„De ani de zile, pe 1 Decembrie sărbătorim defilarea Armatei, ciolanul cu fasole și privitul de după gard. A devenit mai mult Ziua Armatei decât Ziua Națională", spune Claudiu Pândaru. „Ne lipsește un sentiment comun, o educație pentru unitate, o cultură a valorilor naționale reale, nu mistificate. România e azi o democrație tânără și bolnavă de toate virusurile lumii – de la naționalism excesiv, la populism și stângism gol de conținut", subliniază Florin Negruțiu.
Transcriptul discuției:
Claudiu Pândaru: Ce sărbătorim de 1 Decembrie?
Florin Negruțiu: De ani de zile, de 1 Decembrie, sărbătorim armata. Armata defilează pe sub Arcul de Triumf, poporul se uită de după gard, la blindate, la tancuri, la soldați. Apoi fiecare merge acasă sau la o cârciumă să mănânce mâncarea „națională" a zilei: ciolan cu fasole. E o tradiție recentă. Nu-mi amintesc din copilărie ciolanul cu fasole ca simbol național. Dar acum e nelipsit. E mâncare de popotă, de cazarmă. Totul pare o declinare a Zilei Armatei, nu o sărbătoare civilă, comună, vie.
Claudiu Pândaru: În 2025, România e mai divizată ca în anii anteriori. De un an încoace, trăim în plin război între români. Nu mai e nimic legat de unitate, de sensul inițial al acestei zile.
Florin Negruțiu: De fapt, nici nu cred că a fost vreodată cu adevărat. O societate e mereu diversă. O națiune e formată din oameni cu aspirații comune, măcar la nivel simbolic. Dar în România ideile de unitate, de valori comune, de apartenență nu s-au cultivat niciodată serios. Nici în școală, unde am învățat o istorie mistificată. Ni s-au servit mituri, așteptări false, glorii care n-au existat.
Suntem o democrație tânără, de 30 de ani. Și, odată cu libertatea, am luat și virusurile lumii. De la naționalismul găunos, la populism și stângism lipsit de substanță. Ziua Națională e un bun prilej să ne întrebăm nu doar cine suntem, ci ce mai avem în comun.
