Într-o societate în care prea mulți trăiesc cu grija zilei de mâine și unde prețurile alimentelor joacă un rol crucial în viața de zi cu zi, preocuparea pentru accesibilitatea acestora este justificată.
Cu toate acestea, plafonarea adaosului comercial la alimente pentru reducerea prețurilor la raft funcționează rar, spre deloc. Reducerea arbitrară a adaosurilor comerciale va crește lipsurile pe termen scurt, cât și pe termen lung și îi va afecta pe producătorii români pe care Guvernul pretinde că vrea să îi ajute.
Guvernul PSD-PNL a adoptat Ordonanța prin care plafonează adaosul comercial la 14 produse alimentare, pentru o perioadă de 3 luni, urmând ca, mai apoi, prețurile să revină la starea lor inițială. Ordonanța „salvatoare” riscă să facă mai mult rău decât bine.
Dacă ne uităm aproape, la vecinii noștri, vedem că plafonarea prețurilor nu a funcționat deloc așa cum s-ar fi așteptat. În februarie 2022, Guvernul ungar a luat decizia de a plafona prețurile pentru lapte, zahăr, făină, ulei și alte alimente de bază. În decembrie 2022, inflația ajunsese la 47,8% la alimente. Istoric vorbind, decizia de a plafona prețurile alimentelor nu s-a dovedit niciodată a fi o idee bună în a lupta cu inflația. În schimb, o consecință concretă a fost diminuarea ofertei, provocând chiar lipsuri și încurajând piața neagră. Mai mult, plafonarea adaosului pentru anumite produse va avea drept efect creșterea prețului altor produse pentru a compensa limitarea existentă pentru alimentele din lista.
Unde vorbim despre pâine, găsim și circ. Dorința de a reduce prețurile alimentelor are aici, și acum, un interes politic. Vom avea alegeri în 2024, iar promisiunile încep să apară. În discursul de investitură al Guvernului Marcel Ciolacu, acesta se lăuda că va veni cu un ”program curajos pentru a opri creșterea prețurilor la alimentele de bază” și că ”va lovi fără milă în toți cei care cred că se pot îmbogăți prin speculă, pe spatele și suferința românilor”. Totul de parcă partidul pe care îl conduce nu ar fi făcut parte din coaliția care a guvernat țara în ultimul an și jumătate. Prețurile scăzute temporar sunt doar o iluzie de bunăstare. În realitate, având adaosurile comerciale limitate, distribuitorii se vor orienta spre achiziționarea de produse cu cost de producție cât mai mic. Dacă aceste produse mai ieftine sunt acele produse din alte țări, atunci ele vor apărea pe rafturile magazinelor din România. Acest lucru nu va face decât să afecteze producătorii români.
Dacă Guvernul Ciolacu chiar vrea să-i ajute pe români și să-i scoată din sărăcie, există alte măsuri la îndemână. De exemplu, o reducere a taxării munciii pentru toți, precum soluția USR "Zero taxe pe salariul minim" care ar putea stimula munca și ar combate sărăcia. În loc să mascheze realitatea prin plafonarea adaosului comercial, domnul Ciolacu ar trebui să se concentreze pe reducerea cheltuielilor și a deficitului bugetar. Ar trebui să încerce să elimine sinecurile din aparatul de stat și să reducă numărul de secretari de stat, care atinge cifre record. În plus, ar trebui să ia măsuri pentru a moderniza ANAF-ul și a-l aduce în secolul XXI. Ar fi minunat ca prețurile să scadă doar pentru că MArcel Ciolacu strigă la ele, dar ar fi mult mai eficient să se axeze pe soluții corecte și să acționeze coerent. Prin „Zero taxe pe salariul minim” nu mai impozităm sărăcia. Această măsură funcționează în Anglia cu succes, unde sub un anumit nivel de venit, nu se aplică impozite. Deci cât muncești atât primești. Această măsură ar aduce un beneficiu direct pentru angajații cu venituri mai mici, deoarece le-ar permite să își păstreze integral salariul pe care îl câștigă. Prin eliminarea impozitelor și taxelor pe salariul minim, angajații ar avea o creștere reală a veniturilor și ar putea să-și asigure un nivel de trai mai bun pentru ei și familiile lor.
Totodată, ar avea un impact semnificativ asupra reducerii sărăciei și inegalității sociale. Eliminarea taxelor ar stimula întreaga economie prin creșterea puterii de cumpărare a angajaților și prin promovarea consumului intern. Astfel, se poate crea un cerc virtuos, în care creșterea veniturilor angajaților generează o cerere mai mare pentru bunuri și servicii, stimulând astfel activitatea economică și crearea de noi locuri de muncă. În final, zero taxe pe salariul minim ar reprezenta o măsură simplă și transparentă, care ar reduce povara fiscală pentru angajați și ar încuraja munca și efortul în societate, oferind astfel o perspectivă mai optimistă pentru viitorul fiecărui cetățean.
