Ralitza Tailoring, fără concurență în România. Produsele lor destinate bărbaților au cucerit Vestul
Din banala şapcă, un cuplu de antreprenori a reuşit să facă un business care a depăşit graniţele ţării. Succesul a venit din atitudine - nu e doar un obiect util de vreme rea, nici măcar un accesoriu simplu, ci un supliment de personalitate. Afacerea pusă pe picioare acum cinci ani sub numele Ralitza, căruia proprietarii sunt mândri să-i ataşeze sintagma „made in Romania”, a ajuns până şi în America.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Am putea spune că e o întreagă poveste de viaţă legată de croitorie. Acum faceţi şepci, faceţi papioane, faceţi bretele, tot ce înseamnă accesorii pentru bărbaţi. Din totdeauna a fost aşa, aţi fost pe partea asta?
Marieta Kojanov, antreprenor Ralitza Tailoring: Creativă am fost de când eram foarte micuţă, cred că aveam vreo 4-5 anişori, începusem să îmi creionez aşa mici modele pe hârtie, cât puteam eu să îmi desenez, după care începeam să îmi cos pentru păpuşele hăinuţele respective din dorinţa de a avea cât mai multe haine şi de a arăta prietenelor mele: uite ce rochiţe au păpuşile mele! Uşor, uşor am început să văd şi la sora mea, care lucra pe vremea aceea pentru Fondul Plastic, şi am început să iau materiale, să am o paletă cât mai diversă de materiale şi să fac şi cât mai multe produse, după care, în timp, am început să am înclinaţii către design vestimentar şi am ajuns în industria textilă. La 20 de ani deja lucram, eram în domeniu.
Sunteţi parteneri de viaţă, parteneri în afaceri, dar aveţi şi câteva elemente comune de poveste. Deşi sunteţi militar de carieră, există un element care se leagă tot de partea de confecţii, de creaţie.
Dan Govella - antreprenor: Bunicul meu din partea mamei era cizmar de lux şi avea înainte de Primul Război Mondial un magazin pe Calea Victoriei, se numea La Chic-ul bucureştean, unde se făceau pantofi pe comandă pentru doamne.
Aţi primit un imbold încă din familie, din familie exista un sâmbure către partea creativă şi către partea de croitorie. Părinţii dv. au lucrat oarecum în industria asta...
Familia, prima școală de afaceri
Marieta Kojanov - antreprenor: Da, mama a lucrat la fabrica Antilopa, era o fabrică pentru încălţăminte, lucrau pentru piaţa internă şi export. Acolo am şi copilărit, mergeam foarte des la ea în vizită şi am văzut ce înseamnă o fabrică, ce înseamnă să produci şi ce înseamnă să lucrezi industrial, să zic aşa. Tata lucra la Poşta Română şi el m-a învăţat ce înseamnă să fac bani. Orice lucru pe care îl făceam eram răsplătită cu bani. Dacă luam nota 10 îmi dădea 10 lei, dacă luam nota 9 îmi dădea 9 lei. La 8 şi 7 mai negociam.
Când venea acasă zicea: cine îmi spală şi mie aceste lucruri îl plătesc şi normal că pentru a primi nişte bani, ce nu făceam! Și uşor, uşor am început să cunoaştem valoarea banului şi mi-am dat seama că dacă vreau să am ceva al meu în viaţă trebuie să muncesc şi să dobândesc lucrurile prin munca mea proprie şi nu venit de la altcineva. Efectiv tot ce am făcut în viaţă am făcut prin propria muncă.
Militarul ajuns om de afaceri. Hunter Vip, primul magazin de arme din România
Aţi copilărit în industria aceasta, dar nu aţi mers pe drumul acesta...
Dan Govella - antreprenor: Înainte de Revoluţie am lucrat la un institut de proiectări ca tehnician proiectant. S-a desfinţat acel institut, după care am pornit pe calea armatei. Am făcut un curs de calificare pentru subofiţeri, după care au venit acele momente... ţara noastră trebuia să participe cu trupe de menţinere a păcii în anumite ţări.
