Conjuncția dintre Jupiter și Saturn are loc la fiecare 20 de ani. Ea este numită „marea conjuncție” sau „steaua Crăciunului”. Motivul este acela că mai mulți astronomi cred că steaua din Bethleem, care i-a ghidat pe cei 3 magi spre locul în care s-a născut Isus, conform Bibliei, ar fi fost de fapt o astfel de conjuncție. Există însă și alte posibile explicații astronomice pentru acest fenomen.
1. Conjuncție Jupiter-Saturn
Posibilitatea ca steaua celor 3 magi să fi fost o „mare conjuncție” între Jupiter și Saturn a fost avansată pentru prima dată de astronomul din secolul 17 Johannes Kepler.
În perioada în care s-a născut Isus Hristos, conform Bibliei, au fost trei conjuncții, în care planetele apăreau aproape una de cealaltă pe cer, dar niciuna destul de strânsă ca cea din 21 decembrie 2020, în care cele două planete păreau o singură stea.
Totuși, o astfel de conjuncție putea avea o semnificație religioasă sau astrologică importantă, arată site-ul Royal Museums Greenwich.
2. Nova sau Supernova
O altă idee avansată de Kepler a fost că cei 3 magi au văzut o explozie de nova sau supernova, idee care a avut mulți susținători de atunci.
Totuși, nu există nicio mențiune occidentală a unui astfel de eveniment. Mențiunile chinezești vorbesc despre o singură posibilă asfel de explozie în perioada nașterii lui Isus.
De asemenea, nu există nicio rămășiță de supernovă cunoscută, pe astronomii ar fi detectat-o dacă explozia s-ar fi petrecut în acea perioadă.
3. O cometă
Această explicație are origini chiar mai vechi, datând din vremea teologului creștin Origen din 248 A.D.
Aici pot fi invocate mențiunile astronomilor chinezi, dar singura relevantă este o potențială novă sau cometă în anul 5 Î.Hr.
Un avantaj al acestei teorii este acela că cometele se mișcă pe cer. Acest lucru s-ar potrivit cu interpretarea Bibliei că steaua „s-a mișcat” în timp ce îi îndruma pe magi. Majoritatea picturilor și desenelor clasice ale nașterii lui Isus arată „steaua” ca pe o cometă.
Totuși, argumentul mișcării s-ar putea aplic și unui alt obiect ceresc care se mișcă odată cu stelele, în cazul în care călătoria magilor ar fi durat câteva luni.
4. Un punct staționar al lui Jupiter
Jupiter, în calea sa aparentă pe cer, pare în general că se deplasează de la est la vest. Datorită mișcărilor relative ale Pământului și ale planetelor, această deplasare pare să încetinească și apoi să se oprească pe măsură ce planeta ajunge la ceea ce se numește un „punct staționar”.
Apoi, planeta pare să se deplaseze de la est la vest câteva zile, înainte de a se opri din nou și de a-și relua mișcarea de la vest la est. La posibilul moment al nașterii lui Hristos din Biblie, unul dintre punctele staționare ar fi putut să apară atunci când Jupiter era direct deasupra Bethleemului, în același interval al nopții, timp de câteva nopți.
Dezavantajul acestei explicații este acela că fenomenul nu este rar, ci se întâmplă în fiecare an.
5. Conjuncție între Jupiter, Regulus și Venus
O altă posibilă explicație este un set de conjuncții ale planetelor Jupiter și Venus cu steaua luminoasă Regulus.
În acest caz, mitologiile asociate cu aceste obiecte cerești sunt importante.
Jupiter este cunoscut în ebraică sub numele de „Sedeq”, care este adesea tradus prin „dreptate”. Jupiter este, de asemenea, adesea privit ca fiind „regele” planetelor.
Regulus înseamnă în latină „prinț” sau „mic rege”, iar Venus este adesea privită ca un simbol al iubirii, fertilității și nașterii.
Ca atare, combinația acestor obiecte cerești apropiate pe cer ar fi putut duce la interpretarea nașterii „Regelui Regilor”.
Editor : M.B.
