar mașini mici. L-ați văzut în Statele Unite. Avea un Fiat 500. Nu a vrut limuzina mare.

Romina Gingașu: Iar eu am o Dacie, ca să ne rămână bani de chirie.

Teodora Tompea: Averea ta este estimată la 7 miliarde de dolari. Dar câți bani ai ținut vreodată în mână? Câți bani ai de cheltuit?

Piero Ferrari: E o întrebare bună. Mă comport de parcă nu îi am. Pentru că această avere înseamnă cei 10% din Ferrari pe care îi dețin. Mi-au fost oferiți de tatăl meu în 1969. În 1969, tatăl meu a vândut jumătate din companie către Fiat. 40% a rămas pe numele lui, iar 10% mi-a dat mie. Și mi-a spus „Piero, niciodată să nu vinzi acești 10%, pentru că valoarea acestor 10 procente va fi mai mare decât cele 50 de procente pe care le-am vândut acum”. Și exact asta s-a întâmplat. E ceva care e acolo. Acum sunt într-un trust și vor rămâne pentru familia mea, pentru fiica și pentru nepoții mei. Pentru mine, e ca și cum nu i-aș avea.

Teodora Tompea: E doar o bucată de hârtie.

Piero Ferrari: Doar o bucată de hârtie. Dar e bine de știut...

Teodora Tompea: E bine de știut că ai banii, dar nu cheltuiești mult.

Piero Ferrari: Nu.

Romina Gingașu: Normal.

Piero Ferrari: Da, doar cât e nevoie pentru o viață normală.

Romina Gingașu; Exact. Niciodată nu ne dăm în spectacol, nu cheltuim doar de dragul de a fi în înalta societate.

Teodora Tompea: Dar care este cel mai scump lucru pe care l-ați cumpărat?

Piero Ferrari: Un iaht. Un iaht, pentru că și asta este o pasiune. Am fost norocos să am experiență în aviația privată, am fost președintele Piaggio Aero, dar și să navighez cu iahtul, ceea ce iubesc foarte mult. Sunt în consiliul de conducere și vicepreședinte al Grupului Ferretti, inclusiv al brandurilor Riva, Pershing, Wally, toate acestea. Deci, cea mai scumpă jucărie este iahtul. Dar îl vindem acum, probabil.

Romina Gingașu: Îl vindem?

Piero Ferrari:  Poate.Luăm ceva nou. Privim înspre viitor.

Romina Gingașu: Da, nu prea poți lucra pe iaht, nu ai intimitate. Luăm ceva mic.

Teodora Tompea: Ce hobby-uri aveți? În afară de mașini. Și de iahturi. Dacă ai timp.

Piero Ferrari: Am una, două, trei ore libere. Ascult muzică.

Teodora Tompea: Ce fel de muzică?

Piero Ferrari: Muzică hi-fi. Rockul anilor '70.

Teodora Tompea: Serios? Ești pasionat de rock?

Romina Gingașu: Și, mai știu sigur că atunci când nu-mi răspunde la telefon e cu motocicleta.

Piero Ferrari: Motocicleta, da, pentru că tatăl meu nu-și dorea, dar eu iubesc motocicletele.

Teodora Tompea: Și încă mai mergeți...

Piero Ferrari:  Dau o tură scurtă, dar mă duc, singur.

Teodora Tompea: Iar hobby-urile tale, Romina?

Romina Gingașu: Ca să fiu sinceră, încă mă joc la PlayStation, ore întregi.

Teodora Tompea: Și mie îmi place Nintendo.

Romina Gingașu: Îmi plac jocurile de strategie. Piero mă vede jucându-mă cinci-șase ore, depinde când am timp, dar de obicei în weekend.

Teodora Tompea: Joci alături de ea?

Piero Ferrari: Nu. Niciodată nu m-am jucat la PlayStation.

Romina Gingașu: Pe mine mă deconectează. Dar ieșim în oraș să mâncăm pizza. Avem activități normale.

Teodora Tompea: Vă place să călătoriți, să mergeți în vacanțe?

