Dacă vrem să nu mai acționăm că niște pompieri și să stingem incendii mai mari sau mai mici, soluția este un acord politic pe câteva măsuri pe care fiecare guvern care vine să le implementeze în continuare.
Greșeala noastră este că de 30 de ani, odată la șase luni sau oricum, o perioadă foarte scurtă, apare câte un nou ministru sau nou prim-ministru care vine și schimbă total strategia. Resursele cheltuite de predecesorul său se pierd așa cum de regulă se pierd și ale sale când apare următorul ocupant al funcției.
Dacă vrem să relansăm economia și vrem să ne fie bine pe termen lung, acest fenomen trebuie să înceteze. România are nevoie de o strategie de dezvoltare măcar pe 5-10 ani, agreată de toate forțele politice.
Propun 5 măsuri pe domenii vitale pentru relansarea economiei.
1. Infrastructură. Propun ca investițiile în infrastructură să se facă cu scopul de a conecta regiunile istorice ale României între ele, dar și România de Uniunea Europeană. Avem nevoie să conectăm prin autostradă portul Constanța de capitală și de vama Nădlac. Trebuie să conectăm capitala și cu Moldova și Moldova de Transilvania. Avem nevoie ca mărfurile și oamenii să circule mai repede pentru că bunăstarea de aici provine. Un aspect foarte important pe care trebuie să-l avem în vedere atunci când propunem investiții este și efectul de multiplicare al investițiilor, iar lucrările de infrastructură și construcții în general au un efect consistent de multiplicare în economie.
2. Antreprenoriat. Spre deosebire de domeniul infrastructurii, în domeniul antreprenoriatului nu avem nevoie de construcții fizice, banii pe care trebuie să-i alocăm trebuie să aibă ca obiectiv funcționalizarea unor incubatoare de afaceri și a unor acceleratoare de afaceri. Statul trebuie să aloce niște sume în acest domeniu astfel încât oamenii de afaceri să se adune și să se ajute între ei, să împărtășească know-how și să ajute oameni cu spirit de inițiativă și curaj să-și deschidă afaceri. Cel mai important aspect este ca aceste structuri să nu fie politizate, principiu care trebuie extins la nivel mai larg în administrarea țării noastre. Există multe oportunități de afaceri sau de dezvoltare a afacerilor, dar numai structurile asociative și comunicarea deschisă reprezintă cadrul în care oportunitățile pot fi fructificate.
3. Stat de drept. Americanii îi spun ”law enforcement”, dar la noi se traduce mai pe larg prin aplicarea legii și corectarea ei astfel încât mai mulți cetățeni să se conformeze. Corupția este încă o amenințarea la securitatea țării, iar noi trebuie să alocăm resurse pentru dotarea cu echipamente a Ministerului Public. Scopul sistemului judiciar din România este să transmită faptul că dacă încalci legea ești pedepsit, indiferent cum te cheamă, că dacă ai furat prejudiciul este recuperat, iar dacă ai fost condamnat pentru fapte penale săvârșite cu intenție, atunci nu mai ai loc în politică până la reabilitare.
4. Digitalizare. Bazele de date ale instituțiilor din România trebuie să poată comunica între ele astfel încât cetățenii și antreprenorii să piardă cât mai puțin timp în relația cu statul. Trebuie să ne hotărâm ce sistem vom folosi sau să identificăm specialiști în baze de date care să propună un anumit tip de infrastructură IT, iar toate instituțiile, când vor face achiziții și vor implementa sisteme IT, să le implementeze pe cele care corespund acelor specificații. Scopul dezvoltării acestor sisteme trebuie să fie acela ca interacțiunea cetățeanului cu administrația să fie cât mai scurtă și eficientă.
5. Regionalizare. Propun ca România să treacă la sistemul de regiuni în loc de județe, iar comunele să se formeze după alte criterii astfel încât să înglobeze aproximativ 10.000 de cetățeni, după o schimbare constituțională care ar permite operaționalizarea acestor schimbări. Consider că trebuie să facem această regionalizare pentru că avem prea multe instituții și angajați la stat care ori nu au ocupat cu activitate tot timpul la serviciu, ori calificarea lor nu se ridică la nivelul poziției pe care o ocupă. Avem nevoie ca în primării și în consiliul local să ajungă persoane cu calificări cât mai înalte, dar atunci când baza de selecție o reprezintă 800 sau 1500 de persoane, comuna respectivă ajunge să fie condamnată la subdezvoltare. Regionalizarea înseamnă o mai eficientă administrare a statului și o structură mai suplă care poate implementa o viziune comună pentru regiuni și comunități mai mari.
În concluzie, aș vrea să spun că aceste 5 domenii asupra cărora m-am exprimat sunt cele despre care eu pot avea puncte de vedere, spun eu, pertinente.
România are însă nevoie de consens politic pe un plan de dezvoltare mai amplu care să prevadă câteva măsuri concrete pe fiecare domeniu esențial, inclusiv sănătate și educație, iar acest plan de dezvoltare să fie obligatoriu în formarea și conceperea bugetului național.
Relansarea economiei României nu mai trebuie să urmeze scurtături, ci drumul drept și corect, la lumină și care duce sigur la atingerea potențialului adevărat al țării noastre pe care o iubim cu toții.
