Analiză România se împrumută din ce în ce mai scump. Ce arată noile date despre datorie și deficit
Cele mai recente date publicate de Eurostat arată că datoria publică rămâne una dintre cele mai mari vulnerabilități ale economiei europene. La nivelul Uniunii Europene (UE), datoria guvernamentală a depășit 82% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce în zona euro nivelul a urcat peste 88% din PIB. Comparativ cu anul precedent, datoria a crescut atât în UE, cât și în zona euro, semn că ajustările fiscale sunt lente, iar cheltuielile publice rămân ridicate.
Diferențele dintre statele membre sunt însă foarte mari. Țări precum Grecia, Italia, Franța și Spania au datorii care depășesc cu mult 100% din PIB, ceea ce limitează sever spațiul de manevră bugetară. La polul opus, state din Europa de Est și de Nord, precum Bulgaria, Estonia sau Luxemburg, mențin datorii publice reduse, sub 40% din PIB, ceea ce le oferă mai multă flexibilitate în fața șocurilor economice.
În paralel, Eurostat arată că multe state europene continuă să înregistreze deficite bugetare, chiar și în ani cu creștere economică. Acest lucru înseamnă că datoria nu doar că este mare, ci continuă să crească, într-un context în care dobânzile sunt semnificativ mai ridicate decât în perioada 2015-2020.
România: sub media UE, dar cu un ritm accelerat de îndatorare
În acest tablou european, România se situează încă sub media UE în ceea ce privește datoria publică raportată la PIB. Potrivit Eurostat, datoria guvernamentală a României se apropie de 59% din PIB, un nivel inferior mediei europene, dar aflat într-o creștere constantă de la un an la altul.
Problema majoră semnalată de datele statistice este însă ritmul. În ultimii ani, România a avut printre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană, mult peste pragul de 3% din PIB prevăzut în regulile fiscale europene. Acest deficit persistent obligă statul să se împrumute constant pentru a-și finanța cheltuielile curente, nu doar investițiile.
Eurostat mai arată că România se află într-o situație delicată: economia continuă să crească, dar finanțele publice rămân dezechilibrate. Cu alte cuvinte, statul cheltuie mai mult decât încasează chiar și în perioade favorabile din punct de vedere economic, ceea ce amplifică presiunea asupra datoriei publice pe termen mediu și lung.
Această combinație, dintre deficit mare, datorie în creștere și dobânzi ridicate, face ca România să fie mai vulnerabilă decât sugerează simpla comparație a procentelor din PIB.
Ce nu spun procentele din PIB
În acest context, economistul Radu Nechita atrage atenția, într-o discuție cu DigiEconomic, că datele Eurostat trebuie citite cu prudență și completate cu alte informații esențiale.
„Raportarea datoriei publice sau a deficitelor în procente din PIB permite comparații ușoare, dar ne poate induce în eroare la fel de ușor”, explică Nechita.
El subliniază că o imagine corectă apare abia atunci când sunt analizate sumele reale de bani pe care statul le are de returnat.
„În ultimii ani, guvernele României au crescut datoria publică de la circa 60 de miliarde de euro în 2015 la aproximativ 200 de miliarde de euro astăzi”, spune economistul.
Chiar și ajustată cu inflația, această creștere este masivă. „Triplarea datoriei în termeni nominali este un semn al dezmățului bugetar și al iresponsabilității fiscale a clasei politice”, avertizează Nechita.
De ce devine datoria tot mai scumpă
Creșterea datoriei nu înseamnă doar sume mai mari de rambursat, ci și costuri mai ridicate pentru fiecare împrumut nou. Potrivit economistului, statul ajunge să plătească dobânzi tot mai mari din două motive clare.
„Dobânzile cresc pentru că suma datorată este mai mare, dar și pentru că rata dobânzii la noile împrumuturi este mai ridicată”, explică el.
Investitorii cer randamente mai mari atunci când riscul perceput crește. „Povara datoriei fiind mai mare, capacitatea statului de a o suporta scade, iar riscul suplimentar este compensat prin dobânzi mai mari”, spune Nechita.
Costurile acestei politici fiscale nu rămân doar în statisticile guvernamentale. Ele se reflectă direct în viața contribuabililor.
„Resursele alocate de guvern pentru dobânzi și rambursarea datoriilor înseamnă impozite mai mari și mai puțini bani pentru alte cheltuieli publice”, explică economistul.
În același timp, împrumuturile masive ale statului afectează economia privată. „Banii luați împrumut de stat nu mai sunt disponibili pentru investițiile private, ceea ce reduce creșterea economică, adică viteza de îmbogățire a țării”, avertizează Nechita.
Dobânzile mai mari pentru stat se traduc, inevitabil, în credite mai scumpe pentru firme și populație.
Riscuri mari, dar o singură oportunitate reală
Radu Nechita spune că România se confruntă cu mai multe riscuri macroeconomice simultan: deficit bugetar mare, datorie în creștere, dobânzi ridicate și presiuni inflaționiste. Totuși, există și o oportunitate majoră.
„Există o singură mare oportunitate: să înțelegem în sfârșit că așa nu se mai poate”, spune economistul.
El subliniază că datoria publică este rezultatul deficitelor repetate și că problema nu poate fi rezolvată prin taxe mai mari. „Statul reușește să cheltuie mai mult indiferent câte impozite colectează în plus”, avertizează Nechita.
El este de părere că „obiectivul fiscal minimal ar trebui să fie echilibrul bugetar în orice an în care există creștere economică”.
În lipsa acestui echilibru, efectele se propagă rapid în economie. „Nu poți ajuta săracii dacă bugetul se duce pe dobânzile datoriei, nu poți stimula antreprenoriatul când împingi dobânzile în sus și nu poți fi suveran când ești permanent pe deficit”, concluzionează Radu Nechita.