- Şi aţi decis să fiţi parte din aceste echipe, unde aţi plecat?
- Am făcut parte din primele trupe în Somalia, la Mogadiscio. Dintr-o inconştienţă am plecat, nu din plăcere. Dar ca orice copil la vârsta aia spuneam...armată, arme, războaie...ce vedeam prin filme. A fost un imbold, fără să ştiu dacă mai vin viu. Mulţi camarazi de-ai mei nu s-au mai întors. În fine, s-au terminat cele 6 luni, am venit în România, am continuat cu o parte din armată, după care m-am decis să renunţ la partea militară.
- Aţi decis să ieşiţi din partea militară, dar nu de tot. În antreprenoriat aţi întrat tot pe aceeaşi legătură. Nu v-aţi dus spre povestea bunicului cu încălţămintea, ci v-aţi deschis un magazin de armament.
- Am fost primul magazin de arme din România, se numea Hunter Vip, unde făceam import de arme din Italia, aveam şi consignaţie.
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: Pe Calea Moşilor... țin minte că eram în liceu şi treceam pe acolo şi spuneam...wow, magazin de arme. Era ceva...
De la Starconfex, în China și la Bigotti
Marieta, în schimb, şi-a dorit toată viaţa să lucreze în domeniul vestimentaţiei, iar pentru asta s-a pregătit permanent. A făcut în şcoală croitorie şi a devenit creator-proiectant de îmbrăcăminte.
- Primul loc de muncă unde a fost, unde aţi lucrat, de unde aţi început?
Marieta Kojanov - antreprenor: Primul loc de muncă a fost la o fabrică, Starconfex se numea, lucrau cămăşi pentru bărbaţi.
- Ce aţi făcut acolo?
- Am învăţat şi să croiesc şi să lucrez de mână, să fac şi butoniere, să fac un tiv ascuns, să fac un produs cap-coadă.
După şapte ani în care a învăţat tainele croitoriei, Marieta a decis să treacă la nivelul următor şi a plecat la o fabrică ce producea cămăşi pentru export.
Marieta Kojanov - antreprenor: Era a unui patron de naţionalitate chineză şi acolo am avut şi eu bucuria să merg la o specializare în China.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Să vadă cum se produc chestiile pe bandă, industrial. Şi efectiv a învăţat etapă cu etapă.
Marieta Kojanov - antreprenor: Acolo am văzut ce înseamnă să fii foarte eficient. Acolo am petrecut cinci ani de bază din viaţa mea.
- Aţi ajuns să lucraţi la Bigotti, pasul următor. Ce s-a întâmplat acolo? Pentru că aţi crescut şi în funcţie.
- Da, acolo când m-am dus, m-am dus direct pe funcţia de şef de secţie. Era cu totul altceva.
- Aveaţi în subordine câţi oameni?
- 90.
- Iar dv. aveaţi 25 de ani atunci.
- Da, aveam 25 de ani, aproape 100 de oameni în subordine, răspundeam de absolut tot. Cerinţele erau foarte mari. Am experimentat muncind ca angajat, după care succesele s-au văzut pe plan antreprenorial.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Şi din partea de producţie, a început să creeze.
- Aţi pornit după aia pe cont propriu. Aţi decis să vă rupeţi de compania la care aţi lucrat, să încercaţi drumul singură în viaţă, să vedeţi dacă reuşiţi şi aţi început cu cămăşi la comandă.
Marieta Kojanov - antreprenor: Da, în timp ce lucram la Bigotti am început propria firmă, eram de fapt asociată în această firmă cu 50% acţiuni. Am zis să facem o firmă, pentru că nu ştii niciodată ce îţi rezervă viitorul şi să începem să mai avem şi un second job, după care viaţa şi să zic aşa, o cotitură din viaţa mea, am avut o boală care m-a făcut să mă gândesc foarte bine ce fac în viitor şi cât de mult ţin eu la mine şi la sănătatea mea şi atunci am zis ok, hai să mă mai liniştesc puţin, să mai am şi grijă de mine şi să muncesc atât cât pot şi să pot să pun şi frână sau stop când simt că nu mai pot.
