O gaură gravitațională uriașă, aflată în mijlocul Oceanului Indian, i-a uimit pe oamenii de știință timp de zeci de ani.
Anomalia de 2,6 milioane de kilometri pătrați nu este o gaură fizică, ci o zonă a oceanului în care gravitația este mai mică decât media și unde nivelul mării este cu 90 de metri mai scăzut decât în zonele învecinate, relatează Business Insider.
Oamenii de știință care studiază „gaura” au crezut de mult că ceva de dedesubt provoacă efectul ciudat.
Dar un nou studiu sugerează că cercetătorii ar fi trebuit să se uite în jurul – nu dedesubtul – găurii gravitaționale pentru a rezolva misterul modului în care s-a format.
Studiul arată că „penele” de rocă topită care se ridică din rămășițele unui vechi fund al oceanului ar putea fi de vină pentru acest fenomen.
Gravitația variază foarte puțin pe suprafața globului. Cele mai multe dintre aceste variații pot fi ușor explicate. Dar oamenii de știință s-au străduit până acum fără succes să explice gaura gravitațională din Oceanul Indian.
Diferența de gravitație nu este atât de mare încât să o observi dacă ești în mijlocul anomaliei, spune Bernhart Steinberger, cercetător în geodinamică la Centrul German de Cercetare pentru Geoștiințe GFZ.
Dar este important faptul că nivelul apei în zona de 2,6 milioane de kilometri pătrați este cu aproximativ 91 de metri mai jos decât în jurul gropii.
„Oamenii presupun în general este că trebuie să existe ceva cu densitate scăzută dedesubt, care cauzează fenomenul”, a spus Steinberger.
Autorii studiului au însă altă teorie.
Pentru a înțelege originea găurii gravitaționale, geofizicianul Attreyee Ghosh și doctorandul Debanjan Pal de la Institutul Indian de Știință din Bangalore au cerut unui computer să simuleze ceea ce s-ar fi putut întâmpla.
Ei au trasat 19 scenarii despre modul în care plăcile tectonice s-au mișcat în jurul găurii în ultimii 140 de milioane de ani.
Studiul lor, publicat în Geophysical Research Letters în mai, a constatat că doar câteva scenarii ar putea explica gaura gravitațională și în niciunul dintre aceste modele, gravitația scăzută nu a fost cauzată de ceea ce se afla direct dedesubt.
În schimb, au descoperit că gaura era probabil modelată de penaj de magmă de densitate scăzută.
Cea mai probabilă explicație pentru gaura gravitațională este legată de separarea Gondwanei, supercontinentul aflat la originea Africii, Australiei și Indiei, în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani, potrivit studiului.
Pe măsură ce India s-a separat de Africa și s-a izbit de placa europeană, oceanul care era acolo, numit Tethys, a fost despărțit și strivit între plăcile continentale.
Unele părți minuscule ale plăcii sunt încă prezente în Marea Mediterană, dar cea mai mare parte a acelei plăci se topește încă încet, adânc în interiorul Pământului, în jurul Africii de Est.
Acest lucru trage suprafața în jos, provocând o zonă mare de gravitație mai scăzută, a spus Steinberger, care nu a participat la studiu.
Pe măsură ce mantaua densă se topește, creează pene de magmă de densitate scăzută. Acestea și alte mase înconjurătoare, cum ar fi platoul tibetan, creează o gravitate relativă ridicată, amplificând efectul, a spus Steinberger.
Himangshu Paul, un om de știință la Institutul Național de Cercetare Geofizică din India, a spus pentru NewScientist că e nevoie de noi studii ale oceanului, care să confirme că aceste pene de magmă există și în viața reală, nu doar pe simulările computerizate.
Editor : M.B.
