Sari la conținut

Neagu Djuvara, „ultimul mare boier din cultura română”, a fost înmormântat

Românii şi-au luat rămas bun de la Neagu Djuvara. Scriitorul a fost înmormântat duminică la Cimitirul Bellu cu onoruri militare. Printre cei care au ajuns astăzi la Catedrala greco-catolică din București s-au numărat Nicolae Manolescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici şi Andrei Pleşu.

Andrei Pleșu: „Am venit să-mi iau la revedere. Pentru mine şi pentru mulţi alţii înseamnă dispariţia unui om fermecător, unui om care ştia să-ţi dea încredere, care ştia să se poarte, care ştia să vorbească. Adică reprezenta o specie pe cale de dispariţie. Un ultim supravieţuitor al unei tradiţii naţionale nobile. Un om cu o viaţă pasionantă. Un om care a înţeles să se întoarcă după 89 în România şi să înceapă o carieră de istoric când alţii şi-o încheie”.

Nicolae Manolescu – academician: „Cred că sunt printre cei mai vechi prieteni cunoscuţi ai lui de când s-a întors în ţară. Ultimul mare boier din cultura română. Un om extraordinar şi foarte viu până la sfârşitul vieţii. Dumnezeu să-l odihnească!”

Constantin Bălăceanu Stolnici – academician: „Pentru mine, dispariţia unui prieten, unui om cu care am colaborat. Unui cărturar. Este printre ultimii mari cărturari ai noştri. A unui om care a muncit toată viața lui. E o personalitate interesantă, pitorească. Un om teribilist puţintel, care i-a necăjit pe mulţi. Dar în fond una dintre figurile mari ale secolului nostru. Sper ca exemplul lui să fie urmat, în sensul că nu s-a lăsat influenţat, n-a făcut... Nu s-a băgat în toate maşinaţiile astea politice, deşi a făcut parte din Partidul Naţional Liberal”.

Nu numai personalitățile intelectualității românești au venit să-și ia rămas bun de la Neagu Djuvara, ci și oamenii simpli, care îl prețuiau:

„Neagu Djuvara e încă un reper pe care îl pierdem. Un reper care timp de 100 de ani a reprezentat un exemplu pentru generaţiile mai tinere, un exemplu pentru toată generaţia mea şi a părinţilor mei. Dar şi pentru copiii mei”.

„Neagu Djuvara a însemnat un model care ar fi demn de urmat de foarte mulţi într-o lume în care nu-ţi găseşti un model pe care să-l urmezi. Prin viaţa şi opera lui rămâne în amintirea multor tineri şi a multor netineri, ca să nu spunem bătrâni. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte”.

Neagu Djuvara a fost înmormântat duminică la cimitirul Bellu din Capitală, cu onoruri militare. Zeci de persoane au adus omagiu „ultimului mare boier din cultura română”. Trupul neînsufleţit al istoricului şi scriitorului Neagu Djuvara a fost depus la Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucureşti, unde duminică a avut loc slujba de înmormântare, prezidată - la cererea lui Neagu Djuvara - de episcopul greco-catolic de Bucureşti.

Istoricul a fost înhumat în mormântul familiei Djuvara din cimitirul Bellu, unde i-au fost aduse onorurile militare cuvenite pentru un Cavaler al ordinului naţional „Steaua României”.

Neagu Djuvara, născut pe 18 august 1916, la Bucureşti, într-o familie de origine aromână, şi-a luat licenţa în Istorie la Sorbona, în 1937, şi trei ani mai târziu a devenit doctor în Drept, la Paris. În 1972, a obţinut doctoratul în Filosofie, tot în capitala franceză, urmând ca, în 1987 să primească Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris.

A fost curier diplomatic în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, la Stockholm, unde a plecat pe 23 august 1944 şi a rămas până în 1947.

A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, a colaborat cu Radio Europa Liberă şi mai multe fundaţii. A petrecut 23 de ani în Republica Niger, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine, de unde s-a întors, în 1984, la Paris.

După Revoluţia din 1989, Neagu Djuvara a revenit în România, unde a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti până în 1998.

Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti.

Un susţinător al cercetărilor referitoare la istoria românilor, preocupat, în special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără „Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor'” (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976, „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi „Amintiri din pribegie” (2005). Numele său apare pe mai multe volume colective, precum „Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi „Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).

În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie 2016, a primit premiul de Excelenţă la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Neagu Djuvara a murit pe 25 ianuarie, la vârsta de 101 ani.

(surse: Digi24, News.ro)

Citiți și: Amintiri despre Neagu Djuvara, de la prietenul care l-a găzduit în ultimii 12 ani

Ultimul proiect al lui Neagu Djuvara, rămas neterminat: un roman de dragoste despre prima sa iubire