Ultimul mesaj al lui Ionuț Anghel înainte să moară: „Mă lupt în fiecare zi, în speranța că va exista un mâine”

Ionuț Anghel, tânărul din Focșani care în ultimii trei ani aștepta un transplant de plămâni, a murit la numai 35 de ani. a lăsat în urma lui o soție și un copil de doi ani. În așteptarea încheierii unui acord negociat de autoritățile române cu o altă țară, tânărului i s-a făcut rău în ultimele zile și a ajuns la spital. Duminică, el a postat un ultim mesaj pe pagina de Facebook.

„Ce țară... Trăim într-o țară în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afara țării, nu reușește mare lucru... Se lovește de tot ce ține SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate”, scria Ionuț Anghel, duminică, pe pagina de Facebook.

„Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va exista și un "mâine" și am afirmat asta în mai multe rânduri însă "cei de sus" au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât... nimic concret! Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu ține că și cum ai fi de-al lor... Doar când auzi „ca și cu un OM” de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima faza ca să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo”, afirma tânărul.

El adăuga că „a trebuit să se întâmple iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamț, ca să se vadă că nu se mișcă mare lucru?”

„Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria. Deci se poate că să fim și operativi în timp util... Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ? E nevoie să „dispărem” ca să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni? Încet încet, o să rămânem și fără bani de medicamente și terapii și atunci... Dumnezeu cu mila. Sper că cei cu putere de decizie să realizeze că noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar dacă nimeni nu înțelege asta. De ce e nevoie de astfel de tragedii ca să se tragă mereu câte un semnal de alarmă în acest Sistem? De câte semnale de alarmă e nevoie? Deja începem să le numărăm la două mâini”, mai scria Ionuț Anghel.

Editor : G.C.