Pastila de limbă. Adjective și adverbe care nu pot avea grade de comparație
Scriitorul Radu Paraschivescu dedică ediţia de astăzi a emisiunii „Pastila de limbă” unei chestiuni care se studiază în anii de gimnaziu: gradele de comparaţie ale adjectivului şi ale adverbului.
Gradele de comparaţie sunt forme pe care le iau adjectivele şi adverbele pentru a arăta măsura în care substantivele şi verbele pe care le însoţesc au o anumită caracteristică. Aceste grade sunt trei la număr, după cum urmează: pozitiv, comparativ şi superlativ.
La rândul lui, gradul comparativ este de trei feluri: comparativ de superioritate (introdus de „mai... decât”), comparativ de egalitate (introdus de „la fel de... ca”) şi comparativ de inferioritate (introdus de „mai puţin... decât”).
Cât despre superlativ, el este de două feluri: superlativ relativ (introdus de „cel mai”, „cea mai”, „cei mai” şi „cele mai”) şi superlativ absolut (introdus prin „foarte” sau prin „grozav de”, „extrem de”, „nemaipomenit de” etc.).
Dacă luăm adjectivul „frumos” şi îl trecem prin gradele de comparaţie amintite, avem următoarele enunţuri:
La gradul pozitiv: „Am văzut un film frumos, care mi-a mers la suflet.”
La comparativul de superioritate: „Florenţa mi se pare un oraş mai frumos decât Turnu Măgurele.”
La comparativul de egalitate: „Tudor e un băiat la fel de frumos ca Petru.”
La comparativul de inferioritate: „Halterele sunt considerate un sport mai puţin frumos decât voleiul.”
La superlativul relativ pozitiv: „«Cei trei muschetari» a fost romanul cel mai frumos al adolescenţei mele.”
La superlativul relativ negativ: „Concordia Chiajna-Gaz Metan Mediaş a fost meciul cel mai puţin frumos al etapei.”
În fine, la superlativul absolut: „Pictorii vin aici atraşi de peisajul foarte frumos”, eventual „Pictorii vin aici atraşi de peisajul nemaipomenit de frumos” sau „Pictorii vin aici atraşi de peisajul extrem de frumos”.
Lucrurile se petrec identic dacă în locul unui adjectiv folosim un adverb - de exemplu, pe „bine”, care se numără printre adverbele întrebuinţate frecvent. Comportamentul adverbului „bine” în schema gradelor de comparaţie este următorul:
La gradul pozitiv: „Acest actor joacă bine în toate piesele şi filmele.”
La comparativul de superioritate: „Colegul meu de birou vorbeşte mai bine engleza decât italiana.”
La comparativul de egalitate: „Deşi mulţi nu se aşteptau, am jucat la fel de bine ca francezii.”
La comparativul de inferioritate: „Cântecele acestei trupe sună mai puţin bine pe scenă decât în studio.”
La superlativul relativ pozitiv: „Sportivul din Cehia a patinat cel mai bine dintre toţi cei calificaţi în finală.”
La superlativul relativ negativ: „Azi-noapte am dormit cel mai puţin bine de când am ajuns aici.”
La superlativul absolut: „Ne-am făcut cu toţii datoria foarte bine”, eventual „Ne-am făcut cu toţii datoria nemaipomenit de bine” sau „Ne-am făcut cu toţii datoria extrem de bine.”
A nu se crede însă că toate adjectivele şi adverbele intră în schema de funcţionare a gradelor de comparaţie. Cu alte cuvinte, există o serie de adjective şi de adverbe care nu pot avea grade de comparaţie.
Unele dintre acestea sunt adjective şi adverbe care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate. În această categorie intră adjective şi adverbe cum ar fi: gigantic, uriaş, colosal, complet, întreg, unic, principal, perfect, egal, veşnic.
O altă categorie este cea a adjectivelor şi adverbelor care, în limba latină, reprezintă ele însele forme de comparativ sau de superlativ. În această categorie intră adjective şi adverbe cum ar fi: exterior, interior, minim, maxim, anterior, posterior, superior, inferior, suprem, optim.
În fine, adjectivele şi adverbele de tipul extraordinar, formidabil, senzaţional, fantastic, excepţional, impecabil etc. sunt superlative în sine şi nu pot forma grade de comparaţie.
Rezumând, este incorect să spui sau să scrii „Descoperirea lor este mai anterioară decât a noastră”, „Acest animal este mai puţin uriaş decât cel pe care l-am văzut la Grădina Zoologică” sau „Profesorul de istorie are o pregătire mai superioară decât cel de chimie”.
La rândul lor, nici adjectivele „viu” şi „mort” nu au grade de comparaţie. E incorect şi ilogic să spui „mai viu”, „cel mai viu”, „mai puţin mort” sau „foarte mort”. În enunţul „Când l-au găsit, era mai mult mort decât viu” nu avem un grad de comparaţie propriu-zis, iar „mai mult” poate fi înlocuit cu „mai degrabă”, ceea ce nu este posibil în cazul formării unui grad de comparaţie.
(Toată arhiva emisiunii Pastila de limbă o puteți găsi aici.)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
