Izvoarele-minune de lângă Craiova, folosite ca tratament doar de localnici. „Pe cei care au făcut băi aici nu i-a mai durut nimic”
La o oră distanţă de Craiova, mustește pământul de sănătate, spun localnicii. Oamenii se oblojesc de sute de ani cu nămolul şi apa sulfuroasă care iese la suprafaţă în comuna Gighera. Între cele două războaie mondiale acolo fusese ridicată o bază de tratament, devenită între timp praf și pulbere. Primarul vrea acum să refacă mica stațiune, pe baza analizelor de laborator care îi găsesc apei minerale ceva însușiri de leac. Deocamdată nu găsesc sprijin nici la Guvern, nici la Consiliul Judeţean Dolj. Întreaga poveste, în campania Digi24 „Raport de ţară”.
Gighera, Dolj. O bucată de Oltenie rurală, între Jiu şi Dunăre. Vreo trei mii şi ceva de suflete-n acte, trei sate şi-o puzderie de poveşti ţesute-n jurul izvoarelor sulfuroase care bolborosesc în balta comunală.
Radu Vasile, localnic: „Ăsta e aur, copiii mei! Nu vă mint. (Ce face, mă taicule, apa asta?) - Mă, apa asta ştii ce face? E de reumatism, de ulcer. Vindecă, fata mea! Sunt făcute de acum o sută de ani, aici. Asta e de mult, tată. Eram eu mic (...) (Se bea?) - Se bea. Păi nu văzuşi că eu beau? Ce dracu!”
La balta asta din Gighera coboară zeci de drumeţi... zilnic. Ghid le e Radu. A crescut în satul cu izvoare. Le-a cunoscut şi mărirea şi decăderea. Ştie cine s-a vindecat cu apele astea, de unde a venit şi de ce a suferit.
Poartă o bască de ceferist. Râde mereu, rosteşte vorbe cu tâlc şi povesteşte despre miracolul ascuns de apele astea. Naraţiunile par decupate din basmele lui Ispirescu, dar... ascund destul adevăr. Istoria izvoarelor din Gighera începe cu sute de ani în urmă. Primele analize de apă au fost făcute în 1890, la cererea Episcopiei Aşezămintelor Brâncoveneşti. Ultimele în 2002. S-a aflat că izvoarele Gigherei au proprietăţi terapeutice. Pot să ajute bolnavii cu reumatism, nevralgii, gută, boli gastro-intestinale şi renale sau afecţiuni ale sistemului nervos periferic.
În băile minerale se bălăcesc azi doar rațele
Astăzi, e doar o baltă unde colcăie ţânţarii, duhnesc gunoaiele şi... se bălăcesc raţele comunale.
Mihai Dan, turist: „Apa asta se duce aiurea. Şi atâta lume e bolnavă şi suferă. Eu pentru soţie am venit, că am probleme cu ea. Suferă cu intestinele, are... Sunt mai multe probleme. Cu stomacul, are o colită, enterocolită. Cam mai multe s-au legat, aşa. (Am înţeles că aici ar fi mult mai bine ca la Olăneşti). Izvorul ăsta. Şi zic: dom-ne, hai să încercăm, hai să facem. Eu vin dinspre judeţul Dâmboviţa, sat Vlăsceni, comuna Potlogi. (Câţi kilometri aţi făcut până aici?) Păi... 250. (Aţi făcut 250 de kilometri special ca să ajungeţi aici?) - Pentru asta, da! Suntem plecaţi de la 5 dimineaţa. Am găsit izvorul, ne-am luat apă, nu ştiu dacă va rezista. (Câtă apă aţi luat?). Am luat peste 10 litri! E păcat ce se întâmplă aici. E păcat. E păcat. Cred că corupţia asta la noi în ţară cam ne ţine pe loc. Sunt nişte interese ascunse. Poate vrea cineva să pună mâna pe izvoarele astea.”
La trei sute de metri găsim un alt izvor. Localnicii nu-i beau apa. O folosesc pentru cure externe, doar. Analizele vechi şi cele realizate de primăria locală, nu de mult, atestă că izvorul ăsta poate alina durerile celor care sufera de boli reumatice, diverse afecţiuni post-traumatice ale mâinilor şi picioarelor, poliartroze, arterite şi artrite, sau boli ale oaselor şi muşchilor.
Ion Feraru, localnic: „Aurul comunei curge pe apa sâmbetei. Aici au venit oameni ologi, în cârje. Au făcut băi şi au lăsat cârjele şi au plecat fără cârje. De la apa asta. Puţul ăsta a vindecat mulţi oameni. Pentru reumatism. Iau acasă, îmi pun în baie şi nu mai am reumatism. Mă vindec. Dar ar trebui să fie aici camere, ca să faci băi. Dar curge pe apa sâmbetei. E păcat. Că ar trebui să fie mulţi oameni vindecaţi.
„N-am luat nici măcar un algocalmin. Numai nămolul ăsta de aici”
Pe lângă izvoare, minidelta Gigherei ascunde şi nămol terapeutic. Localnicii îl scot din canalul aflat între stadion şi islaz si se tratează cu el. Așa face și Dana.
