Un fost ministru se laudă că a salvat centrala Mintia. Ce spun economiștii despre realitatea din „teren”
Fostul ministru al Energiei Virgil Popescu a transmis joi, 6 noiembrie, că centrala Mintia reprezintă „un caz școală despre curajul deciziilor politice care dau rezultate”, afirmând că unitatea a trecut de la insolvență „la cea mai mare investiție energetică din România”. Economiștii temperează însă entuziasmul politic: Christian Năsulea vorbește despre un proces colectiv, nu despre un succes individual, iar Adrian Negrescu avertizează că, dincolo de declarații, România se adâncește tot mai mult într-o criză energetică reală.
Centrala a fost cumpărată în 2022 de compania Mass Global Energy Rom, parte a grupului irakian Mass Group Holding, pentru 91 de milioane de euro, după o procedură de vânzare derulată prin administratorul judiciar al Complexului Energetic Hunedoara.
Proiectul este evaluat la 1,4 miliarde de euro și a fost declarat de importanță națională de Guvern la finalul anului 2024. Noua centrală, amplasată pe locul fostei termocentrale pe cărbune, va funcționa cu turbine pe gaz și abur, având o capacitate instalată de 1.770 MW.
De asemenea, Executivul estimează că investiția va genera sute de locuri de muncă și va contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind în linie cu obiectivele europene de decarbonizare.
În martie 2025, ministrul Energiei de la acea vreme, Sebastian Burduja, declara că Mintia va deveni complet operațională în vara lui 2026, iar din 2027 va utiliza gazele naturale extrase din Marea Neagră prin proiectul Neptun Deep.
Economiștii temperează entuziasmul politic
Potrivit profesorului de economie Christian Năsulea, decizia de a nu menține centrala ca „proiect național suveran și falimentar” a fost una corectă, deoarece a permis salvarea unor capacități de producție și a unor locuri de muncă. El a subliniat că procesul de vânzare a fost un efort de durată, la care au contribuit mai mulți oficiali.
„Suntem într-o perioadă în care se lucrează la revitalizarea reactoarelor de la Cernavodă și există numeroase proiecte în desfășurare, cu SMR (small modular reactor, reactor modular mic n.r.), investiții private foarte mari în energie solară și eoliană. Poate Mintia este o investiție mare, valoric, raportat la un anumit interval de timp, dar nu e cea mai mare pentru că, totuși, în țara asta se fac lucruri”, a precizat acesta, pentru DigiEconomic.
Năsulea a adăugat că eforturile guvernanților sunt apreciate, însă „ar fi putut face mai mult”. Potrivit acestuia, prețurile mari la energie electrică, gaze și gigacalorie reprezintă o consecință directă a lipsei de investiții majore în producție, transport și infrastructură.
„Multă lume se plânge de faptul că, în urma liberalizării pieței, au crescut prețurile, fără să ținem cont de o chestiune care, în opinia mea, este extraordinar de importantă când vine vorba de domeniul energiei: În energie, nu mișcă nimic fără să fie de acord Ministerul Energiei, fără să fie de acord statul român. Deci putem să privim lucrurile și invers: Faptul că avem un preț mare care rezultă dintr-o ofertă relativ redusă și un consum, o cerere foarte mare înseamnă că nu s-a făcut destul. Dacă se investea în capacități de producție, în transport, în infrastructură, la un nivel mult mai serios decât ceea ce s-a făcut până acum, nu aveam prețuri atât de mari pentru diversele tipuri de energie pe care avem nevoie să le consumăm pentru traiul de zi cu zi”, a adăugat acesta.
În ceea ce privește repornirea Mintia, Năsulea a spus că aceasta va avea „un impact pozitiv asupra prețurilor”, contribuind la stabilizarea pieței.