Piero Ferrari: Da, îmi place. Am fost acum de Revelion. Dar îmi place și să merg acasă. Sunt fericit când mă întorc acasă.

Teodora Tompea: Ai spus că îți place pizza. E mâncarea ta preferată?

Romina Gingașu: Ar trebui să vii la Maranello, pentru că avem mâncăruri speciale.

Teodora Tompea: Diferite față de restul țării.

Romina Gingașu Exact. Precum tortellini. E o zonă gastronomică foarte bună în Moderna și Maranello. Acolo are și Massimo Bottura restaurantul lui de trei stele Michelin. E prietenul nostru. Și în fața sediului Ferrari avem un restaurant, Cavallino, unde Enzo mânca alături de piloți. Apare momentul și în film.

Teodora Tompea: Restaurantul care apare în film.

Romina Gingașu: Da, iar acum este condus de Massimo Bottura.

Teodora Tompea: Și mergeți acolo, la acel restaurant?

Piero Ferrari: Des.

Teodora Tompea: Iar fabrica e tot acolo.

Piero Ferrari: Restaurantul e în față, da. Vizavi.

Teodora Tompea: Și a fost păstrat așa cum apare în film?

Piero Ferrari: Nu, a fost renovat.

Teodora Tompea: Iar acum încă locuiești în casa tatălui tău sau v-ați mutat?

Piero Ferrari: Nu, ne-am mutat la țară, lângă Maranello.  În pandemia de Covid ne-am decis să ne mutăm.

Romina Gingașu: Iar destinul s-a jucat iar cu noi. Pentru că voiam să ne mutăm la Maranello, să luăm o casă acolo, să fim mai aproape de fabrică. Dar cea mai frumoasă casă pe care am văzut-o a fost în Castelvetro. Iar el este născut în Castelvetro. A fost o coincidență, dar când am văzut casa am spus că OK, asta este...

Teodora Tompea: Și acum locuiți în Castelvetro.

Romina Gingașu: Iar în film locuiește în Castelvetro, alături de mamă. E foarte special.

Teodora Tompea: Pentru mine, nu este un film despre mașini, este un film despre tine, despre familia ta, despre tragedii, este o poveste de viață. Dar una impresionantă.

Piero Ferrari:  Comentariul meu cu privire la finalul filmului este că, în cele din urmă, câștigătorul a fost tatăl meu. Pentru că, în ciuda tuturor tragediilor, a realizat ce și-a propus. A fost pasiunea lui. Cursele, mașinile, să facă ceva nou an de an.

Teodora Tompea: Ai fost implicat în realizarea filmului?

Piero Ferrari: Da, la scenariu. Am dat o mână de ajutor să iasă cât mai realist, fără greșeli factuale, istorice. Așa că am ajutat. Dar replicile actorilor? Nu, vă rog.

Romina Gingașu: Adam Driver a venit de șase ori la noi acasă.

Teodora Tompea: Acasă la voi, înainte de film?

Romina Gingașu: Să-l cunoască pe Piero și să afle detalii despre Enzo Ferrari.

Teodora Tompea: Și l-ați ajutat pe Adam Driver, i-ai explicat?

Piero Ferrari: Da, era foarte profesionist, își lua notițe.

Romina Gingașu: Apoi a venit Penelope Cruz, Shailene Woodley, Patrick Dempsey, toți.

Teodora Tompea: Trebuie să fi fost impresionat să lucrați cu toți. Ai cont pe rețelele sociale?

Piero Ferrari: Nu.

Teodora Tompea: Nu ai timp sau nu îți place?

Piero Ferrari: Nu mi-a plăcut niciodată, dar nici timp nu am. Romina se ocupă.

Romina Gingașu: Verific totul.

Teodora Tompea: Ce îți place cel mai mult în zilele noastre, dar și ce nu-ți place, la cum e lumea acum, cum merg lucrurile. Pentru că avem Inteligență Artificială, noi tehnologii, o altă generație. Totul este pe repede-înainte. Nu avem timp pentru nimic. Nu știu cum este pentru tine. Îți place direcția în care mergem?

