Ce se va întâmpla la schimbarea gradului de handicap. Beneficiarii, condamnați de autorități să se descurce pe cont propriu
În România trăiesc aproape 1 milion de persoane cu dizabilități, conform celor mai recente date, însă cei mai vulnerabili dintre aceștia depind de tratamente și îngrijiri care să le permită o viață normală.
În urmă cu aproape trei săptămâni Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (MMFTSS) anunța schimbări în privința modului de încadrare a persoanelor cu dizabilități. Criteriile privind stabilirea gradului de handicap au fost revizuite într-un proiect de ordin.
Context în care ministrul de resort a susținut că prin schimbarea criteriilor se vor evita fraudele sistemice.
„Am pus în transparență proiectul de revizuire a criteriilor care stabilesc încadrarea în grad de handicap. Eliminăm cât mai mult din fraudele care astăzi fac sistemul nedrept, iar pe cei care au cu adevărat nevoie de sprijin trebuie să-i protejăm mai bine”, a transmis Petre Florin Manole, ministrul Muncii.
În sprijinul declarației lui Manole, a venit ministrul Sănătății, Alexandru Florin Rogobete.
„Regândim criteriile de acordare a certificatelor de handicap, astfel încât acestea să reflecte corect realitatea medicală și nivelul funcțional al fiecărei persoane. Ne propunem să eliminăm neclaritățile și diferențele de interpretare care, de prea multe ori, au dus la nedreptăți. Persoanele cu dizabilități trebuie respectate, sprijinite și integrate, nu puse în fața unor bariere inutile”, a declarat Rogobete.
Realitatea este însă alta. Schimbarea criteriilor nu elimină problemele existente, ci va accentua și mai mult lacunele sistemului, astfel că în final categoriile vulnerabile vor rămâne fără protecție. Aspect contrar declarațiilor făcute de cei doi miniștrii.
Ce au schimbat
Proiectul de Ordin pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, propune o serie de modificări.
La capitolul 1, Funcțiile Mentale per 1.1, evaluarea persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale, în vederea încadrării în grad de handicap, per întârziere mentală (aici se încadrează persoanele cu retard, epilepsie, sindrom down și întârziere mentală din alte cauze medicale).
În vederea încadrării în grad de handicap, au eliminat la toate categoriile deficiență ușoară / handicap ușor.
S-a eliminat la deficiență medie / handicap mediu punctul a), care presupune:
„întârzierea mintală ușoară, asociată cu o altă deficiență fizică, senzorială, epilepsie și/sau tulburări comportamentale (care necesită tratament şi monitorizare de specialitate)”.
Nota marcată cu ** dispare. Prin aceasta se stipula:
„În funcţie de severitatea deficienţei asociate se va trece la handicap accentuat sau grav”.
De asemenea, se elimină nota cu *** trecută la deficință accentuată / handicap accentuat. Aceasta prevedea:
„În funcţie de severitatea deficienţei asociate se va trece la handicap grav”.
La categoria Deficiență gravă / Handicap grav, se produc următoarele schimbări:
- Au micșorat nivelul QI înlocuind: „nivel QI sub 20-25” cu „nivel QI sub 20”
- Au adăugat: „Pot avea raptusuri auto și heteroagresive pe fondul testării diminuate a realității.”
- Au înlocuit „reacţionează la comenzi simple îndelung executate” cu „nu reacţionează la comenzi simple îndelung executate”.
Ce înseamnă acest lucru pentru beneficiari
Potrivit Cameliei Popa, asistent personal în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 5 București, revizuirea criteriilor are un impact profund asupra vieții beneficiarilor.
„Se vor încadra la handicap grav numai persoanele considerate «legume» la pat, lipsite total de autonomie, fără funcții senzoriale și care nu execută comenzi simple la indicații repetate. Cei mai mulți fiind deja instituționalizați. Copiii noștri nu sunt în azile pentru că noi am umblat peste tot cu ei: la kinetoterapie, la terapie și la logopedie.
Sunt cât de cât funcționali, unii vorbesc cu greutate, alții mai bine. Își trăiesc viața alături de noi, chiar dacă sunt adulți, pentru că mintea lor ca vârstă este în intervalul 3-6 ani. Necesită supraveghere continuă.
Dacă sunt retrogradați de la grav la accentuat, mama, care este asistent personal, automat este dată afară.
