Am parcurs planul de relansare al Guvernului și e destul de greu de identificat care ar fi valoarea sa adăugată, dincolo de cea electorală. Planul pare mai degrabă un fel de recenzie incompletă de lucruri frumos de făcut în România, cu care toată lumea e de acord. Este evident că vrem cu toții să avem spitale, autostrăzi, drumuri, canalizare sau școli iar din acest punct de vedere, sigur că PSD strigă „plagiat" pentru că, ce să vezi, și ei au scris pe niște foi că vor face spitale, autostrăzi sau școli.
În plus față de această recenzie de proiecte, planul indică foarte vag faptul că banii vor veni de la buget sau din fonduri europene. Încă o dată, nicio valoare adăugată aici. Cu toții știm că România va avea la dispoziție aproape 100 de miliarde de euro constând în fonduri europene în următorii 7 ani: aproximativ 45 de miliarde din viitorul Cadru Financiar Multianual 2021-2027, 33 de miliarde din programul de relansare Next Generation EU, câteva miliarde de euro din programul SAFE și aproximativ 15 miliarde de euro rămași din Cadrul Financiar Multianual curent 2014-2020. Dar a avea la dispoziție acești bani, sub formă de granturi și împrumuturi, nu înseamnă automat că îi vom și absorbi.
Ce m-aș fi așteptat de la Guvern nu e să ne spună lucrurile pe care le știm deja cu toții ci să răspundă la adevăratele întrebări și anume:
1. Cum vom reuși să absorbim cei 100 de miliarde de euro din fonduri europene? De la aderarea la UE, problema României nu a fost lipsa accesului la bani ci faptul că a fost incapabilă să obțină acei bani. În condițiile în care România a absorbit în cei aproape 14 ani de la aderare aproximativ 55 de miliarde de euro, ce ne face să credem că va putea atrage dublul acestei sume în doar 7 ani atâta timp cât nu schimbăm nimic în modul în care le gestionăm?
2. Cine va pune în practică aceste proiecte colosale de miliarde de euro? Aleșii noștri actuali, locali sau naționali, unii dintre ei fără bacalaureat și fără niciun interes sau știință de a scrie și implementa proiecte simple, darămite unele de anvergură? Funcționarii din ministere și autorități, mulți dintre ei numiți politic care nu au niciun habar despre ce și cum ar trebui făcut? Cine va face 3000 de kilometri de autostradă când în 30 de ani statul român a construit aproximativ 700 de kilometri, adică sub 25 de kilometri pe an?
3. Care e viziunea de dezvoltare spre care mergem? Cheltuirea unor bani europeni nu are cum să fie în sine o viziune de dezvoltare, ci ar trebui să fie invers: pe baza unei viziuni despre unde vrem să ajungem pe termen mediu și lung facem investiții, nu cheltuim bani doar de dragul de a-i cheltui.
În rezumat, planul guvernului pare să fie o listă de promisiuni electorale fără fundament și susținere în realitate atâta timp cât nu ne spun și ce schimbări structurale, de substanță ar trebui făcute pentru ca România chiar să fie capabilă să treacă de la a face 25 de kilometri de autostradă pe an la 500 de kilometri cât ar vrea guvernul (adică de 20 de ori mai mult), sau ce ar trebui făcut ca să putem absorbi 15 miliarde/an fonduri europene de la 4 miliarde/an cât am fost capabili ca stat până acum?
De asemenea, guvernul nu ne spune ce schimbări și reforme structurale își propune să facă folosind oportunitatea banilor europeni în așa fel încât România să evolueze cu adevărat. Cum facem reforma administrației așa încât să fim capabili să absorbim eficient banii europeni? Cum facem reforma educației că să nu avem doar niște clădiri de școli moderne dar și elevi, studenți și profesori mai performanți? Cum facem reforma în sănătate dincolo de a construi clădiri de spitale? Cum facem digitalizarea administrației publice în așa fel încât să nu ajungem la aberații de genul formularului generat online care trebuie să fie semnat și depus tot la ghișeu?
Avem o mare fereastră de oportunitate în următorii ani de a face un salt semnificativ în modernizarea României folosind miliardele de euro puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Însă acele miliarde sunt doar un instrument care trebuie folosit pentru a face reformele structurale profunde de care avem nevoie. Planul guvernului este departe de acest lucru, fiind doar o altă listă de promisiuni din multele pe care le-am tot auzit în ultimii 30 de ani.