Dana Sârbu, localnică: „(Matale te-ai făcut bine?) Eu ştiu că n-am luat nici măcar un algocalmin. Să iau ceva, o tabletă. Decât numai şi numai nămolul ăsta de aici. (De cât timp?) - Păi din 2000... în fiecare an am venit. Şi-a dat rezultate. Că pot să rezist iarna să nu mai mă doară. (Dar ce vă durea?) Mâinile, picioarele şi coloana. (Şi acum?). Acum... pace!”
Dana Sârbu, localnică: „Dau pe tot corpul. Stau până se usucă nămolul pe mine, mă spăl cu apă de aici, din izvor, mai dau încă odată, iar stau şi se usucă şi iar mă spăl. Şi... asta o fac din 2000. (Medicamente?) Medicamente nu iau nimic, nimic, nimic, nimic. Cine a făcut aici băi nu l-a mai durut niciodată nimic”.
Ioana... povestește că tot cu nămol şi apă s-a tratat. Bolile îi amorţiseră picioarele, acum doi ani. Astăzi... merge în baston.
Ioana Vârtaru: „Nu mai puteam să merg. Mergeam cu premergător. Mă simt mai bine. Pot să merg, că nu mergeam. Trebuie să faci de câteva ori. 7, 8, 10 şedinţe pe an”.
Povestea „Băilor Minerale Gighera”
În 1923, localnicii comunei au înfiinţat societatea „Băile Minerale Gighera". Ca aport social, sătenii şi-au pus pământurile şi-un capital social de 156.000 de lei. Au construit apoi un bazin din beton, instalaţii de încălzire şi cabine de tratament.
Locul devenise celebru şi o afacere profitabilă pentru comunitatea locală. Cele mai importante bănci interbelice, între care şi Marmorosch Bank au făcut oferte publice pentru preluarea administrării băilor Gighera. Toate au fost refuzate însă de săteni. Belşugul a durat însă până prin 1948. Comuniştii au blocat transformarea Gigherei în staţiune balneară. Construcţiile au fost abandonate şi aşa au rămas şi astăzi.
Primăria locală susține că a încercat să revitalizeze Băile Minerale de altădată. A organizat simpozioane, a bătut drumuri la Bucureşti şi Craiova, a întocmit şi-a depus documente colo şi colo.
Ion Dăbuleanu, viceprimar Gighera: „În anul 2011 - 2012 am depus la Ministerul Dezvoltării un proiect legat de realizarea unei baze de tratament balnear la Gighera. La ora actuală sunt acolo, la arhivă, documentele legate de apele de la Gighera. (Dar nu se interesează nimeni de la Centru, adică?) Nu s-a interesat nimeni.”
Autoritățile centrale nu sunt interesate de apele tămăduitoare
Nu s-a interesat nimeni nici de lucrarea arhitectului doljan Marcel Sebastian Ionescu Lupeanu. Intitulat „Centrul balnear Gighera”, proiectul prezintă chiar schiţele unui posibilul centru local de tratament desfăşurat pe 4.093 de metri pătraţi. Arhitectul a discutat cu autorităţile locale, a documentat perfect subiectul, dar degeaba. Nimeni nu l-a chemat la discuţii, nimeni nu s-a arătat interesat de implementarea lucrării.
Primarul Gigherei caută investitori cu bani. E convins că locul poate fi revitalizat şi fără sprijinul statului. Caută ajutor chiar şi peste Dunăre, la bulgari şi visează la... un milion de euro.
Florea Neacşa, primar Gighera, Dolj: „Primăria nu are posibilităţi financiare, pentru că-i o localitate mică. În urmă cu 2 - 3 ani au venit nişte bulgari la mine, că au identificat şi ei la Vidin asemenea izvoare. Chiar au confirmat să facem un proiect transfrontalier şi-au zis să facem front comun. Şi-am vrut să mă cuplez cu parcul Gherganov de la Pleven să dezvoltăm şi agroturismul. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu bulgarii că au renunţat. Sunt sceptici în a asimila proiecte pe fonduri europene. Aşteptăm din toate părţile o posibilitate de a demara, să facem ceva pentru sănătatea oamenilor. Consider că la valoarea unui milion de euro s-ar putea începe construcţia unei microstaţiuni balneare.”
Mesajul primarului din Gighera pentru prim-ministrul României
Cam aceasta-i povestea apelor tămăduitoare de la Gighera! Le folosesc şi le îndrăgesc mulţi, dar... le ignoră statul şi e destul ca ţara să nu beneficieze de ele la adevărata valoare. În loc de epilog, aşezăm în reportaj... mesajul primarului din Gighera pentru prim-ministrul României:
Florea Neacşa, primar Gighera, Dolj: „Prin personalul care-l are în subordine, mi-aş dori să trimită în zonă o echipă de specialitate, să investigheze. Şi dacă are o posibilitate, prin sprijin pe fonduri europene, dacă nu, pe bani guvernamentali să demarăm un proiect benefic şi în interesul naţional şi umanitar al oamenilor. Din acest moment, prin mediatizarea pe care o faceţi dumneavoastră, aştept, cât de urgent, de la guvernanţii de sus, o gură de oxigen pentru comunitatea Gighera şi pentru oamenii din ţara românească.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
