Ce se întâmplă cu legea salarizării. Consultant financiar: Nimeni nu ştie cine plăteşte
Negocierile pe marginea noii legi a salarizării au produs majorarea plafonului de cheltuieli de la aproximativ 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde de lei, însă nu se știe cine va suporta diferența pentru a susține această creștere.
Reforma salarizării bugetarilor devine un coșmar pentru finanțele țării.
„Discuţia publică a trecut de la un impact deja greu de digerat în 2027 la unul cu 4 miliarde de lei mai mare, fără ca undeva în spaţiul public să fi apărut un răspuns clar la întrebarea esenţială: de unde vin aceşti bani suplimentari, în condiţiile în care ţinta de deficit este una foarte clară”, apreciază consultantul financiar Adrian Negrescu, pe pagina sa de Facebook.
Pentru 2026, autoritățile și-au asumat o ţintă de deficit de 6,2% din PIB, după un 2025 încheiat cu un deficit de 7,65% din PIB, cel mai ridicat din Uniunea Europeană cu doi ani în urmă, aflat acum într-o corecţie dificilă, negociată cu Comisia Europeană printr-un plan fiscal pe 7 ani.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Petrolul trece de 107 dolari/baril. „Din această săptămână, sunt șanse ca litrul de benzină să fie 10 lei și 11 lei cel de motorină”
În acest context, România se află încă în procedură de deficit excesiv, iar orice abatere de la traiectoria de ajustare convenită riscă să pună din nou sub semnul întrebării credibilitatea fiscală a țării.
„Chiar dacă am scăpat de evaluarea Moody's şi Fitch, urmează S&P în octombrie, iar în 2027 o luăm din nou de la capăt. Altfel spus nu poţi adăuga brusc 4 miliarde de lei la o cheltuială rigidă (salariile bugetarilor sunt, prin natura lor, o cheltuială permanentă, nu una punctuală) fără să arăţi, concret, ce se reduce în altă parte sau ce venituri suplimentare acoperă diferenţa”, subliniază Negrescu.
Cheltuielile de personal din sectorul public au ajuns deja la peste 166 de miliarde de lei anual, înainte de impactul noii legi, iar România ocupa, în anii anteriori, primul loc în UE la ponderea cheltuielilor salariale bugetare în veniturile statului.
„Adăugarea a încă 12 miliarde de lei peste această bază, fără o sursă de finanţare explicită, transformă promisiunea într-un risc fiscal amânat, nu rezolvat”, susţine consultantul.
Legea salarizării, o povară greu de gestionat
Proiectul a fost amânat aproape patru ani, a trecut prin variante succesive în care impactul bugetar a crescut de fiecare dată când negocierile politice cu sindicatele sau cu anumite categorii profesionale au cerut concesii suplimentare. Iar fiecare rundă de negociere a adăugat, nu a scăzut, din factura finală.
„Dacă acest tipar se repetă şi după intrarea legii în vigoare, programată pentru 1 ianuarie 2027, riscul unui impact anual tot mai mare în anii următori nu mai este o ipoteză, ci o continuare logică a felului în care s-a construit deja acest proiect.
Mai grav: legea, în forma actuală, devine o obligaţie moştenită de guvernele viitoare. Cine va veni la putere după actualul Executiv va trebui să găsească, simultan, resursele pentru aceste plăţi suplimentare uriaşe şi să menţină ţinta de reducere a deficitului sub 3% din PIB, angajament asumat pe termen lung faţă de Comisia Europeană.
Fără o soluţie de finanţare articulată acum, problema nu dispare, doar se transferă în timp, către un moment în care marja de manevră fiscală va fi, cel mai probabil, şi mai mică decât este astăzi”, avertizează Negrescu.
Dacă legea salarizării unitare nu este adoptată şi promulgată până la 31 august, România riscă să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene aferente cererilor de plată aflate în curs - o sumă pe care Guvernul nu îşi permite să o piardă, mai ales în actualul context bugetar.
„Această presiune explică graba cu care s-a ajuns la un acord politic pe o sumă mai mare decât cea discutată iniţial: miza nu mai este doar reforma salarizării în sine, ci evitarea unei pierderi de fonduri europene deja negociate şi aşteptate.
Rezultatul este un compromis care mulţumeşte pe termen scurt ambele tabere, politicieni şi parteneri sociali, dar lasă nerezolvată întrebarea de fond: cine plăteşte, de fapt, diferenţa, şi cât de sustenabil este acest angajament pentru finanţele publice ale României în anii care urmează”, conchide Adrian Negrescu.
Vezi și: Pensia pentru românii care au lucrat în străinătate. Unde se depune cererea și cum se calculează
