Cum era regele în 1990? Stelian Tănase: Iliescu să fi sunat la Versoix, nu la Moscova!
Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal. Dar după prăbuşirea dictaturii comuniste, în decembrie 1989, România nu s-a întors în mod firesc la vechea ei Constituţie şi la Regele Mihai, înlăturat prin forţă şi şantaj în decembrie 1947. Mai grav, Regele Mihai a fost împiedicat să se întoarcă oficial în ţară până aproape de de anii 2000. Scriitorul Stelian Tănase, fondator al revistei de opoziţie „22”, l-a cunoscut bine pe Regele Mihai. L-a considerat singurul conducător legitim al ţării, indiferent de situaţie. Despre regele care a intrat în istorie şi despre viitorul monarhiei în Românie, urmăriţi un interviu realizat de Elena Vijulie:
Elena Vijulie: Ne aflăm casa politologului, istoricului şi scriitorului Stelian Tănase, un om care l-a cunoscut personal pe regele Mihai. Mulţumesc că aţi acceptat invitaţia Digi24. Când l-aţi întâlnit prima dată, personal, pe Regele Mihai?
Stelian Tănase: Nutream simpatii monarhiste prin instigarea mentorului şi patronului meu, Alexandru Paleologu, încă din anii 80. În aprilie, am ajuns și eu la Paris, la invitaţia sa, să petrec două săptămâni la Paris, unde aveam de făcut şi materiale pentru Revista 22, pe care o conduceam în acel moment. O fondasem la sfârşitul lunii ianuarie.
Marele eveniment pentru care toată lumea era în mare agitaţie era că soseşte regele la Paris şi că va face acolo Paştele. Imediat a apărut oportunitatea de a-l cunoaşte. Primul lucru pe care mi l-a spus ambasadorul a fost: Hai să-l cunoşti pe rege. Era foarte direct. Mi s-au înmuiat genunchii. Pentru mine era ceva extraterestru, personaj de istorie, nu o persoană fizică. Lucru care s-a întâmplat. Am ajuns ceva mai devreme la biserică, pentru că locurile erau ocupate şi trebuia să stau în locul de unde pot să-l văd, era la 4 metri de mine, în dreapta. Nu cred că m-am uitat la preot vreo două minute. Când s-a terminat slujba, la un moment dat, am rămas singur cu regele.
Aţi avut acest tete-a-tete cu regele?
Stelian Tănase: Da, am stat două-trei-patru ore cu regele. El punea întrebări şi eu trebuia să răspund. Îl interesa foarte mult ce se întâmpla în România. În câteva ceasuri am făcut o panoramă a situatiei din România, așa cum o vedeam eu. Bănuiesc că acelasi dialog l-a avut cu foarte multă lume care venea din țară să-l vadă la Versoix, la Paris sau în alte locuri. Era foarte curios și cred că memora foarte exact. M-a întrebat despre situaţia armatei, a partidelor, despre intelectuali, despre ce crede lumea despre monarhie, ce-și amintește despre rege.
I-am făcut această descriere până dimineaţă, până când cineva a băgat capul pe uşă şi ne-a atras atentia că e dimineaţă.
A fost cea mai lungă discuție purtată între patru ochi...
Stelian Tănase: Am avut și altă discuție, mai scurtă. Am fost al Versoix. L-am întâlnit și în țară de mai multe ori.
M-a decorat. Eu întotdeauna am ironizat ideea de decoraţie. E o prostie. Totuși, când am fost la Palatul Elisabeta, să-mi dea regele decorația, mi s-au tăiat genunchii.
Mi-a trimis și Emil Constantinescu o decoraţie prin poştă. Nicio emoţie și nu mă interesează decorația statului.
Dar când regele, care nu mai e rege în sensul oficial, mi-a dat acel obiect mic, mi s-au tăiat picioarele. N-am putut să-l privesc, deși îl văzusem de mai multe ori, conversasem, îmi știa și numele, aveam o istorie comună.
Aş vrea sa reamintesc momentul din octombrie 2011, când a ţinut cel mai puternic discurs care s-a ținut în Parlament în ultimii 27 de ani, singurul discurs care merită acest nume. În acea sală, în care 80% erau antimonarhiști, care au amuţit. Maiestatea naturală a regelui și cuvintele rostite au tăiat respirațiile. Îmi amintesc și situația politică. Eram într-o situație foarte proasta, cu criză, cu un sentiment de dispreţ fată de noi inșine, pe care românii s-au obișnuit să-l aibă. Și apare regele și spune vorbele pe care le-a spus și toți înțeleg că am fi putut fi demni, curați, de succes, o ţară privită bine. România e privită prost în lume, pentru că avem o elită care nu e de cea mai bună calitate și care ține România în urmă.
