DIGICULT. De ce am mai citi?

Pentru unii mumă, pentru alții „crimă si pedeapsă", cititul nu lasă indiferent pe nimeni. Cum se vede lectura de la... catedră? Studiază situația, la rece, profesorii și criticii literari Liviu Papadima, Paul Cernat și Daniel Cristea Enache.

„Pierde tot mai mult teren acel model de lectură pe care îl considerăm noi fundamental. Modelul acela de lectură în care te închizi într-o cameră, într-un spațiu izolat, și-ți acorzi răgaz, îți acorzi tihnă și citești un text cu atenție”, spune Liviu Papadima.

„Cred că există o scădere a numărului de cititori de beletristică - nu știu dacă este cazul și pentru carțile utilitare, e o alta discuție - despre motive: lucrurile sunt direct legate de importanța socială din ce în ce mai scăzută a literaturii, implicit de banii care sunt puși în joc pentru supraviețuirea literaturii române, în particular. Și totul are o legătură directă cu prabușirea învațamântului românesc umanist”, consideră Paul Cernat.

În comunism, cititul era oaza de libertate

În timpul regimului comunist, cititul era singura oază de libertate. Într-o țară cu granițele închise, lectura îți dădea curajul de a visa și de a spera. După 1990, romanele clasicilor au intrat în competiție directă cu literatura de consum.

„După 90, în libertate, când s-au diversificat seturile de opțiuni ale fiecărui fost cititor, literatura a trebuit să lupte cu aceste lucruri, așa cum până la urmă a luptat și cinematograful, și teatrul...toate artele”, explică Cristea Enache.

Însă in comunism și în capitalism marile teme au rămas aceleași. „Rămân aceleași - dragostea, moartea, destinul - și vor rămâne aceleași. Există însă și teme vandabile, teme care fac valuri pe o anumită perioadă, nu știu, acum 2-3 ani au fost temele vampirice, vampirologi în neștire, sau dinozaurii după Jurassic Park sau lucruri de genul ăsta. Temele astea sunt în bună măsură și o afacere de marketing”, spune Papadima.

Profesioniștii lecturii

Mai există însă și profesioniști ai lecturii, adevărații dependenți de cuvinte și de puterea lor.

„Aceștia sunt cititorii adevărați: cei care citesc pentru că au această pasiune și nu pentru că nu au altceva mai bun de facut. Dintre acești cititori fac parte și tinerii. Nu sunt adeptul acestor teorii catastrofice, criziste, conform cărora tinerii citesc cel mai puțin, iar bătrânii cel mai mult. Dimpotrivă, fiecare promoție vine cu cititorii ei”, este de părere Daniel Cristea Enache.

Ce viitor are lectura?

Astăzi, tot mai mulți tineri preferă să scrie pe bloguri sau pe rețele de socializare, decât să pună mâna pe carte. Ce viitor are lectura în aceste condiții? „De ce să mint, am emoții cu privire la viitorul carții și al lecturii, pentru că - asta e - trăiesc din asta, nu pot trăi fără asta și m-aș simți foarte prost într-o lume pentru care importanța cărții și a cititului va scădea mai mult decât a scăzut deja”, subliniază Paul Cernat.

Indiferent de calitatea cititorilor, cuvântul va rămâne. Pentru că a fost de la .. început. Și, mai ales, pentru că, vorba cronicarului, „nu există zăbavă mai plăcuta decât cetitul cărților”.