România pierde 4,16 milioane de locuitori în 35 de ani. Anul 2024, record de plecări definitive. Cine vine la noi în țară
România a pierdut peste 4,16 milioane de locuitori în ultimii 35 de ani, potrivit unei analize publicate marți, 17 februarie, de președintele Institutul Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei. Datele arată că reducerea populației nu este rezultatul unui singur fenomen, ci consecința cumulată a migrației externe și a sporului natural negativ, adică diferența dintre nașteri și decese.
Analiza evidențiază o transformare profundă a societății românești, cu efecte directe asupra pieței muncii, sistemului de pensii, consumului intern și perspectivelor economice pe termen lung.
În perioada analizată, populația s-a diminuat cu peste 4,16 milioane de persoane. Dintre acestea, 63% din scădere este atribuită migrației externe, în timp ce 37% provine din sporul natural negativ.
Această repartizare arată că principalul factor al declinului demografic rămâne plecarea românilor în străinătate, fenomen amplificat după aderarea la Uniunea Europeană, dar prezent încă din primii ani de după 1990.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Moody’s avertizează asupra riscurilor pentru economia României. Nazare: Miza este păstrarea ratingului de țară
La nivel european, datele arată că aproximativ 43 de milioane de persoane trăiesc într-o altă țară decât cea de domiciliu, reprezentând circa 10% din populația rezidentă a Uniunii Europene (UE).
Din acest total, aproximativ 14 milioane de persoane locuiesc într-un alt stat membru al UE, iar aproape 29 de milioane provin din afara spațiului comunitar. România se află însă la polul opus, alături de Polonia și Slovacia, având o pondere redusă a populației străine rezidente, în jur de 1%. Paradoxal, țara se numără printre statele cu fluxuri externe mari de migrație și cu un număr semnificativ de emigranți la nivel european.
Evoluția migrației definitive după 1990
Datele INS arată că, între 1990 și 2024, peste 808.000 de persoane au emigrat definitiv din România, în timp ce aproximativ 646.000 și-au stabilit domiciliul în țară. Soldul rezultat este negativ, populația reducându-se cu aproximativ 162.000 de persoane doar din perspectiva migrației definitive.
Primul an după Revoluție a adus aproape 100.000 de plecări definitive. Ulterior, numărul emigranților a scăzut treptat, iar între 1997 și 2010 nivelul anual s-a menținut relativ redus, sub 10.000 de persoane în majoritatea anilor. Din 2011 însă, fluxul a crescut constant, atingând peste 30.000 de plecări în 2022 și revenind în 2024 la pragul de aproximativ 50.000 de emigrări definitive, nivel nemaiatins de aproape trei decenii.
Între anii 2000 și 2011, soldul migrației definitive a fost preponderent negativ, contribuind la reducerea populației rezidente cu aproximativ 40.000 de persoane.
Situația s-a schimbat în intervalul 2012-2022, când numărul imigranților a depășit numărul emigranților, generând un sold pozitiv de aproximativ 183.000 de persoane. Acest trend s-a inversat însă în 2023 și 2024, perioadă în care România a revenit la un sold negativ, reducând populația rezidentă cu peste 41.000 de persoane.
Cine vine în România: schimbarea profilului imigrației
Cea mai mare parte a imigranților definitivi care au ales România provine din Republica Moldova. Până în 2010, aproximativ 75.000 de persoane venite din această țară reprezentau mai mult de jumătate din totalul imigrărilor definitive.
Între 2011 și 2022, aproape 273.000 de persoane și-au stabilit domiciliul în România, reprezentând peste 60% din totalul imigranților definitivi. În același timp, pe fondul războiului, aproximativ 34.400 de cetățeni din Ucraina și-au înregistrat domiciliul în România, echivalentul a 7,6% din totalul imigrației definitive din acea perioadă.
În 2023, imigranții din Republica Moldova au reprezentat aproximativ 34,2% din totalul persoanelor care și-au stabilit domiciliul în România, procent care a scăzut la 28% în 2024. În același timp, imigrația din alte state a crescut, atingând aproape 21.800 de persoane, adică aproximativ 39,7% din totalul imigrației definitive din acel an.
Reîntoarcerea românilor și noile tendințe
În perioada 2010-2014, peste 90% dintre imigranți erau cetățeni români reveniți în țară. În 2023, numărul românilor întorși a ajuns la aproximativ 201.800, însă ponderea lor s-a redus la 67% pe fondul creșterii totale a imigrației la 324.000 de persoane.
Această schimbare sugerează că România începe să devină atractivă și pentru cetățeni străini, nu doar pentru diaspora care se întoarce temporar sau definitiv.
Între 1990 și 2002, reducerea populației a fost determinată în proporție de 80% de migrația internațională, sporul natural negativ având o contribuție mai redusă, de circa 20%.
Între 2003 și 2009, emigrarea a atins un vârf, cu aproximativ 544.000 de persoane plecate și un spor al migrației de 458.000 de persoane. Ca rezultat, la 1 ianuarie 2010 populația rezidentă era cu peste 1,33 milioane mai mică decât în 2003, iar migrația externă explica peste 83% din această scădere.
În perioada 2022-2024, soldul pozitiv al migrației externe (aproximativ 235.000 de persoane) a compensat aproape integral sporul natural negativ de 263.000 de persoane, menținând populația rezidentă peste pragul de 19 milioane de locuitori.
Fenomenul copiilor născuți în străinătate
Un element important evidențiat de analiză este numărul copiilor născuți în afara țării, dar înregistrați ulterior în România. Între 2014 și 2024, aproximativ 364.000 de copii născuți în străinătate, având cel puțin un părinte român, au fost înregistrați oficial în țară.
Această valoare reprezintă peste 16% din totalul nou-născuților înregistrați în România în același interval și arată amploarea fenomenului de mobilitate internațională a familiilor românești.
Tendințele observate în România se înscriu într-un fenomen global. Conform rapoartelor Diviziei de Populație a Națiunilor Unite, numărul emigranților la nivel mondial s-a dublat în ultimii 35 de ani, crescând de la 154 de milioane în 1990 la peste 340 de milioane în 2024.
Ponderea emigranților în populația globală a urcat de la 2,9% la 3,7%, confirmând că migrația devine un fenomen structural al economiei mondiale.