Restart pentru viață. Un nou drum
- Şi aţi decis să daţi restart vieţii şi să o luaţi cu pe un totul alt drum.
- Şi atunci am pornit într-o altă afacere, una nouă, luată de la 0, momentul nu ştiu dacă a fost foarte bun, pentru că venise criza peste noi în 2007, 2008, 2009, dar am ales să facem lucruri de foarte bună calitate, să ne alegem foarte bine clienţii, erau clienţi de top, oameni din domeniul afacerilor, cu firme mari, avocaţi şi făcând lucruri foarte scumpe uşor, uşor am crescut şi am rămas pe această nişă.
- Luxul v-a scos din perioada de criză?
- Da, dacă am ajuns până în 2012 clar am reuşit, ne-am extins şi pe alte planuri şi în 2012 am decis eu să ies din această afacere, pentru că viaţa mea luase cu totul altă destinaţie şi am plecat din ţară.
- Aţi ales să plecaţi din ţară. Cu ce gând şi de ce aţi ales să plecaţi în altă ţară?
- Să iau viaţa de la zero în altă parte, pur şi simplu. Aşa a fost să fie atunci.
- Aţi ales pentru destinaţia dvs Franţa. V-aţi mutat lângă Nisa. Şi ce făceaţi acolo?
- Partea de haine la comandă. Cămăşi, fuste, pantaloni, bluze.
- În Franţa aţi plecat împreună, v-aţi încercat norocul acolo, cum au fost paşii făcuţi acolo în business?
- Este mult mai uşor. Din punct de vedere birocratic, este foarte stabil. Sunt taxe mai mari, dar nu se schimbă.
- Cât de bine a mers treaba acolo?
- A mers bine, dar nu am apucat să stau să îmi dau seama cât de bine ar fi mers, pentru că eram la începuturi, trecuseră câteva luni de zile, dar noi a trebuit să venim în ţară din cauza problemelor tatălui meu. Omul căruia nu-i place să stea nu stă şi atunci face ceva. Şi am descoperit o altă latură de-a mea pe care nu o cunoşteam şi am exploatat-o şi am ajuns unde am ajuns.
- Aici în România aţi primit o comandă de papioane, aşa a început totul când v-aţi întors din Franţa.
- Era o doamnă, Gina se numeşte, avea un magazin cu produse pentru bărbaţi, eu am încăput discuţia cu ea de la cămăşi, după experienţa mea profesională. Mi-a cerut să îi fac câteva accesorii mici pentru că urma să vină sărbătorile de iarnă şi cum toată lumea cumpăra cadouri, era momentul prielnic şi am zis că pot să îi fac nişte papioane frumoase, nişte eşarfe ascot, butoni.
- Iar prima comandă cât de mare a fost?
- 100 de papioane. Nu visam. Ea le-a vândut imediat şi până a venit Crăciunul a mai făcut o comandă de 200 de papioane. Și atunci am zis... hei, se caută, este cerere pe piaţă.
Un târg de meșteșugari le-a propulsat afacerea
Iar cu cele 200 de papioane Marieta şi Dan s-au dus la un târg de meşteşugari. S-au vândut ca pâinea caldă. Iar în mintea lor s-a înfiripat o nouă nişă pe care pot începe o afacere.
- A fost un impuls să mergeţi pe cont propriu, de ce să faceţi lucruri pentru alţii, când puteţi face aici în România lucruri care să se vândă ?
- Dan a zis să facem nişte butoni, nişte bretele, nişte eşarfe.
- Nu mai făcuserăţi aşa ceva până atunci?
- Nu, eu am făcut cămăşi 20 de ani.
- De cât timp vă cunoaşteţi şi cum i-aţi cunoscut şi când?
