O analiză critică a programului candidatei independente Ana-Maria Ciceală, susținută de partidul Sens
„Plafonarea chiriilor, taxarea agresivă a proprietăților și moștenirilor, apartamente obligatorii ieftine de la dezvoltatori — toate aceste idei, preluate din stânga radicală occidentală, câștigă teren și la noi", spune Claudiu Pândaru. Florin Negruțiu avertizează: „Oricât de tentant sună promisiunile, întrebarea e simplă: cine plătește? Iar răspunsul e mereu același: plătim noi. Din buzunarele noastre."
Transcriptul discuției:
Claudiu Pândaru: O mișcare politică interesantă prinde contur și în România. Este legată de partidul Sens și de candidata sa la Primăria Capitalei — Ana-Maria Ciceală, candidat independent, dar care promovează exact mesajele formațiunii. Iar aceste mesaje aduc un aer de stângă radicală occidentală, în stilul campaniilor din New York sau California: plafonarea chiriilor prin lege, plafonarea prețurilor locuințelor — noi sau vechi —, taxarea proprietăților multiple cu până la 40% din valoare, taxarea moștenirilor imobiliare.
E un pachet de politici cu care o parte a electoratului — mai ales tânăr — rezonează tot mai mult. În Statele Unite, astfel de idei au fost promovate de oameni precum Alexandria Ocasio-Cortez. Dar, în România, întrebarea e dacă asemenea propuneri funcționează sau dacă sunt doar utopii cu un preț foarte real.
Florin Negruțiu: De fiecare dată când statul intervine brutal în prețuri — fie la chirii, fie la energie — apar distorsiuni. Ne întrebăm acum de ce cresc atât de mult facturile la electricitate? De ce furnizorii au datorii, de ce piața e blocată? Pentru că am pus un capac acolo unde trebuia să lăsăm mecanismele economice să regleze oferta și cererea. La fel va fi și aici. Dacă spui că 20% dintre apartamentele dezvoltatorilor trebuie date tinerilor la prețuri modice, ceilalți 80% vor plăti diferența. Așa cresc prețurile, nu scad.
E întotdeauna aceeași întrebare: Cine plătește? De unde vin banii? Că nu pică din cer. Experiența noastră, de oameni care au trecut prin mai multe crize și generații politice, e simplă: plătim tot noi. Astfel de idei frumoase în teorie ajung să fie niște experimente fiscale dezastruoase.
Claudiu Pândaru: Și mai e ceva. O societate în care nu mai contează munca, în care cei care au muncit mai mult, au făcut sacrificii, au riscat și au construit — sunt taxați pentru că... au reușit? Nu poate fi o societate sănătoasă. Cum penalizezi munca? Cum penalizezi spiritul antreprenorial? Antreprenorul care muncește de dimineață până seara, fără weekenduri și fără punți, care își asumă riscuri și creează joburi, e taxat doar pentru că a reușit.
Ajungem să taxăm inclusiv dorința de a lăsa copiilor ceva — o moștenire, o proprietate. Asta nu e progres. E o utopie care nu duce nicăieri. Și, cel mai grav, nu-i va ajuta nici măcar pe cei care astăzi sunt tentați să creadă în aceste promisiuni.
