Ce ar trebui să facă statul pentru liberalizarea pieței de gaze din aprilie. Specialist: „Adevăratul risc este ambiguitatea”
După ce ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că eliminarea plafonării prețurilor la gaze naturale ar putea fi realizată treptat, pe parcursul mai multor luni,specialiștii în energie intervin și atrag atenția asupra pericolului incertitudinii care planează asupra pieței, care „generează îngrijorare și creșteri de preț”.
Plafonarea prețurilor la gaze naturale, introdusă în perioada pandemiei şi prelungită prin OUG 6/2025, expiră pe 1 aprilie 2026. După această dată, preţul final va fi cel stabilit în contractele de furnizare, dependente de evoluţia pieţei.
Joi, 8 ianuarie, ministrul Energiei a declarat că se analizează un scenariu privind eliminarea graduală a schemei, pentru a nu ne confrunta cu creșteri bruște de preț. „Pe predicțiile pe care le avem în momentul de față, nu vom avea o creștere a prețurilor după data de 31 martie 2026 (după eliminarea plafoanelor – n.r.). Chiar și acum, sunt operatori care furnizează gaze naturale sub prețul plafonat de lege, în condițiile în care avem suficientă producție. Totuși, dacă apare varianta B, cu evenimente, improbabile, prin care să se perturbe piața, luăm în calcul un scenariu în care să avem o reducere graduală a acestei plafonări, ca să nu se întâmple ca la energie electrică anul trecut, când brusc s-au dublat prețurile la consumatorul final”, a transmis Ivan, la finalul comandamentului energetic de iarnă.
Astfel, ministerul ia în calcul un calendar de liberalizare treptată a pieței, întins pe aproximativ un an. „Ar trebui să dureze aproximativ un an, pentru că pe noi ne interesează foarte mult sezonul rece, pentru că atunci e vârf de consum la nivel național și mai ales în zona consumatorilor casnici. Pot să fie reduceri graduale, 8-10% în fiecare lună, până în luna aprilie a anului 2027”, a mai arătat ministrul.
Specialistul în energie Dumitru Chisăliță atrage, însă, atenția că un asemenea plan, de eliminare graduală, este „greșit conceptual”. Potrivit acestuia, afirmația „nu vom avea o creștere a prețurilor după 31 martie 2026” este susținută de date curente: producție internă suficientă, oferte sub plafon, presiune concurențială. Problema apare, continuă el, în momentul în care ministerul introduce conceptul de calendar de liberalizare treptată, „ca și cum piața gazelor ar fi fost reglementată și urmează să fie redeschisă”.
„Această interpretare este eronată din punct de vedere economic și juridic”, arată Chisăliță.
„OUG27 modificată de OUG6 nu a suspendat piața liberă și nu a introdus o piață reglementată în România. Nu a eliminat concurența. A suspendat în anumite condiții, temporar prețul din contractul de vânzare gaze cu clientul final (excepție cleinții cu un consum anual mai mare de 50.000 MWh) și la înlocuit cu o formulă, a stabilit prețul la care să se vândă gazele de către producătorii interni (dar prețul gazelor din import se negociază liber), a impus un plafon maximal la consumatorul final, a fixat marja comercială pentru furnizori.
Cu alte cuvinte, piața a continuat să funcționeze, dar cu prețul deformat administrativ, nu cu mecanismele suspendate. De aceea, ideea de 'o reducere graduală a acestei plafonări', adică de 'liberalizare treptată' este greșită conceptuală. Nu pot liberaliza ceva ce nu a fost deliberalizat. La 31 martie 2026 nu 'se eliberează' o piață reglementată, ci încetează un set de distorsiuni temporare. Piața nu pornește de la zero, nu are nevoie de reintroducerea concurenței și nici de doze progresive de libertate. Dar are nevoie de repornirea concurenței atrofiată de OUG27 și OUG6”, a transmis specialistul în energie vineri, 9 ianuarie.
Adevăratul risc nu este eliminarea plafonării, adaugă el, ci ambiguitatea. „Piața nu are nevoie de tranziție, ci de un mesaj ferm: plafonarea se încheie, regulile redevin contractuale, iar protecția se mută țintit, acolo unde este nevoie”.
Ce ar trebui să facă statul
Potrivit specialistului, dacă data de 1 aprilie 2026 vine fără: reformarea modului în care instituțiile statului acționează pe piața de gaze, creșterea lichidității Bursei Române de Mărfuri (BRM), protecții țintite pentru consumatori vulnerabili și cuplare reală cu Uniunea Europeană (UE), atunci:
-prețurile vor rămâne mai mari în România decât în Vest,
-vom avea un șoc politic și social,
-se va crea o presiune pentru re-reglementare, care are alți câștigători decât populația.
„Ce trebuie să facă statul dacă vrea prețuri corecte: să spună clar ce se va întâmpla la 1 aprilie 2026 și să elimine incertitudinea, care generează îngrijorare și creșteri de preț pe piața de gaze; să asigure lichiditatea reală pe BRM/OPCOM (nu doar formală); să elimine barierele administrative care descurajează tranzacțiile; să prevină comportamentele de tip oligopol; să coreleze regulile interne cu hub-urile UE (TTF, CEGH); obligații minime de tranzacționare (mai ales în această perioadă); transparență pe prețurile endetail; plan de intervenție în situații de escaladare a prețurilor la gaze; reducerea fiscalității; susținerea reală a consumatorilor vulnerabile prin reconsiderarea ajutoarelor cuprinse în Legea consumatorilor vulnerabile”, a mai transmis Chisăliță.
Acesta adaugă că piața românească nu este cuplată eficient cu bursele europene, ceea ce permite: apariția unor insule de preț, speculații locale, arbitraj limitat.
„Rezultatul pentru populație este prost, dar asta nu e din cauza liberalizării, ci din cauza lipsei de acțiuni, lipsa reglementărilor, lipsei supravegherii reale și a intereselor concentrate a unor părți (mai ales al statului)”, a conchis specialistul.
