Ce se întâmplă cu bunurile cumpărate în timpul căsătoriei dacă soții divorțează. Cum se împarte casa, mașina și economiile
Divorțul nu înseamnă automat că fiecare soț păstrează bunurile cumpărate pe numele său. În România, împărțirea averii depinde de regimul matrimonial ales, de momentul achiziției și de contribuția fiecăruia. În cazul cel mai frecvent, cel al comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, comune, chiar dacă actele sunt întocmite doar pe numele unuia dintre soți.
Regulile sunt prevăzute de Codul civil, iar partajul se poate face atât în timpul divorțului, cât și după încheierea acestuia.
În România există trei regimuri matrimoniale:
- Comunitatea legală - se aplică automat dacă soții nu au încheiat o convenție matrimonială. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de regulă, comune.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Rambursarea anticipată a unui credit în 2026: cât poți economisi și ce comisioane îți poate cere banca
- Separația de bunuri - fiecare soț păstrează bunurile cumpărate în nume propriu. Bunurile achiziționate împreună pot fi deținute în coproprietate.
- Comunitatea convențională - soții pot stabili printr-o convenție matrimonială ce bunuri intră în comunitate și pot adapta anumite reguli de administrare și împărțire, în limitele legii.
Convenția matrimonială se încheie la notar, înainte sau în timpul căsătoriei. Dacă nu există un asemenea document, se aplică regimul comunității legale.
Casa, mașina și economiile cumpărate în timpul căsătoriei
Potrivit Codului civil, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul comunității legale sunt bunuri comune în devălmășie. Asta înseamnă că un apartament cumpărat în timpul căsătoriei poate aparține ambilor soți chiar dacă în contractul de vânzare-cumpărare figurează doar unul dintre ei.
Aceeași regulă se aplică unei mașini, mobilierului, economiilor acumulate din venituri comune sau altor bunuri cumpărate în timpul căsătoriei. Nici faptul că plata a fost făcută din contul unui singur soț nu transformă automat bunul în proprietatea exclusivă a acestuia.
Veniturile din muncă încasate în timpul comunității legale sunt, de asemenea, bunuri comune. Prin urmare, diferența dintre salariile soților nu stabilește, de una singură, cine are dreptul la un bun.
Vezi și Cât costă un divorț în România în 2026: taxe, notar, avocat și instanță
Ce bunuri nu se împart la divorț
Codul civil prevede și categorii de bunuri proprii, care nu intră automat în masa de partaj. Printre acestea se numără:
- bunurile primite prin moștenire sau donație, dacă donatorul ori persoana care a lăsat moștenirea nu a prevăzut expres că sunt comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, în condițiile legii;
- despăgubirile pentru prejudicii materiale sau morale;
- premiile și recompensele.
De exemplu, un apartament moștenit de unul dintre soți în timpul căsătoriei rămâne, în principiu, bunul său propriu. Dacă acesta vinde un bun propriu și folosește banii pentru o altă achiziție, este important să poată dovedi proveniența sumelor și legătura dintre cele două tranzacții.
Averea se împarte 50/50?
La partaj se stabilește contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor familiei. Legea prezumă că soții au avut contribuții egale, astfel că punctul de plecare este o cotă de 50% pentru fiecare.
Prezumția poate fi însă răsturnată dacă unul dintre soți dovedește că a contribuit într-o proporție mai mare. Nu sunt luate în calcul doar veniturile sau banii folosiți direct la cumpărarea bunurilor. Contează și contribuția la gospodărie, creșterea copiilor și celelalte obligații ale familiei. Faptul că unul dintre soți nu a avut venituri proprii o perioadă nu înseamnă automat că primește o cotă mai mică.
Cum se împart locuința și creditele
Dacă locuința este bun comun, foștii soți pot conveni ca unul să o păstreze și să îi plătească celuilalt valoarea cotei sale. O altă variantă este vânzarea imobilului și împărțirea banilor. Dacă nu ajung la o înțelegere, instanța poate decide atribuirea locuinței unuia dintre ei, cu plata unei sulte, sau vânzarea acesteia.
În cazul unui apartament cumpărat prin credit, trebuie avute în vedere atât proprietatea asupra imobilului, cât și obligațiile față de bancă. Dacă unul dintre soți primește locuința la partaj, celălalt nu este scos automat din contractul de credit. Pentru modificarea debitorilor sau eliberarea unui codebitor este necesar acordul băncii.
Partajul se poate face și după divorț
Împărțirea bunurilor se poate realiza la notar, dacă foștii soți sunt de acord asupra bunurilor, valorii lor și cotelor care revin fiecăruia. În caz contrar, oricare dintre ei poate cere partajul în instanță.
Divorțul nu desființează automat drepturile asupra bunurilor comune. Până la partaj, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie. În principiu, regimul matrimonial încetează la data introducerii cererii de divorț, dar instanța poate constata, la solicitarea soților, că a încetat de la data separării în fapt.
Faptul că un bun este trecut pe numele unui singur soț nu înseamnă automat că îi aparține exclusiv. Pentru stabilirea drepturilor la divorț contează regimul matrimonial, momentul și sursa achiziției, precum și contribuția fiecăruia. În cazul căsătoriilor încheiate înainte de 1 octombrie 2011 trebuie verificat și regimul tranzitoriu aplicabil.
Te-ar putea interesa și Pensia de urmaș poate fi acordată pe viață. Cine are dreptul, ce condiții trebuie îndeplinite și cum se calculează suma
