„Drill, baby, drill”. Ce a promis Donald Trump la începutul mandatului și ce arată, de fapt, cifrele din piața energetică
Primul discurs susținut de Donald Trump în calitate de președinte al Statelor Unite, în urmă cu un an, a schițat direcția politicii energetice a administrației sale sub sloganul „Drill, baby, drill”. Strategia se axa pe mai mult foraj, prețuri mai mici la energie, refacerea rezervei strategice și transformarea SUA într-un exportator major de energie. La un an distanță, datele din piață arată însă o imagine mai nuanțată.
„Vom introduce politica ’Drill, baby drill!’, vom redeschide drepturile de foraj. America va fi o națiune producătoare din nou, pentru că avem ceva deosebit, cea mai mare cantitatea de petrol din lume și avem de gând s-o folosim.
Vom scădea prețurile, ne vom umple din nou rezerva strategică și vom exporta energie americană în întreaga lume. Vom fi o națiune bogată din nou, acel aur lichid de sub picioarele noastre ne va ajuta să facem asta”, transmitea atunci Trump.
„Drill, baby, drill”
La doar câteva ore de la preluarea mandatului, Trump a semnat zeci de ordine executive, una dintre primele decizii fiind declararea unei stări de urgență energetică la nivel național, pas care a deschis calea pentru o relaxare amplă a reglementărilor de mediu și a politicilor climatice.
A semnat apoi ordine pentru reluarea procesării cererilor de autorizare pentru exportul de noi proiecte de gaze naturale lichefiate (LNG), pentru revizuirea activităților agențiilor care „împovărează producția de energie din SUA” și un ordin care anula restricțiile impuse anterior asupra producției din Alaska.
Administrația a anulat încă de la început politicile din mandatul lui Joe Biden, care prioritizau tranziția energetică, și a deschis suprafețe extinse de teren federal pentru foraj. Departamentul de Interne a redus termenul de procesare a autorizațiilor de foraj la maximum 28 de zile, față de proceduri care anterior durau ani de zile.
În vară, a fost adoptat One Big Beautiful Bill Act, considerat unul dintre cele mai importante acte legislative din acest mandat, marcând sfârșitul subvenționării masive a sectorului energiei verzi și stimulâmd investițiile suplimentare în producția internă de petrol și gaze.
În paralel, Trump a numit în fruntea unor agenții-cheie oficiali favorabili industriei petroliere, inclusiv la Departamentul Energiei și Agenția pentru Protecția Mediului.
Tot în vară, a fost demarat un proces de revizuire a reglementărilor privind energia eoliană offshore, urmând a fi retrase finanțări pentru proiecte de energie verde.
În noiembrie, administrația a propus și un program de foraj offshore de aproximativ 1,27 miliarde de acri, inclusiv în largul Californiei și în estul Golfului Mexic, zone evitate timp de decenii.
Și acestea sunt doar câteva din sutele de măsuri adoptate de administrație în primul an de mandat, restul având un impact specific local.
Producție record, mai puține instalații de foraj
Statele Unite dispun de unele dintre cele mai mari resurse energetice din lume. În 2024, rezervele de petrol erau estimate la 45 de miliarde de barili (locul nouă la nivel global), iar cele de gaze naturale la 322,2 trilioane de picioare cubice (locul patru mondial).
Cu toate acestea, datele Baker Hughes arată că numărul instalațiilor de foraj din SUA a scăzut constant de la învestirea lui Trump. La finalul lunii noiembrie 2025, erau active 544 de instalații, cu 38 mai puține față de anul anterior. În sectorul petrolier, scăderea a fost de aproximativ 15%.
Producția, în schimb, a continuat să crească. În septembrie 2025, producția de țiței a SUA a atins un record de 13,84 milioane de barili pe zi, față de 13,17 milioane în septembrie 2024. Potrivit Administrației pentru Informații în Domeniul Energiei (EIA), legătura tradițională dintre activitatea de foraj și nivelul producției „a slăbit” pe fondul progreselor tehnologice.
Cum răspunde industria
În pofida dereglementării accelerate, companiile americane au arătat un apetit limitat pentru extinderea forajelor. Principalele motive țin de factori de piață: oferta globală rămâne ridicată, iar prețul petrolului s-a situat sub pragul de 60 de dolari pe baril în mare parte din 2025.
Totodată, industria a adoptat o disciplină strictă a capitalului, preferând eficientizarea operațiunilor existente în locul unor investiții agresive în noi capacități.
În orice caz, intervenția SUA în Venezuela, urmată de declarațiile președintelui privind intențiile legate de rezervele de petrol ale acestei țări, sugerează că forajul rămâne o componentă centrală a planurilor lui Trump pentru restul mandatului.
