Parlamentul a respins legea privind prevenirea burnoutului la locul de muncă. Ce măsuri erau propuse pentru angajați
Camera Deputaților a respins miercuri, 4 noiembrie, în calitate de for decizional, un proiect de lege care urmărea introducerea unor măsuri pentru identificarea și prevenirea epuizării profesionale, cunoscută și sub denumirea de burnout. Inițiativa prevedea noi obligații pentru angajatori, inclusiv evaluarea riscurilor psihosociale, informarea anuală a salariaților și posibilitatea acordării unor zile libere plătite pentru refacere profesională. Proiectul fusese respins anterior și de Senat.
Propunerea legislativă urmărea stabilirea unui cadru juridic distinct pentru prevenirea epuizării profesionale în cadrul raporturilor de muncă.
Senatul a respins proiectul la 23 martie 2026, iar prin votul de miercuri al Camerei Deputaților procedura parlamentară s-a încheiat fără adoptarea inițiativei.
Ce prevedea proiectul
Proiectul definea epuizarea profesională drept o stare asociată activității profesionale, apărută în urma expunerii îndelungate la factori de stres care nu au fost gestionați corespunzător.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Cine plătește amenda dacă mașina este condusă de altă persoană. Ce obligații are proprietarul autoturismului
Potrivit textului, burnoutul se putea manifesta prin:
- senzație persistentă de epuizare sau de consumare a resurselor de energie;
- distanțare mentală față de activitatea profesională, inclusiv apariția sentimentelor de negativism sau cinism în legătură cu munca;
- diminuarea eficienței profesionale, manifestată prin percepția ineficienței și a lipsei de realizare profesională.
„Epuizarea profesională se referă exclusiv la fenomene apărute în context ocupațional și este un rezultat al expunerii îndelungate la factori care nu au fost gestionați în mod adecvat, fără a constitui o afecțiune medicală și fără efecte asupra încadrării în categoria bolilor profesionale sau a afecțiunilor din sfera sănătății mintale”, prevedea proiectul.
Pentru prevenirea fenomenului, proiectul introducea obligația angajatorilor de a informa anual salariații despre riscurile de epuizare profesională și metodele de prevenire. Informarea ar fi putut fi realizată prin materiale informative, sesiuni interne sau alte mijloace adecvate.
De asemenea, angajatorii ar fi trebuit să includă riscurile psihosociale în evaluarea internă a riscurilor la nivelul unității, utilizând instrumente recomandate de Ministerul Muncii.
Vezi și Aproape 7.000 de locuri de muncă sunt disponibile în București. Ce posturi caută angajatorii
Obligații suplimentare pentru firmele cu peste 50 de angajați
În cazul angajatorilor cu mai mult de 50 de salariați, proiectul prevedea trei obligații suplimentare:
- să elaboreze anual un plan de prevenire a epuizării profesionale, adaptat specificului activității, cu consultarea reprezentanților salariaților sau, după caz, a organizațiilor sindicale;
- să efectueze anual o evaluare internă specifică a riscurilor psihosociale, utilizând instrumente recomandate de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, elaborate cu consultarea Colegiului Psihologilor din România;
- să instituie un mecanism intern confidențial și accesibil pentru sesizarea riscurilor și situațiilor de epuizare profesională, fără consecințe negative pentru salariații care îl utilizează.
Zile libere plătite pentru refacere profesională, fără justificări medicale
Una dintre prevederile proiectului permitea angajatorilor să introducă, prin regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, zile suplimentare de concediu plătit pentru refacere profesională. Aceste zile ar fi putut fi acordate individual sau unor grupuri de angajați, la cerere, fără prezentarea unor justificări medicale.
În plus, angajatorii ar fi putut facilita accesul salariaților la ședințe de sprijin psihologic și consiliere profesională, organizate individual sau în grup, cu specialiști autorizați. Totodată, costurile acestor servicii ar fi putut fi suportate integral sau parțial de angajator, în timp ce participarea salariaților urma să fie voluntară și confidențială.
Te-ar putea interesa și Poate angajatorul să reducă salariul fără acordul angajatului? Ce prevede Codul muncii în 2026
De ce nu a fost adoptat
Inițiativa a primit avize negative din partea Consiliului Legislativ, Consiliului Economic și Social și Comisiei pentru drepturile omului. Guvernul a transmis, de asemenea, un punct de vedere negativ.
Comisia pentru muncă și protecție socială și Comisia pentru sănătate și familie au susținut, în raportul comun din 9 septembrie, că proiectul nu respectă pe deplin normele de tehnică legislativă și nu oferă mecanisme suficient de clare pentru prevenirea și combaterea epuizării profesionale. Una dintre principalele obiecții a vizat definiția burnoutului, considerată neclară și insuficient corelată cu terminologia utilizată în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD-11).
Parlamentarii au apreciat și că o parte dintre dispozițiile proiectului au caracter declarativ sau facultativ, fără să instituie măsuri suficient de concrete pentru prevenirea și remedierea situațiilor de epuizare profesională. În plus, raportul susține că anumite obligații propuse se suprapun peste prevederi existente în Codul muncii și în legislația privind securitatea și sănătatea în muncă, ceea ce ar genera un paralelism legislativ.
În punctul de vedere negativ transmis Parlamentului, Guvernul a argumentat că legislația actuală obligă deja angajatorii să evalueze riscurile profesionale, inclusiv pe cele psihosociale, și să adopte măsuri pentru protejarea sănătății salariaților.
Executivul a susținut că inițiativa ar dubla o serie de reglementări existente, fără să introducă un mecanism distinct și suficient de eficient pentru identificarea și prevenirea burnoutului. Mai mult, Guvernul a criticat și lipsa unor criterii clare de evaluare a epuizării profesionale, precum și caracterul facultativ al unor măsuri propuse.
În opinia Executivului, introducerea unor noi obligații administrative, precum elaborarea de planuri și evaluări anuale, ar putea genera proceduri suplimentare fără să garanteze îmbunătățirea efectivă a condițiilor de muncă.
Totodată, punctul de vedere guvernamental a invocat probleme de tehnică legislativă, neclarități privind aplicarea unor dispoziții și riscul suprapunerii cu normele deja existente.
