Cenzura la Hollywood: imagini și subiecte tabu în filmele americane
„Povestea asta cu cenzura este foarte greu de definit, pentru că ea există, a existat dintotdeauna şi, după părerea mea, cea mai periculoasă este o autocenzură excesivă”, crede criticul de film Irina Margareta Nistor.
„Fiecare moment al cinematografiei vine să înlature sau să adauge ceva unui tabu”, spune, pe de altă parte, criticul de film Elena Saulea.
Totul a început liniştit şi inocent în lumea filmului. De exemplu, primul sărut înregistrat vreodată pe peliculă. Există şi astăzi şi pare mai degrabă naiv și copilăros. Este vorba despre „Sărutul" de Thomas Edison, un film din 1896 de 46 de secunde, constând într-o readaptare a sărutului dintre May Irwin şi John Rice, din scena finală a musicalului „The Widow Jones". Pare o simplă joacă, iar cei doi seamănă mai degrabă cu doi puşti timizi, dar a scandalizat epoca şi, în repetate rânduri, poliţia era chemată la cinematografele în care filmul a fost proiectat.
„Pe baza acestei morale severe, puritane, am avut un Hollywood, până spre sfârşitul anilor 50, un cinema tipic Hollywoodian discret, cu restricții mari în materie de exhibiţie sexuală, în materie de vulgaritate, în materie de violenţă”, spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
Anii 20. SUA. Hollywoodul era văzut ca un loc corupt şi vulgar. În cinematografia internaţională începea să se contureze ideea filmului erotic.
„Filmul erotic, zic eu, că se fixează în principal prin anii 20. Este vorba de mișcarea de avangardă și în principal mișcarea prin care se mută atenția de la cursiv la discursiv. Ce înseamnă asta mai direct? Aș spune: de la ce suntem obișnuiți să vedem la ce putem visa. La ceea ce putem imaginea, la ceea ce putem adăuga simțirii noastre și de aceea aș spune că Vârsta de Aur și Bunuel aduc acest filon, la care participă și Dali, după cum știm”, spune Elena Saulea.
„Și care produce un șoc. Pentru că, totuși, filmul erotic se bazează pe șocul unei receptări așteptate, dar și inedite. Faptul ca o vacă stă pe canapea, nu? Sau că o femeie suge degetul unei statui, ceea ce apare în Vârsta de Aur este deja un șoc care, vizual, exprimă ceva”, adaugă criticul de film.
Studiourile din America au vrut să-şi reabiliteze imaginea. Aşa a luat naştere cenzura.
Acest lucru s-a întâmplat din cauza „unor probleme mai ales de morală sexuală şi religioasă şi ca să nu ofenseze, în America a apărut un anumit cod de cenzură”, spune criticul de film Alin Ludu Dumbravă.
„Hayes a venit în 30 şi a zis, domțle, din 29 până în 30 a venit filmul vorbitor, au venit câteva milioane de spectatori în plus, deci trebuie să introducem cenzura”, povestește Irina Margareta Nistor.
„Ce i-a speriat pe ei cel mai tare, culmea, era partea vorbită. Deşi în mod normal imaginea o sesizezi cel mai tare şi aia poate să te şocheze sau să te şocheze mai puţin”, adaugă criticul.
Lucrurile s-au înrăutăţit o dată cu apariţia Codului Hayes.
Înainte apariția acestuia, în 1926, a apărut filmul „Don Juan" cu John Barrymore. A fost însă interzis după instaurarea Codului Hayes, deoarece conţinea 191 de săruturi.
„Practic, Codul Hayes era o oglindă a ceea ce voia publicul obişnuit. Şi a unei pudibonderii duse la extremă”, spune Irina Margareta Nistor.
„Toată lumea a început să se teamă de el, între altele pentru că în 34 el bagă o amendă foarte mare, care era 25.000 de dolari - 25.000 de dolari în 1934 înseamnă o sumă absolut exorbitantă, în cazul în care modifica el scenariul faţă de ce a aprobat comisia iniţial”, spune criticul.
Codul Hayes stipula o serie întreagă de măsuri.
„Codul Hayes intezicea filme, tăia secvenţe. Era o întreagă concepţie despre cum trebuie să arate lucrurile pe ecran. Nu permitea săruturi mai lungi de trei secunde pe ecran”, spune Cristian Tudor Popescu.
„E un caz celebru în istoria filmului, un sărut lung, cel mai lung se pare, între Cary Grant şi Ingrid Bergman în Notorious al lui Hitchcock, în care cei doi se mai despărţeau din când în când, ca să continue sărutul, pentru că aveau probleme cu Codul Hayes”, adaugă el.
„Lumea de cinema, daca ar trebui sa facem o, cum sa spun eu, un rezumat al acestui element care se cheamă sex sau preambulul sexului, ar trebui să privim o secvență celebra din Tornatore, Cinema Paradiso. În filmul acesta apăreau filmele la cinema și venea reprezentantul catolicismului, un preot, care avea un clopoțel. Și, la sunetul clopoțelului, se puneau bilețele pe peliculă și se tăiau. Ce se tăia? Se tăia sărutul, vorba lui D. Isucheanu, indiferent dacă era lung sau scurt. Se tăia îmbrățișarea, se tăia detaliul de genunchi și de pulpă la femeie și în general budoarul era un element care nu apărea decât, să spunem, tangențial”, povestește regizorul Laurențiu Damian.
