Conflict în Orientul Mijlociu: ce costuri ar putea apărea în economia globală din cauza blocajului din Strâmtoarea Ormuz
Blocarea Strâmtorii Ormuz, singura ieșire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian, ar reprezenta un șoc major pentru economia globală, cu un impact estimat la aproximativ 13% din producția mondială de petrol, afirmă Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă (AEI).
Potrivit acestuia, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, aproximativ 250 de nave se află în prezent în așteptare la intrarea sau ieșirea din strâmtoare, conform datelor MarineTraffic. Dintre acestea, circa 150 sunt tancuri de țiței și LNG ancorate în Golful Persic, iar alte aproximativ 100 de nave cargo și petroliere staționează în apropierea coastelor Emiratelor Arabe Unite și Oman.
Prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează, în mod normal, aproximativ 20 milioane barili pe zi de țiței și produse petroliere, echivalentul a aproape 20% din consumul global. Din punct de vedere logistic, acest volum înseamnă circa 100 de nave pe zi și peste 3.000 pe lună.
Nu există ocolire maritimă directă. În cazul unei închideri totale, piața globală ar pierde instantaneu accesul la aproximativ o cincime din fluxul energetic esențial. Chisăliță descrie situația actuală drept o fază de „pre-blocaj”, caracterizată prin înghețarea fluxurilor înaintea unei opriri formale: companiile evită intrarea în strâmtoare, iar unele nave aflate deja în Golf nu finalizează tranzitul.
Conductele pot prelua doar o parte din flux
În scenariul unei blocări complete, conductele reprezintă singura alternativă realistă de export către porturi din afara Golfului Persic.
Conducta Est-Vest (Petroline) din Arabia Saudită leagă estul țării de portul Yanbu, la Marea Roșie, și are o capacitate de aproximativ 5 milioane barili pe zi. Aceasta permite exportul a circa jumătate din producția saudită, estimată la 10 milioane barili pe zi.
Conducta Habshan-Fujairah din Emiratele Arabe Unite, cu o capacitate de 1,5 milioane barili pe zi, leagă Abu Dhabi de portul Fujairah, în Golful Oman, și poate acoperi aproape toate exporturile de țiței ale Emiratelor Arabe Unite (EAU).
Chiar și în aceste condiții, capacitatea combinată a conductelor nu poate compensa integral volumul tranzitat prin Ormuz. În opinia lui Chisăliță, conductele ar putea salva cel mult o treime din fluxul obișnuit.
În cazul unei blocări totale, deficitul mondial ar putea ajunge la aproximativ 13,5 milioane barili pe zi, echivalentul a circa 13% din producția globală.
Pentru comparație, șocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7% și a generat o creștere a prețurilor de circa 300% într-un interval de cinci luni. „Aici vorbim de dublu”, subliniază președintele AEI.
Statele aproape complet dependente de tranzitul prin Ormuz sunt Kuweit, Irak, Qatar și Bahrain, care nu dispun de rute alternative funcționale pentru export.
Producția suplimentară și stocurile strategice
Pe termen scurt, o parte din deficit ar putea fi compensată prin creșterea producției în alte regiuni, precum SUA, Canada sau Brazilia. Totuși, potrivit lui Chisăliță, aceste state nu pot acoperi rapid un șoc de asemenea amploare, iar piața ar rămâne în deficit sever.
OPEC+ a convenit o majorare a producției cu 200.000 barili pe zi, însă o parte din această creștere ar putea fi afectată indirect de blocarea rutei maritime.
În ceea ce privește rezervele strategice, stocurile globale de petrol deținute de state, inclusiv cele ale țărilor OECD, sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde barili. Teoretic, acest volum ar putea acoperi circa 111 zile dintr-un deficit de 13,5 milioane barili pe zi.
În practică, nu întregul volum poate fi eliberat rapid. O parte din stocuri este reprezentată de produse rafinate, sunt dispersate în locații diferite și necesită proceduri administrative și alinierea capacităților logistice pentru a fi utilizate. În consecință, stocurile pot atenua un șoc temporar, dar nu pot înlocui integral fluxurile pierdute într-un scenariu prelungit.
Potrivit lui Chisăliță, un șoc de ofertă în energie are efect multiplicator: presiune asupra prețurilor, creșterea costurilor logistice, impact asupra inflației și potențială încetinire economică. Cererea de petrol este rigidă pe termen scurt, iar reducerea rapidă a consumului global cu peste 13 milioane barili pe zi este improbabilă.
În acest context, guvernele asiatice și rafinăriile au început să verifice stocurile disponibile și să caute rute și furnizori alternativi, pe fondul perturbării transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz.