Închipuiți-vă, dacă regele ar fi fost instalat pe tron în '90, unde ar fi fost România? Cu cât respect ar fi fost privită o țară condusă de un rege, fostă comunistă și care a reușit să găsească această formulă! Era posibilă, pentru că aveam un rege care trăia, era în vigoare Constituția din 1923, care consacra monarhia și pe regele său.
De ce Iliescu n-a dat telefon de la CC, de unde a sunat la Moscova, și n-a sunat la Versoix, să-i spună: „Majestate, poftiți în țară, țară, tronul vă asteaptă!” De ce n-a făcut asta? E foarte vinovat pentru asta. Pentru asta, istoria n-o să-l ierte.
În cazul acesta, care ar fi fost rolul lui Iliescu?
Stelian Tănase: Ar fi fost foarte bun. Ţara i-ar fi fost recunoscătoare, nu l-ar fi tratat că pe un bătran bolşevic, un nomenclaturist de inspiraţie moscovită. Ar fi aşezat România pe alte şine de cale ferată. Ajungeam mult mai repede în Occident. Am fi fost o țară civilizată, privită cu respect. Am o problemă cu respectul. Nu e agreabil când ești dispreţuit. Când te duci la hotel și scoți pașaportul, ai o problemă. Sau într-un taxi la Paris și te aude vorbind. Te aude vorbind. „Sunteţi român?”
Dacă aveam un rege la Bucureşti, pe tronul lui, nu cred că această lipsă de respect ar fi existat în Europa. Ar fi fost o țară normală, cu rege, cu sechele comuniste și tranziția asta chinuitoare ar fi fost altfel.
Prima dată când a vrut să vină fuseseră deja două mineriade.
Stelian Tănase: A vrut să vină şi la sfârşitul anului 89. A fost sfătuit de la București, de diverși securiști de grad mare, să nu vină. În loc să spună: veniți, ne bucurăm că v-ați gândit să veniți, i s-a închis ușa în nas. De ce această umilință? De ce acest mare personaj istoric, regele nostru, mai legitim decât Iliescu și tot FSN-ul, de ce a fost tratat astfel?
De ce?
Stelian Tănase: Pentru că erau obsedați doar de putere. Erau comuniști și, în virtutea principiului leninist în care esențială e puterea, au acţionat ca atare. Erau școliți că niște bolșevici. N-au fost în stare prin educație, prin ce învățaseră la Moscova să gândească altfel decât să facă putere. Un grup mic, disciplinat, care să aibă puterea. Numai că am intrat cu ţara într-o fundătură. Au băgat România în şanţ. De-aia, după 27 de ani, avem ţara pe care o avem, starea de spirit pe care o avem. De-aia lumea e cum e, vedem ce vedem la televizor zilnic, pentru că oameni de mâna a șaptea fac politică și conduc destinele țării.
Regele, cum ați văzut în 2011, era cu un cap peste toți. Nu trebuia să spun nimic ca să-i recunoşti superioritatea. Dar de asta le era frică, de morala lui. Era moral, curat. Nu era pătat de toate porcăriile regimului comunist şi venise să-și ia tronul care era al lui. Voiau să facă o republică fesenistă, cum au făcut în '48 o republică bolşevică. Aşa erau setaţi.
În 1990 a existat un moment de civilitate. Margareta a venit la Petre Roman şi l-a întrebat dacă ușa e deschisă pentru rege. Răspunsul a fost da. Episodul s-a terminat foarte prost. Erau pregătiţi să-l ia pe sus și să-l ducă la Rahova într-un beci...
Ce i-a făcut să se răzgândească?
Stelian Tănase: Nu s-au răzgândit. Regele a rămas un exclus în ţara lui, până a murit. Pentru că s-au găsit formule care să salveze aparenţele, dar regele nu a fost pe tron. Nu s-a purtat o discuţie, dacă e bine să optăm pentru monarhie sau republică.
Dvs. nu credeţi în reconcilierea din 2000?
Stelian Tănase: N-a avut loc nicio reconciliere. A fost un pariu politic în care Iliescu a vrut să-și spele faţa. Regele, care era înțelept și realist, știa cu cine are de a face, îi cunoscuse în 45, 46, 47, 48 pe bolșevici. A ales răul cel mai mic, o formulă în care să nu existe un conflict. A încercat să consilieze mici lucruri din povestea regalității în România. Știa cu cine are de-a face. Problema esențială era să se aşeze la masă și să-i spună Iliescu sau altcineva: când discutăm despre situația României, despre cum e guvernul, când discutăm dacă facem regim de monarhie sau republican? Asta era discuția esențială! Nu s-a purtat niciodată nici cu regele, nici cu alt factor.