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: I-am cunoscut acum 5 ani de zile la Muzeul Ţăranului Român, când se făceau acele târguri. M-am îndrăgostit de produsele lor şi chiar astăzi mi-am pus primul jabou cumpărat de la ei în urmă cu 5 ani de zile. Aşa arătau. Mi s-a părut altfel decât era pe piaţa din România.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Acum vreo 3-4 ani era un târg al femeilor de business şi eram căutătoare de papioane. Aşa i-am văzut produsele şi efectiv m-am îndrăgostit de produsele ei şi de modul de prezentare. Căutam pentru o prietenă din Anglia, medic, papioane de damă. Şi chiar mi-a explicat ce fel de stofă. Am achiziţionat atunci primul set de papioane.
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: I-am apreciat pentru ceea ce fac, pentru că erau diferiţi faţă de ceilalţi.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Aveau un portofoliu destul de strict, accesorii mici. Papioane, pinuri. După care şi-a diversificat gama în seturi de şepci, de accesorii bărbăteşti.
- Este o nişă ce nu a mai fost exploatată înainte.
Dacă nu ești primul, ești degeaba
Dan Govella - antreprenor: Şi am zis dacă nu eşti primul, eşti degeaba. Ca în armată. Trebuie să fii primul, al doilea, al treilea sunt mai mulţi. Primul să fii.
- Şi aţi reuşit.
- Da. Suntem primii la accesorile pe care le facem: şepci, cravate, bretele, papioane, eşarfe ascot, am făcut replici ale unor accesorii.
- Cum a crescut afacerea lor? De la un stand pe care l-ai descoperit tu la...?
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Un magazin în Bucureşti, foarte șic făcut. În spatele magazinului, era atelierul Marietei. Toată ziua muncea. O găseai mereu la atelier. Mereu când mergeam spre Romană, treceam pe la ea să o salut şi o vedeam ba cu un ac, ba cu un buton.
Dacă nu are o poveste, produsul nu s-ar vinde. E banal
Marieta Kojanov, antreprenor: Acesta este un material din lână 100%, este cea mai bună lână la ora actuală. Sunt ţesături la care dacă te uiţi atent la material, vezi încă fire de paie, cum avem şi în colecţia noastră un alt model de material.
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: Asta îi spun: Tu ai mâini de aur, Marieta, ce iese din mâinile tale este extraordinar.
- Care este secretul succesului lor, văzut de afară?
- Nu au concurenţă în România. Este un atu lucrul acesta.
Marieta Kojanov - antreprenor: Ar trebui să te duci să te ghidezi nu după trend, după ce se poartă, cum se poartă, ce este nou pe piaţă, ci să te orientezi după ce te cheamă, adică unde ai cele mai multe aprecieri, acolo să te duci.
- Ce modele aveţi?
Dan Govella - antreprenor: Aceasta este faimoasa pălărie, nu este şapcă, pentru că are două cozoroace. Se numeşte Deep Stocker sau Sherlock Holmes. Este pălăria de vânătoare englezească. Unul te apără de soare şi celălalt de ploaie, să nu intre apa înăuntru.
Aceasta este o şapcă Country Flat, a ţăranilor din Irlanda. Cu protecţie de urechi, care se poate da aşa.
Șapcă de skiper, de conducător de locomotivă.
Şapca Newspaper boys, a vânzătorilor de ziare, a docherilor în port.
O pălărie de vânător alpin, austriacă, tot din lână cu vâscoză înăuntru. Cu pană asezonată.
Aici o şapcă făcută din petice, din partea Angliei, a Irlandei de Nord. O şapcă interesantă. Merge la costumul meu acum :-)) O şapcă foarte jucăuşă.
Marieta Kojanov, antreprenor: Ca materiale avem peste 100 de materiale în colecţie. Croiuri de şepci sunt peste 50.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Cei care cunosc un material bun, care ştiu să îşi accesorizeze un costum bărbătesc, ştiu să aprecieze produsele lor. Clienţii sunt diverşi, de la actori la oameni de afaceri. Au şi corporatişti.
Ele sunt customizate, sunt făcute pentru fiecare client în parte.
- Ce aduc accesorile pe care ei le creează, ce aduc unui bărbat ?
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: Eleganţa în vestimentaţie. Atitudinea.
