„1 MW la sat” și „Rabla pentru sobe”: propuneri pentru modernizarea încălzirii în mediul rural
Asociația Forestierilor din România (ASFOR) propune lansarea programelor „1 MW la sat” și „Rabla pentru sobe”, două inițiative care vizează valorificarea biomasei forestiere și modernizarea sistemelor de încălzire din peste un milion de gospodării rurale. Potrivit unei analize semnate de președintele organizației, Ciprian Dumitru Muscă, măsurile ar putea reduce cu peste 50% emisiile de particule fine (PM2,5) generate de arderea tradițională a lemnului și ar contribui la revitalizarea economiei locale.
România dispune de una dintre cele mai extinse suprafețe forestiere din Europa Centrală și de Est, cu peste 6,9 milioane de hectare de pădure. Conform ASFOR, volumul anual de biomasă forestieră (ramuri, coajă, vârfuri, cioate și resturi din exploatare și prelucrare) depășește nivelul actual de valorificare. O parte importantă a acestei resurse rămâne neutilizată, în timp ce gospodăriile rurale suportă costuri ridicate pentru gaze sau păcură.
Organizația susține că biomasa forestieră transformată în peleți, brichete sau tocătură (chips) reprezintă un combustibil considerat regenerabil la nivel european, în conformitate cu Uniunea Europeană și prevederile Directivei RED III. Argumentul central este că dioxidul de carbon eliberat prin ardere a fost anterior absorbit de arbori, în cadrul ciclului natural al carbonului, cu condiția exploatării controlate și a utilizării deșeurilor lignocelulozice fără alte întrebuințări superioare.
În mediul rural, sistemul dominant de încălzire rămâne soba tradițională pe lemn, adesea alimentată cu combustibil insuficient uscat. Eficiența acestor instalații este estimată la 30-50%, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă a energiei se pierde prin coșul de fum.
În comparație, centralele moderne pe peleți sau cazanele cu gazeificare pot atinge eficiențe de 85-95%.
Pe lângă pierderile energetice, arderea lemnului brut la temperaturi scăzute produce cantități ridicate de particule fine (PM2,5), hidrocarburi policiclice aromatice și monoxid de carbon. Datele Agenția Europeană de Mediu indică faptul că arderea rezidențială a biomasei contribuie cu peste 50% la emisiile totale de PM2,5 în România, ceea ce explică depășirile frecvente ale limitelor de calitate a aerului în sezonul rece.
ASFOR subliniază că soluția nu ar fi interzicerea utilizării lemnului, ci modernizarea echipamentelor și standardizarea combustibililor solizi, astfel încât arderea să fie completă și cu emisii reduse.
„1 MW la sat”: microcogenerare în fiecare comună
Programul „1 MW la sat” propune instalarea, la nivelul fiecărei comune, a unei microcentrale de cogenerare pe biomasă forestieră locală, cu o putere instalată de minimum 1 MW termic. Conceptul presupune producerea simultană de energie electrică și termică, utilizând exclusiv resurse silvice din zonă.
Potrivit ASFOR, beneficiile ar include acces la energie locală și mai puțin dependentă de rețelele de gaz, crearea unui debușeu stabil pentru biomasa reziduală și posibilitatea ca primăriile să devină producători de energie. Instituțiile publice din mediul rural, precum școlile sau căminele culturale, ar putea fi primele conectate la aceste sisteme de termoficare locală.
„Rabla pentru sobe”: înlocuirea sistemelor ineficiente
Complementar, programul „Rabla pentru sobe” ar oferi stimulente financiare pentru înlocuirea sobelor și cazanelor vechi cu instalații moderne pe peleți, brichete sau alte forme de biomasă locală cu ardere controlată. Modelul ar putea include un voucher pentru gospodăriile cu venituri mici, un credit fiscal pentru cele cu venituri medii și un mecanism de leasing verde pentru comunități.
Costul estimat al modernizării a circa un milion de gospodării rurale este evaluat de organizație la 5-8 miliarde de lei, pe un interval de 5-7 ani. ASFOR susține că investiția ar fi inferioară costurilor sociale și sanitare generate de poluarea persistentă și de ineficiența energetică.
Reprezentanții sectorului forestier consideră că integrarea biomasei reziduale în lanțuri locale de aprovizionare, cu instalații de uscare, peletizare și depozitare, ar putea crea mii de locuri de muncă și ar reduce dependența de combustibili fosili importați.
Pe de altă parte, implementarea unor astfel de programe ar presupune investiții semnificative, capacitate administrativă locală și mecanisme clare de monitorizare a sustenabilității exploatării forestiere. De asemenea, succesul ar depinde de acceptarea socială, de accesul la finanțare și de stabilitatea cadrului legislativ.
