Comisia de la Veneția vorbește de „erori fundamentale” și de încălcarea obligațiilor. Coaliția merge mai departe
În opinia privind Codurile penale, Comisia de la Veneția desființează 19 dintre modificările impuse în Parlament de majoritatea PSD-ALDE și invocă de mai multe ori obligațiile internaționale pe care România și le-a asumat și care trebuie respectate. În opinia privind legile Justiției, găsim alte opt recomandări esențiale. Care este răspunsul principalilor politicieni responsabili de această situație? Ministrul Justiției se autorecompensează cu un scurt concediu și se pregătește să facă publice rezultatele previzibile ale așa-zisei evaluări a procurorului general. Președintele Klaus Iohannis convoacă partidele la consultări „pe tema legislației din domeniul Justiției”, iar Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu tac. Pe liderii PSD-ALDE nu-i interesează Comisia de la Veneția, căci au în mânecă Parlamentul „suveran” și Curtea Constituțională.
Pentru a înțelege mai bine dimensiunea dezastrului, așa cum a fost el surprins de Comisia de la Veneția, să privim la câteva fragmente cheie din opinia privind modificările aduse de PSD-ALDE la Codurile penale.
În primul rând, Comisia a desființat doar 11 modificări la Codul penal și 8 modificări la Codul de procedură penală pentru că acestea au fost considerate cele mai grave. Altfel, să citim din document (pagina 3): „Dacă acest aviz nu se referă la alte aspecte nu înseamnă că Comisia de la Veneția aprobă necesitatea sau dorința de a modifica ori că amendamentul este pe deplin conform cu standardele și practicile existente în domeniu”.
Apoi, câteva pagini mai jos, găsim dovezi că, dincolo de granițele țării, situația reală este foarte bine cunoscută și că toate încercările coaliției PSD-ALDE de cosmetizare a adevărului au eșuat. Previzibil, de altfel. „Comisia nu poate ignora faptul că Parlamentul a adoptat aceste amendamente controversate la Codurile penale în contextul în care ele vor afecta direct procedurile judiciare în desfășurare în care unii parlamentari sunt implicați”, scrie la pagina 10 din opinie. „Maniera în care a fost realizată această reformă nu a fost, totuși, adecvată pentru o reformă cuprinzătoare a două dintre cele mai importante și sensibile coduri. Amendamentele în discuție au fost adoptate într-un proces legislativ exagerat de rapid și lipsit de transparență, în ciuda faptului că au existat peste 300 de modificări, multe dintre ele aducând schimbări radicale și afectând profund politica penală a statului”, găsim mai spre sfârșitul documentului, la „Concluzii”.
Cu alte cuvinte, membrii Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept, cum este oficial numită Comisia de la Veneția, știu foarte bine și că unele modificări la legile din Justiție au fost „cu dedicație” pentru anumite persoane aflate la putere, știu și că nu a fost o dezbatere reală în Parlament, că PSD-ALDE, cu sprijinul UDMR, și-au impus viziunea fără a se obosi să țină cont de părerea opoziției, a asociațiilor de magistrați și a societății civile.
Ce a ieșit din acest hei-rup al coaliției conduse de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu? Ne spune pe șleau Comisia de la Veneția: „Unele dintre modificările propuse sunt în conflict cu obligațiile internaționale ale României, în special cu cele privind lupta împotriva corupției, sau depășesc cu mult cerințele care decurg din jurisprudența Curții Constituționale ori din obligațiile internaționale ale țării. Comisia este preocupată de faptul că, luate separat, dar mai ales având în vedere efectul lor cumulativ, multe modificări vor afecta grav eficiența sistemului de justiție penală din România în combaterea diferitelor forme de criminalitate, incluzând infracțiunile legate de corupție, infracțiunile cu violență și crima organizată”.
Aceeași idee, a dorinței majorității PSD-ALDE de a stopa lupta împotriva corupției și de a slăbi sistemul de Justiție în ansamblu, este subliniată și la observațiile punctuale, formulate asupra amendamentelor considerate a fi cele mai grave.