„În momentul în care va fi readusă în Sistemul Energetic Național, această capacitate de producție, care nu e neglijabilă, e departe de a fi neglijabilă, vom avea un ajutor în plus pentru a ajunge la acele prețuri… revenite la normal. Dar, cu siguranță, faptul că statul român s-a dat la o parte și a corectat niște greșeli pe care le-a făcut în trecut, ținând blocată această capacitate de producție, care ar fi putut să contribuie și în această perioadă, e bine, e foarte bine”, a conchis Năsulea.
Economistul Adrian Negrescu are însă o viziune mai critică asupra modului în care autoritățile prezintă evoluția sectorului energetic: „Politicienii au tendința de a ne prezenta o realitate cu totul paralelă. O realitate în care probabil ei trăiesc bine, dar care nu interferează sub nicio formă cu cea în care trăim noi. Perspectivele pieței de energie reprezintă poate cel mai bun exemplu de ‘viziune’ economică păguboasă pe care politicienii ne-o propun.”
Negrescu a amintit că România are cel mai scump curent electric din UE pentru companii, deși o mare parte din energie este produsă de companii de stat, iar proiecte strategice precum centrala de la Iernut sau cele de la Craiova, Constanța, Arad și Borzești au rămas în stadiu de plan.
„În timp ce firmele românești au ajuns să plătească cel mai scump curent electric din UE, deși ne producem mare parte din energie cu firme de stat, politicienii ne tot promit un viitor strălucit. Un viitor conturat pe baza acelorași investiții de care ne vorbesc de ani de zile și care rămân la stadiul de proiect în derulare. Între timp, piața de energie rămâne în continuare o afacere pentru cunoscători, dovadă că mai mult de jumătate din tranzacțiile cu energie se desfășoară nu prin OPCOM, pe piața transparentă, ci prin contracte cu clauze confidențiale care nu sunt făcute niciodată publice.
În timp ce ne povestesc de investițiile ce vor urma, realitatea arată că nimic din ce s-a promis în ultimii ani nu a devenit realitate. Centrala pe gaz de la Iernut rămâne în continuare la stadiul de proiect, la fel ca și celelalte centrale ce urmau să asigure energie în bandă, pe bază de gaz metan – proiectele de la Constanța, Electrocentrale Craiova, Arad și Borzești – în total 842 MW. Poate cel mai bun exemplu de proiect mult lăudat și eșuat este cel al centralei de 162 milioane de euro de la Craiova, care a rămas și fără finanțare”, a explicat economistul.
Între timp, situația energetică a României continuă să se agraveze, punctează el.
„Necesarul de energie pentru această iarnă depășește capacitatea de transport a Transelectrica, iar în viitor, odată cu închiderea pentru retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă (2026-2030), situația va deveni și mai gravă. Autoritățile n-au reușit nici măcar să exploateze investițiile uriașe ale privaților în energie solară și eoliană, capacitățile de stocare mult promise prin PNRR, de 1984 MW rămânând pentru moment pe hârtie. Și vorbim de 306 contracte de finanțare”, a declarat acesta, pentru DigiEconomic.
El a concluzionat că, dincolo de declarațiile optimiste ale foștilor și actualilor miniștri, România continuă să se adâncească într-o criză energetică de proporții, în timp ce soluțiile reale întârzie să apară.
„Mai mult chiar, după ce Ministerul Energiei a deschis apeluri de proiect pentru investiții de 150 de milioane de euro în capacități de stocare (baterii capabile să preia energia eoliană și solară și să o stocheze pentru perioadele de vârf de consum de dimineață și seară), niciunul dintre cele 134 de aplicanți nu a trecut încă de procesul de evaluare. Și vorbim de o capacitate totală de 2361 MW.
Altfel spus, dincolo de lamentările foștilor și actualilor miniștri, realitatea arată că România se adâncește într-o criză energetică de proporții și că, deși există soluții, pare că autoritățile nu știu sau nu vor să le aplice”, a conchis economistul Adrian Negrescu.