Dan Govella, antreprenor: Șapca nu am inventat-o eu. Ea a apărut înainte de 1900, era un accesoriu care se purta în rândurile casei muncitoare. Chiar era şi o necesitate. S-a dat şi lege în Anglia să se poarte şapcă, pentru a creşte producţia de lână şi de a sprijini producătorii de lână. Dacă nu are poveste, produsul nu cred că s-ar vinde. Este un produs banal. Aceasta este şapca pe care o am şi eu, Greek Fish, a pescarilor greci. Este o şapcă de pescar, purtată de John Lennon la Manchester în concertul din 76. De aceea a devenit şi faimoasă. Dacă nu o purta John Lennon, rămânea un accesoriu banal în Grecia.
Accesoriile românilor, în lumea filmelor
- Aţi avut câteva comenzi interesante pentru filme, aţi produs şepci pentru actori, pentru filme.
Dan Govella: Pentru seria Harley Davidson, istoria fraţilor Davidson.
Marieta Kojanov: Provocarea pentru mine este că au venit cu nişte poze şi trebuia să fac nişte modele pe care nu le mai făcusem până atunci.
Magda Bacanu, clientă şi prietenă: Acest stil al lor este apreciat mai mult în străinătate decât la noi.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Clientul din România este mai greu de urnit, de educat. Românul nu este obişnuit cu produsele de nişă, personalizate, handmade.
Dan Govella, antreprenor: În Londra, eram pe stradă şi un şofer de autobuz s-a dat jos şi a intrat după mine în magazin şi m-a bătut pe umăr şi m-a întrebat de unde am şapca şi fularul. Mai surprins a fost când a auzit că sunt făcute de mine şi produse în România.
- Ei se diferenţiază la orice eveniment, îi distingi din mulţime.
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Sunt o pereche pe care o vezi de la o poştă că sunt altfel. Accesorizaţi. Sunt frumoşi amândoi.
Dan Govella - antreprenor: Pe la evenimente, dacă vreau să vând ceva, o şapcă Greek Fish de exemplu sau un Gavroche, vin clienţii şi le spun, mai avem în spate, dar ei spun...ca a voastră vreau. Pac, am luat-o şi am vândut-o, fără problemă.
- Cum sunt ei ca oameni, ca prieteni, ca antreprenori?
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: Se completează unul pe celălalt, pentru că se susţin unul pe celălalt
Andreea Ranja, clientă şi prietenă: Marieta este cu partea de design şi creaţie, iar Dan completează mereu partea practică, logistica, achiziţii, partea de furnizori.
Magda Băcanu, clientă şi prietenă: Au un caracter de învingător. Și mă bucur de evoluţia lor.
Cel mai bun împrumut: cel pe care nu-l faci
Marieta Kojanov - antreprenor: Acum 5 ani de zile noi am pornit acest business fără a avea un capital.
- Şi fără să vă împrumutaţi?
Dan Govella, antreprenor: Nu, cel mai bun împrumut este cel pe care nu îl faci.
- Nu aţi avut credite la bancă şi nu v-aţi împrumutat niciodată?
- Nu!
Marieta Kojanov - antreprenor: Am pornit cu câteva materiale. Şi am început să facem accesorii din materialele pe care le-am avut şi acele accesorii ne-au adus bani, bani cu care nu m-am dus în vacanţă cu ei, bani pe care i-am reinvestit.
- Greşeli aţi făcut?
Marieta Kojanov - antreprenor: Nu pot să le numesc greşeli. Au fost piedici din punct de vedere financiar, birocratic. În fiecare an am avut surprize neplăcute, în fiecare an s-a modificat câte ceva. Nu în favoarea noastră, ci în defavoarea noastră.
- Aţi avut nopţi nedormite?
Marieta Kojanov - antreprenor: Am ales să fac lucrurile frumos şi simplu pentru mine. Cât faci atât cât poţi şi cât poţi duce, alegi să dormi liniştit noaptea. Eu nu ştiu dacă muncesc în acest business, eu mă joc. Dacă cineva vă spune că din joacă poţi face şi bani, asta fac eu. Chiar mă joc.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