Piero Ferrari: Personal, îmi place Inteligența Artificială. E ceva de care nu trebuie să ne fie teamă. Nu mi-e teamă. Pentru că poate fi ceva pentru viitor. Întotdeauna spun că tatăl meu a murit înainte de apariția internetului. Sunt sigur că dacă ar fi folosit internetul, emailul și aceste tehnologii ar fi fost foarte entuziasmat. Ar fi fost foarte fericit. Atitudinea mea este să nu credem că tehnologia poate provoca probleme. Ne poate ajuta. Dar în fiecare an apare ceva nou. Unele lucruri vor dăinui, altele vor dispărea. Lucrurile bune vor rămâne. Oamenii buni, filmele bune. Cele proaste vor fi uitate.

Teodora Tompea: Am două întrebări și despre competițiile auto. Ferrari a câștigat cursa de la Le Mans anul trecut, după o absență de 50 de ani. De ce ați decis să reveniți la Le Mans?

Piero Ferrari: A fost o problemă, pentru că eram implicați în multe proiecte de curse de anduranță pentru clienți și pentru categoria GT. Dar ca să câștigăm la cea mai înaltă categorie de la Le Mans îți trebuie o mașină specială, hypercar-ul. Au schimbat regulile, așa că a fost o oportunitate să construim o mașină nouă, adaptată noilor reguli. Iar inginerii noștri au făcut o treabă foarte bună. Am fost și norocoși, pot spune, dar am reușit. A fost și aniversarea noastră de 100 de ani. A fost un mare succes pentru Ferrari anul trecut.

Romina Gingașu: Clienții au fost entuziasmați.

Piero Ferrari: Vindem mai multe mașini de curse. Totul e în ton cu istoria Ferrari și cu Ferrari, cu așteptările clienților.

Romina Gingașu: Există un program special, se numește Provocarea Ferrari, prin care clienții cumpără mașini și le modifică pentru curse. Este o cursă între clienți. Și le place foarte mult acest program.

Piero Ferrari: Sunt programe importante pentru clienți. Pentru că la Formula 1 te uiți. Acolo, pilotezi. Clienții sunt foarte fericiți să o facă.

Teodora Tompea: Încă o întrebare, nu una foarte confortabilă. Dar cred că pot anticipa răspunsul. Ferrari nu au mai câștigat un campionat de Formula 1 din 2007. Au fost niște ani slabi pentru Scuderia. Fanii glumesc după fiecare campionat că anul viitor va fi anul Ferrari. Când crezi că va veni acel moment? E imposibil de spus exact.

Piero Ferrari: Pot da un răspuns, dar problema e că acum doi ani, în 2022, au apărut reguli noi. 2022 a fost așa și așa, nu foarte rău. Iar 2023 nu a fost un an bun, pentru că monopostul nu funcționa bine. Anul acesta, vom vedea, dar avem problema că în ultimii 10 ani nu am avut stabilitate în organizația noastră. Am avut parte de o schimbare a regulilor din Formula 1, pe de o parte, și de lipsă de stabilitate și de schimbări în echipa noastră. Din exterior nu se vede, dar am avut probleme. Acum încercăm să ne organizăm. Dar cam este timpul, din păcate, pentru că și dacă ai cei mai buni ingineri care lucrează pentru o altă echipă, și îi vrei, trebuie să treacă un an pentru a-i angaja. Nu pot să demisioneze și să vină imediat. Sunt atât de multe reguli și e dificil să-ți revii rapid. Dar, oricum, cred că mergem în direcția cea bună, dar nu vă pot promite când se va întâmpla să câștigăm campionatul. Nu știu. Avem piloți buni, avem ingineri buni. Alții buni urmează să vină. Încercăm să facem cea mai bună echipă.

Teodora Tompea: Iar ultima întrebare, de fapt un mesaj pentru fanii Ferrari din România. Ce le spuneți?

Piero Ferrari: Urmăriți Ferrari! Ferrari tot timpul vă va provoca sentimente.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri