Înmormântarea lui Răzvan Ciobanu: când curiozitatea morbidă bate bunul-simț
De ce vrei să privești chipul unui mort care a sfârșit tragic într-un accident de mașină? De ce te urci în copac, ca să vezi mai bine când îl bagă cu sicriul în groapă? De ce calci pe morminte și pe cruci, ca să ai o vedere mai bună la sicriul și la groapa altui mort?
N-o să înțeleg niciodată curiozitatea morbidă a românilor care țin morțiș să privească fața unui mort cu care n-au nicio legătură. Să-l vadă ei acolo, în coșciug, cum a fost machiat, aranjat. Avea vata-n nas? Mâinele legate? Pantofi noi?
Nu știu cum se cheamă dorința asta de a privi morți cu orice preț. Doi colegi de birou i-au spus simplu, în același timp, „românism”.
Nu ești rudă cu decedatul, nici măcar prieten sau cunoștință cu el, dar vii în capot să te uiți la fața lui. Am văzut scena asta azi, la înmormântarea lui Răzvan Ciobanu. O femeie în jur de 70 de ani a ieșit foarte supărată de la căpătâiul designerului, pentru că nu l-a văzut la față. Apropiații decedatului i-au explicat pensionarei curioase că membrii familiei au decis să acopere coșciugul cu capac, deoarece nu au dorit ca ultima imagine a răposatului să fie cea rezultată în urma accidentului tragic. „Aș fi vrut să văd și eu cum l-au îmbrăcat, că era creator de modă”, a explicat curioasa. S-a dus apoi într-un grup de pensionare și a comentat despre coroanele de flori. Despre o coroană impresionantă, cu crini albi, a spus că sigur a costat peste 15 milioane de lei. Despre un snop de crizanteme, adus de o tânără care părea fotomodel, a zis că alea nu sunt flori de adus la mort. Lângă pensionara curioasă a venit o prietenă de-ale ei, o octogenară care a adus o lumânare într-o candelă. După ce a aprins-o, a spus: „Să fie de sufletul lui Cătălin, că era băiat bun!”. „Răzvan îl chema pe mort, mamaie! Cătălin Botezatu trăiește, e înauntru lângă coșciug”, a corectat-o un tânăr.
După aceste întâmplări, familia designerului a decis să pună doi oameni de ordine la intrarea în capelă, care să permită accesul doar membrilor familiei și prietenilor.
La groapă, cortegiul funerar era așteptat de curioși cocoțați în copaci. Spre deosebire de pensionarii de la capelă, cei cățărați în copacii de la groapă erau tineri. Cred că au stat mai bine de 45 de minute acolo, printre crengi.
Pensionarii care nu s-au putut sui în copaci au încălecat crucile și mormintele altor morți. Fără nicio urmă de bun-simț față de cei îngropați acolo, doar ca să vadă mai bine cum îl baga-n groapă pe creatorul de modă.
O pensionară a zărit-o pe Iulia Albu după o cruce. S-a apropiat, apoi s-a dat într-o parte s-o vadă și mai bine. Ea era!
Revenind la întrebările de la început: consider că o mare contribuție la această dorință morbidă a românilor de a vedea chipurile morților o are și presa. Toate televiziunile, ziarele și site-urile de știri și-au trimis cel puțin două echipe la această înmormântare. Imaginile transmise chiar live au alimentat în continuare acest fetiș al românilor.
