România se numără printre ţările din UE cu cele mai mici rate de ocupare a forţei de muncă în 2025. Specialist: Realitatea e alta
Potrivit datelor publicate de Eurostat vineri, 17 aprilie, la capitolul ocuparea forţei de muncă, România se află alături de Grecia și Italia în topul negativ.
Statistica la nivel european relevă faptul că cele mai mari rate de ocupare au fost în:
- Malta (83,6%),
- Olanda (83,4%),
- Cehia (82,9%).
În opoziție s-au situat:
- Italia (67,6%),
- România (69%),
- Grecia (71%).
Pe categorii de genuri, în toate ţările Uniunii Europene, cu excepţia Lituaniei, rata de ocupare a forţei de muncă era mai mare în rândul bărbaţilor decât al femeilor.
Cel mai înalt grad de ocupare a forţei de muncă pentru femei a fost întâlnit în
- Estonia (81,4%),
- Lituania (80,3%),
- Suedia (79,8%).
Cele mai mici rate se regăseau în
- Italia (58,0%),
- România (59,5%),
- Grecia (62,3%).
În 2025, numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante a fost 31.000, în scădere cu 5.000 de faţă de anul anterior, arată Institutul Național de Statistică (INS).
Paradox statistic: România nu duce lipsă de locuri de muncă
Deși aparent datele indică un declin accelerat pentru piața muncii din România, în raport cu celelalte state membre UE, realitatea este mai puțin teoretică decât pare în statistici.
„România nu duce lipsă de locuri de muncă, ci de oameni disponibili și dispuși să le ocupe.
Vedem frecvent companii care caută personal luni de zile pentru poziții esențiale, în construcții, producție, logistică sau HoReCa, fără rezultate. În paralel, există și oameni apți de muncă, dar care nu se regăsesc în aceste joburi, fie din cauza așteptărilor salariale, fie a condițiilor sau pur și simplu pentru că nu sunt dispuși să se relocheze.
Apare astfel un dezechilibru clar: cerere există, dar nu se întâlnește cu oferta. De aceea, tot mai mulți angajatori apelează la recrutarea de personal din afara Uniunii Europene, în special din Asia”, a declarat pentru DigiEconomic, Peisakh Yosef Gavriel, geneal manager în cadrul unei agenții de recrutare.
Forța de muncă străină încearcă să compenseze deficitul intern, însă procesul este unul de durată.
„Din experiența noastră, acești angajați vin cu stabilitate și seriozitate, ceea ce ajută mult companiile să-și poată planifica activitatea.
Însă nici această soluție nu este una rapidă sau simplă. Procesul durează, în medie, câteva luni bune, iar pentru un angajator aflat sub presiune, acest timp înseamnă pierderi reale: contracte amânate, proiecte întârziate sau oportunități ratate.
În plus, există și o lipsă de predictibilitate în ceea ce privește procedurile și numărul de lucrători aprobați anual, ceea ce face dificilă orice planificare pe termen mediu”, explică specialistul.
Piața muncii din România are nevoie de măsuri concrete pentru a se redresa.
„Pe scurt, ceea ce vedem noi în piață este un sistem care funcționează cu dificultate: angajatorii au nevoie de oameni, dar îi obțin greu și târziu, iar forța de muncă locală nu acoperă aceste nevoi în mod real.
Fără măsuri mai rapide și mai adaptate realității, atât pentru activarea forței de muncă locale, cât și pentru facilitarea recrutării externe, acest dezechilibru va continua”, conchide Peisakh Yosef Gavriel.