„Dacă te uiţi la comediile din anii 30, vezi că soţul şi soţia nu dorm în acelaşi pat. Se scoală de dimineaţă îmbrăcați deja, fumează o ţigară...”, adaugă criticul de film Alin Ludu Dumbravă.
„Există în „S-a întâmplat într-o noapte", care este un film cu Claudette Cloberg şi cu Clark Gable, ei dorm la un moment dat împreună şi între ei se pune un cearşaf. Unii spuneau că era tocmai respectarea Codului Hayes, alţii spun că Capra a vrut să îşi bată joc de Hayes în mod delicat, subliminal şi să nu zică Hayes hai afară cu scena asta! Păi dom'le, sunt separaţi, sunt despărţiiţi de cearşaf”, spune Irina Margareta Nistor.
Ce trebuia să faci într-un astfel de caz? Să apelezi la sugestie. Şi să speri că o întreagă comisie de cenzură va închide ochii. Alfred Hitchcock era specialist în aşa ceva.
„Sunt chestii, close-up-uri, cum e în Marnie al lui Hitchcock, care sunt extrem de pornografice sau sexuale”, exemplifică Alin Ludu Dumbravă.
Codul Hayes avea reguli foarte bine definite când venea vorba despre homosexualitate. Un subiect tabu. Nimeni nu era „diferit" la Hollywood. Nici în studiouri, nici în filme.
„Filmele puteau să fie mult mai interesante pe vremea aia pentru că erau cu şopârle! Nu puteai să alegi personaje care erau homosexuali, totul se sugera”, spune Alin Ludu Dumbravă.
„De exemplu Rope. În Rope, cei doi protagonişti, care sunt criminalii, sunt homosexuali. E bazat pe un caz real (...) Nu spune clar, dar aşa. În Strangers on a Train, e clar că ăla are o flebleţe pentru ăla, e vorba tot de homosexualitate. Dar niciodată nu s-a spus pe gură. Înţelegi ce vrei”, adaugă el.
„Din cauza societăţii. Societatea era altfel. Societatea de dinainte de primul război mondial era o societate mult mai puritană, mai decentă, mai discretă. Păi aveam înainte de primul război mondial, aveam explozia de pornografie de pe toate mediile pe care am avut-o duipă aceea, începând cu eliberarea sexuală din anii 60-70? Nu!”, spune Cristian Tudor Popescu.
Bert Williams a fost primul actor de culoare din cinematografie. Credeaţi că ideea de cenzură nu se aplica şi din punct de vedere rasial? Aflaţi că până în anul 1905, rolurile personajelor de culoare erau interpretate de actori albi, cu chipul machiat.
Acest lucru se întâmpla deoarece studiourile considerau că doar albii erau suficient de deştepţi ca să joace în filme.
„Ştim bine că în 39, Mammy ia, personajul din „Pe aripile vântului", ia un Oscar, deci nu poţti să spui... îţi dai seama că o fi trecut pe la Hayes filmul ăla, exclus să nu fi trecut pe acolo”, spune Irina Margareta Nistor.
Pe de altă parte, Hattie McDaniel, adică Mammy din „Pe aripile vântuluI", a jucat toată viaţa ei numai roluri de menajeră sau dădacă.
Şi tot legat de celebrul film „Pe aripile vântului” circulă de zeci de ani o legendă. Se spune că studiourile au plătit o sumă fabuloasă pentru ca Rhett Butler să poată rosti celebra replică „Frankly, my dear, I don t give a damn", fără ca aceasta să fie cenzurată de Hayes.
Interesantă este o ştire destul de recentă, care arată că, după Vatican, Banca Elveției și corporații americane ca I.B.M., General Motors sau DuPont, a venit și randul Hollywood-ului să fie acuzat de legături cu Cel de-al Treilea Reich. Înainte să facă filme ca „Dictatorul” sau „Casablanca”, studiourile de film americane au îmbrățișat cenzura nazistă. Colaboararea dintre Hollywood și naziști ar fi început în anii '30 când Carl Laemmle Jr., de la studiourile Universal, a fost de acord să cenzureze foarte multe scene din filmul „All Quiet On The Western Front”, prima peliculă despre Primul Război Mondial, după o serie de violențe în stradă stârnite în Germania de Partidul Nazist.
De ce s-a îndulcit însă cenzura dupa cel de-Al doilea Război Mondial?
„După ce ai trăit nişte lucruri care nu mai erau cinema, după ororile acelea pe care toată lumea le-a luat la cunoştinţă, nu mai puteai să prezinţi pe ecran că toată lumea e veselă-grasă-politicoasă. Nu mai mergea”, spune Cristian Tudor Popescu.
„Au început să apară filme care violau în mod deliberat Codul Hayes, în special filmele lui Otto Preminger, la începutul anilor 60, în care încep să fie arătate cazuri de violenţă directă, cazuri de incest, încep să apară cuvintele obscene... Era din ce în ce mai greu să ţii în frâu societatea care dorea altceva, nu mai dorea viziunea în ultimă instanţă edulcorată a Hollywoodului, după ce trăise ceea ce trăise în Al Doilea Război
Săptămâna viitoare, la Ca-n Filme, urmăriți partea a doua a acestui reportaj, despre star-sistem, despre felul în care cenzura a afectat viaţa vedetelor de la Hollywood și despre restricțiile care există și în prezent în lumea filmului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