Trebuie să lucreze. Dacă se angajează, copilul cu retard, chiar dacă este adult, va fi expus la numeroase riscuri în perioada de 8-10 ore când mama este la serviciu.
Cine răspunde de viață copiilor noștri dacă vor rămâne singuri acasă, nesupravegheați, fără însoțitor sau asistent personal? În cazul celor epileptici, tratamentul îi ține în viață, pentru că singuri nu și-l pot administra”, susține Camelia Florentina Popa.
Conform definiției, retardul mental profund (scor QI mai mic de 20) are următorul tablou clinic:
- viața psihică a acestor persoane este rudimentară,
- comunicarea este nonverbală (urlete, sunete nearticulate),
- nu deprind mersul,
- nu au capacitate de autoîngrijire (spălat, control sfincterian, mâncat, îmbrăcat) și nici nu pot fi învățați,
- nu pot face distincție între ce este comestibil și ce nu,
- prezintă frecvent tulburări de vedere sau de auz.
Aceste persoane necesită îngrijire specializată pe tot parcursul vieții pentru a putea trăi în condiții normale.
„Au eliminat luarea în calcul a cumului de boli la acordarea gradului de încadrare într-un grad de handicap. Adică se va lua în considerare numai una dintre boli. Dar cumulul de boli crește gradul de îngrijire a bolnavului.
A doua modificare a fost eliminând două subnote, de la gradul accentuat și gradul mediu dacă te încadrezi cu indicatorii la aceste două grade și ai un coeficient de inteligență peste 20, de exemplu. Dacă ai și alte boli asociate, atunci datorită gravității cumului de boli te poți încadra sau poți fi încadrat la gradul grav cu însoțitor.
În acest mod a rămas numai retardul profund. Retardul profund este bolnavul care este la pat, nu își controlează sfincterul, nu mănâncă singur, nu se îmbracă singur, nu poate fi învățat, nu vorbește, țipă și scoate sunete nearticulate.
Și acest tablou clinic înfiorător este întărit de sintagma nu are funcții senzoriale și nu răspunde la comenzi simple, cu indicații repetate. Dar cu ceilați ce faci? Și ceilalți au nevoie de asistent personal și îngrijire permanentă pentru că nu se pot descurca singuri, nu au discernământ”, explică Camelia Popa.
Cât alocă statul pentru îngrijirea persoanelor cu handicap grav
Pe lângă indemnizația lunară indiferent de venituri, în cuantum de 528 lei și bugetul complementar lunar de 198 lei, se adaugă indemnizația de însoțitor în valoare de 2.363 lei.
În cazul celor cu asistent personal, salariul acestuia este minimul pe economie (4.050 brut - 2.574 lei net).
Indemnizația de însoțitor nu se cumulează cu venitul asistentului personal. Bolnavul poate opta ori pentru însoțitor, ori pentru asistent personal.
„De cele mai multe ori, angajarea unui asistent personal se face din rândul familiei. Aceasta este cea mai bună variantă. Pacientul trebuie să rămână în mediul familial alături de asistentul personal pentru că acesta știe să-i gestioneze stările, emoțiile, accesele de furie. Noi nu avem spor de condiții periculoase. Nouă ni s-a luat acest drept. Primim salariul minim brut plus indemnizația de hrană, iar totul ajunge net la 2.764 lei net”, subliniază Camelia Popa.
Fondurile alocate de stat sunt însă insuficiente, pentru că nu acoperă ședințele de terapie (psiholog, psihoterapeut, kinetoterapie etc.) pe care acești pacienți le efectuează pentru a avea dreptul la o viață normală.
Sistemul și hibele sale: transparența
Conform legii, proiectele puse în transparență au 30 de zile pentru a fi consultate de public în vederea transmiterii sugestiilor. La MMTFSS, acestea au doar 10 zile.
„Propunerile, sugestiile și opiniile cu privire la acest proiect pot fi transmise la adresa de e-mail dezbateri@mmuncii.gov.ro în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site (05.09.2025 - 14.09.2025)”, se arată pe site-ul ministerului.
Până la ora publicării articolului, Ministerul Muncii nu a răspuns solicitării DigiEconomic pentru a oferi clarificări în privința impactului pe care schimbările dorite le pot avea asupra românilor cu dizabilități.
Petiția pentru blocarea acestui ordin a strâns până în prezent peste 1.000 de semnături. Acest demers a fost trimis către Asociația Romana de Psihiatrie si Psihoterapie și Ministerul Muncii.
