Capitala, nominalizată la categoria „centru istoric în pericol” pe lista World Monuments Watch 2016

Bucureştiul nu are spaţii publice de calitate, ocupă ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte calitatea aerului şi nivelul zgomotului, este lipsit de o politică de locuire, este negestionabil la nivel administrativ şi a fost nominalizat la categoria „centru istoric în pericol” pe lista 2016 World Monuments Watch sunt câteva dintre constatările arhitecţilor în Raportul pentru Bucureşti 2016 (RB16), prezentat marţi, la Casa Mincu.

Raportul pentru Bucureşti a fost construit pe deviza „Avem dreptul la arhitectură şi peisaj urban, la fel cum avem dreptul la sănătate şi justiţie”. Pentru fiecare problemă identificată, arhitecţii au propus şi mai multe soluţii.

Bucureştiul este un oraş depreciat climatic şi ambiental, definit de pierderi de substanţă identitară, lipsit de sprijinul zonei metropolitane, necorelat cu principiile actuale de mobilitate şi accesibilitate, se arată în raport.

La capitolul „Dezvoltare urbană”, arhitecţii au punctat lipsa zonei metropolitane Bucureşti - Ilfov.  

„Cu 90 locuitori/ ha în anul 2001, Bucureşti era printre cele mai aglomerate oraşe din Europa, depăşind în densitate Parisul (88 locuitori/ha), Praga (71 locuitori/ ha) sau Budapesta (63 locuitori/ha). În pofida tendinţei de descreştere a populaţiei ( o scădere de 32, 7% din 1992 în 2012), suprafaţa corespunzătoare dezvoltării urbane a fost în continuă creştere, de 18,3% din 1992 până în 2002: 1992 - 20.215 ha, 2002 -21.497 ha, 2012 - 23.955 ha. Aceste schimbări necesită abordarea integrată a teritoriului municipiului Bucureşti cu judeţul Ilfov sub forma unei zone metropolitane”, se arată în document. 

Între soluţiile posibile ar fi adoptarea unei Legi a Bucureştiului şi desemnarea Zonei Metropolitane a Bucureştiului, corelarea politicilor de dezvoltare (la nivel local, regional, metropolitan, naţional) în scopul gestionării eficiente în teritoriu şi asigurării creşterii economice, susţinerea guvernamentală pentru încurajarea conexiunilor, dintre Bucureşti şi alte metropole, administrarea specifică a Bucureştiului conform statutului său de capitală. 

O altă problemă identificată de specialişti este fragmentarea oraşului în sectoare. Sectoarele fragmentează oraşul în felii radiale imposibil de administrat unitar, spun ei. Utilităţile publice reprezintă doar un exemplu de separare a gestiunii. 

O soluţie posibilă ar fi restructurarea administrativă prin înlocuirea celor şase sectoare cu mai multe cartiere (20 arondismente în Paris, 15 municipii în Roma, 12 sectoare în Berlin etc.). 

Specula imobiliară a dus la un dezinteres pentru clarificarea regimului de proprietate, la lipsa unui inventar centralizat al domeniului public. Soluţii: realizarea şi publicarea inventarului centralizat privind proprietăţile municipalităţii, achiziţionarea/ exproprierea din timp a proprietăţilor care fac obiectul unor investiţii prefigurate de interes public, transparentizarea procesului de retrocedare/ alocare a imobilelor. 

Dâmboviţa şi reţeaua de lacuri aproape a dispărut din agenda publică a Capitalei. Situaţia este din cauza sistematizării din anii 1970, care a presupus construcţia unei cuve de beton pe toată lungimea cursului din apă din interiorul oraşului, a faptului că au fost eliminate zonele verzi şi plantaţiile de aliniament naturale, a imposibilităţii navigării şi nefinalizării legăturii cu Dunărea, a demolării mai multor poduri care permiteau traversarea punctuală a râului. 

Arhitecţii au punctat şi lipsa spaţiilor publice în cartierele de locuit, limitarea suprafeţelor verzi şi a parcurilor, degradarea peisajului urban, poluarea luminoasă prin amplasarea panourilor publicitare în zona Unirii, dar şi decorul urban şi monumentele de for public bucureştean care propun statui de o calitate artistică discutabilă şi un amplasament pe criterii politice. Specialiştii propun ca soluţii o analiză şi o evaluare a procesului de achiziţii, dar şi încurajarea unor concursuri corecte, cu participare largă. 

„Bulina roşie” şi ideea consolidării antiseismice a locuinţelor reprezintă una dintre cele mai grave probleme ale Bucureştilor. 

„Oraşul are o parte semnificativă de clădiri de locuit cu vechime de 100-150 de ani, relativ mică faţă de alte exemple din oraşe similare. Cu toate acestea, lipsa de întreţinere din ultimele decenii a dus la degradarea accentuată a structurii şi infrastructurii clădirilor. Acest fapt are repercusiuni negative asupra identităţii, locuirii, economiei şi calităţii vieţii în centrul istoric”, se arată în Raportul OAR.

În Bucureşti sunt listate 190 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, majoritatea în sectoarele 1, 2 şi 3 - reprezentând zona istorică Magheru, Lipscani, Victoriei dintre care 85 de clădiri au peste 5 etaje (44,7%); 46 de clădiri au peste 8 etaje (24%); 59 de clădiri au sub 4 etaje (31,05%).

În ultimii 10 ani au fost consolidate 42 de clădiri din clasa I de risc seismic, dintre care 22 în cadrul programului de consolidări al Primăriei Capitalei, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, restul fiind finanţate direct de către proprietari, în regim privat.

De asemenea, demolările clădirilor de patrimoniu au fost numite drept un ”asasinat urban”. 

Raportul pentru Bucureşti se doreşte un instrument de semnalare a problemelor de gestiune privite în ansamblu, cu scopul identificării soluţiilor. 

Raportul pentru Bucureşti 2016 (RB16) este o iniţiativă a Centrului de Informare al Filialei Teritoriale Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România, un document-pilot care oferă o perspectivă acoperitoare asupra capitalei, prin identificarea şi sintetizarea problemelor urbanistice specifice, pe multiple paliere de analiză: dezvoltare urbană, domeniu public şi spaţiu public, locuire şi comunitate, patrimoniu cultural şi identitate, guvernanţă, calitatea arhitecturii.