Mulţi spun că regele Mihai a pactizat cu regimul Iliescu ca să-și recapete averile.
Stelian Tănase: Adică... îi confişti tronul, ţara, sufletul, îl deposedezi de orice și când să îți faci obligaţia elementară de a returna ce e al lui, spui că e un pact. Ce era să facă, să refuze? Erau ale lui! Justiția ar fi trebuit din 90 să i le dea înapoi pe toate, nu să vii în 2000 și să spui că a bătut palma cu comuniștii! E o eroare de interpret și o rea-credinţă!
Principesa Margareta. Nouă titulatură pe care ar trebui să o poarte Margareta?
Stelian Tănase: Am mai sfătuit persoane din Casa Regală în diferite situații. Dacă mi s-ar cere sfatul, aș spune să nu facă un asemenea pas extrem de imprudent.
Pentru a fi rege sau regina, trebuie să fii pe tron, să ai o Constituție care consacră monarhia. Constituția română e republicană, din păcate. Pentru că principesa Margareta e Custodele Coroanei, acesta e titlul corect pe care trebuie să-l păstreze, dacă vrea să fie în asentimentul acestui popor, care s-a întors acum spre rege. Trebuie să rămână Custodele Coroanei.
Dacă va încerca să iasă din acest cerc și să-și spună Regină, va pierde acest capital și va deveni nesimpatică celor convertiți la monarhie de curând pe fondul acestei mari nenorociri.
Din nefericire, Margareta n-a avut ocazia să-și probeze valoarea deciziei, măsura, capacitatea, patriotismul, pentru că soarta nu i-a permis, nu că n-ar fi putut. Are calități foarte serioase. Seamănă cu Regina Maria ca temperament. Aduce și cu Carol, în plăcerea de a domina și de a controla oamenii. Asta e bine pentru un conducător. Trebuie să manevreze foarte atent situația de acum, pentru că principala misiune e să câștige încrederea oamenilor.
În aceste zile mulți se întreabă care e viitorul monarhiei în România. Monarhia în românia e de domeniul trecutului?
Stelian Tănase: Sunt afectat personal, mai am o cauză pentru care să lupt? Eu sunt un „mihaist” mai mult decât monarhist. Pentru mine, Regele Mihai a fost cea mai importantă persoană pe care am cunoscut-o. E omul pe care l-am respectat și iubit mai mult decât pe oricine. Niciodată nu m-a dezamăgit. Eu cred că nu este sfârșitul monarhiei. Eu cred că istoria merge înainte, mergem din criză în criză, am avut o republică bolşevică, un eşec, acum avem o republică fesenistă, alt eşec, până unde putem merge? Până la urmă, soluția unui rege pe tron s-ar putea să fie viabilă.
La ce s-ar putea apela?
Stelian Tănase: Sunt resurse, dacă vă gândiți la persoane. Poate se întoarce Nicolae, poate Margareta, poate în Germania, familia e mare... Regele Carol nu a avut moștenitori și l-a adus pe fiul fratelui său. Problema e la clasa politică. Dacă noi mâine vrem să facem monarhie, nu cred că e o problemă să găsim ceva pentru tron, problema e voința acestei elite politice de a trece la monarhie. Istoria e lungă, nu trebuie să ne imaginăm că odată cu dispariția regelui nostru istoria s-a terminat, ea continuă și ne va pune în fața a tot felul de situații. S-ar putea, într-o situație critică, în care va fi miza România, să apară ideea că e singură soluție abordabilă și de succes.
Când vă gândiți la rege care sunt trăsăturile esențiale?
Stelian Tănase: Morala, modestia, cinstea. Era un om absolut cinstit. Nu-l văd recurgând la obișnuitele mijloace românești de a se descurca. Avea o majestate naturală, care era a lui, fusese născut rege, fusese educat să fie rege și asta era în el, se vedea cum se mișcă. Eu l-am întâlnit în curtea casei de la Versoix, se ștergea pe mână cu niște lavete, că reparase mașina. Și era rege. Nu pentru că îl vedeam eu rege, avea ținută, felul în care vorbea... era un om cu multă răbdare și iertător. Nu cred că s-a despărțit certat de cineva. Cei care i-au greșit puteau să conteze, să spere că vor fi iertați și cred că asta s-a întâmplat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