De pildă, când se referă la modificările aduse confiscării extinse, Comisia arată că „legiuitorul a făcut o eroare fundamentală” atunci când a stabilit că, pentru a decide confiscarea extinsă, instanțele trebuie să aplice standardul „dincolo de orice îndoială”. „În practică, este de așteptat ca acest amendament să ducă la situația în care instanțele să decidă arareori în favoarea confiscării extinse, în condițiile în care în majoritatea cazurilor acuzarea nu va putea dovedi, dincolo de o îndoială rezonabilă, că valoarea bunurilor deținute depășește în mod evident veniturile obținute legal de către condamnat și că aceste bunuri provin din activități ilegale”, explică experții europeni.
Și când vorbesc de amendamentele formulate la abuzul în serviciu, aceștia sunt categorici: „Modificările propuse la articolul 297 par să creeze într-adevăr, fără o justificare convingătoare, premisele pentru o dezincriminare de facto a multor fapte având legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu. Așa cum au subliniat mai mulți interlocutori în timpul misiunii Comisiei de la Veneția în România, aceste modificări vor face mult mai greu dacă nu imposibil de investigat și de condamnat persoane pe baza acestei acuzații. Aceasta intră în contradicție atât cu obligațiile internaționale ale României în materie de anti-corupție și cu eforturile țării în această direcție, cât și cu standardele statului de drept și cu jurisprudența CCR”.
Iar exemplele pot continua. Cine dorește le poate găsi, pe larg, în opiniile adoptate de Comisia de la Veneția (AICI și AICI).
Care a fost reacția puterii de la București după această radiografie necruțătoare a experților europeni? Una în deplină concordanță cu modul de operare constatat din februarie 2017 încoace. Adică, sfidare totală.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, se joacă de-a mesajele pe Facebook din scurtul concediu pe care și l-a luat. Se pregătește, potrivit unor surse citate pe larg de trusturile prietene, pentru a prezenta miercuri, de la ora 18.00, evaluarea procurorului general. Verdictul în cazul lui Augustin Lazăr este destul de previzibil, dacă ne uităm doar la declarațiile recente ale ministrului Tudorel Toader. De la „Am observat cum Ministerul Public s-a îndepărtat, treptat, treptat, de la rolul constituţional pe care îl are. Eu am observat cum activitatea s-a îndepărtat de la rolul de garantare a drepturilor şi libertăţilor omului” (luna august) la „Nu am știut că procurorul general mi-a dat sfaturi azi-noapte ce să fac eu dimineața asta” (luna octombrie, în contextul OUG pe legile Justiției).
Dincolo, la „Parlamentul suveran”, cum îi tot place lui Călin Popescu Tăriceanu să repete cu mândrie, liderii PSD și ALDE au preferat tăcerea. L-au trimis la înaintare pe ex-ministrul „altă întrebare” Florin Iordache, care a spus că „bineînțeles” că puterea de la București nu va ține cont de toate recomandările Comisiei de la Veneția. „Prioritar pentru noi sunt deciziile CCR”, a continuat Iordache. Ce înseamnă asta? Ne explică tot omul de încredere al lui Liviu Dragnea, când ne spune și că este „dezamăgit” de Comisia de la Veneția: „Am fost dezamăgit, pentru că s-au antepronunţat şi am cerut un singur lucru: haideţi să aşteptăm şi deciziile CCR, nu putem asculta numai un singur punct, al dvs., haideţi să vedem şi ce spune Curtea şi atunci dintre cele două, pentru că prioritar pentru noi sunt deciziile CCR, vom alege cea mai bună soluţie”. Cu alte cuvinte, coaliția PSD-ALDE nu dă prea mulți bani pe „părerile” experților europeni, pentru că are un Valer Dorneanu, un Petre Lăzăroiu, o Mona Pivniceru și așa mai departe pe care se poate baza.
Or, în acest context, cu siguranță i-a speriat pe Dragnea și Tăriceanu invitația la consultări pe care le-a transmis-o președintele Klaus Iohannis, după ce a mai constatat o dată, în scris, că „din dorinţa de a favoriza pe cei care au probleme cu legea, coaliţia PSD-ALDE prejudiciază iremediabil nu numai statul de drept şi încrederea cetăţeanului că nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de funcţia sau poziţia pe care o are în societate, ci şi toate eforturile unei întregi naţiuni pentru care valorile fundamentale europene sunt incontestabile”.
