Trebuie declarați la ANAF banii obținuți din vânzarea mașinii personale? Ce prevede Codul fiscal
Persoanele fizice care își vând autoturismul personal nu trebuie să declare la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) banii încasați din această tranzacție și nu datorează impozit pe venitul obținut. Codul fiscal încadrează vânzarea bunurilor mobile din patrimoniul personal în categoria veniturilor neimpozabile, însă există o diferență importantă între vânzarea ocazională a unei mașini și comercializarea repetată a autoturismelor în scopul obținerii de profit, situație în care pot apărea obligații fiscale.
Potrivit articolului 62 litera m) din Codul fiscal, veniturile obținute prin transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal sunt neimpozabile, cu excepțiile prevăzute expres de legislație. Autoturismele deținute pentru uz personal intră în categoria bunurilor mobile, astfel încât sumele primite în urma vânzării acestora nu sunt supuse impozitului pe venit.
Prin urmare, o persoană care își vinde mașina personală, indiferent dacă dorește să achiziționeze ulterior un alt autoturism sau pur și simplu să renunțe la vehicul, nu are obligația de a declara venitul obținut prin Declarația unică.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Cine moștenește datoriile unei persoane decedate și în ce condiții pot fi obligați moștenitorii să le plătească
Când poate deveni o activitate economică
Regimul fiscal este diferit atunci când tranzacțiile nu mai reprezintă valorificarea unor bunuri personale, ci fac parte dintr-o activitate comercială desfășurată în scopul obținerii de venituri. De exemplu, o persoană care achiziționează în mod repetat autoturisme pentru a le revinde ulterior cu profit poate fi considerată că desfășoară o activitate economică independentă.
Într-o asemenea situație, veniturile nu mai sunt tratate automat drept sume neimpozabile provenite din vânzarea unor bunuri personale, ci pot intra sub incidența obligațiilor fiscale aplicabile activităților economice. La stabilirea caracterului comercial al tranzacțiilor contează împrejurările în care acestea au loc, inclusiv frecvența vânzărilor, modul de achiziție a vehiculelor și intenția de revânzare.
Este important de menționat că simplul fapt că o persoană vinde mai mult de o mașină nu înseamnă automat că desfășoară o activitate comercială; distincția se face în funcție de natura și caracterul tranzacțiilor, nu exclusiv de numărul autoturismelor vândute.
Un exemplu privind diferența dintre vânzarea bunurilor personale și desfășurarea unei activități comerciale a fost prezentat recent de ANAF. Potrivit unui comunicat transmis marți, 27 octombrie, inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) au identificat o persoană fizică din județul Argeș care ar fi comercializat 75 de autoturisme second-hand, în valoare totală de peste 7,2 milioane de lei, fără să își înregistreze activitatea economică și fără să declare obligațiile fiscale aferente.
Verificările au vizat perioada mai 2022-ianuarie 2025, timp în care persoana respectivă ar fi achiziționat autoturisme atât din România, cât și din alte state, pentru a le revinde ulterior unor persoane fizice. Inspectorii antifraudă au constatat un prejudiciu de peste 1,1 milioane de lei, reprezentând TVA sustrasă de la plată.
Potrivit ANAF, activitatea a fost identificată inclusiv prin monitorizarea anunțurilor publicate pe platformele online de comercializare a autoturismelor.
Mai multe detalii, aici: Cum a prejudiciat o persoană din Argeș bugetul de stat cu peste 1,1 milioane lei prin vânzarea ilegală a 75 de mașini second-hand
Ce riscă persoanele care nu declară veniturile impozabile
Dacă o persoană desfășoară o activitate economică pentru care datorează impozite, dar nu își declară veniturile sau nu achită obligațiile fiscale la termen, pot apărea costuri suplimentare. Potrivit articolului 173 din Codul de procedură fiscală, neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale atrage dobânzi și penalități de întârziere.
În plus, dacă ANAF identifică obligații fiscale nedeclarate sau declarate incorect și le stabilește printr-o decizie de impunere, poate fi aplicată, în condițiile articolului 181 din Codul de procedură fiscală, o penalitate de nedeclarare de 0,08% pentru fiecare zi de întârziere, calculată începând cu ziua următoare scadenței și până la stingerea obligației. În condițiile prevăzute de lege, această penalitate poate fi redusă cu 75%. Nerespectarea obligațiilor declarative poate avea și alte consecințe, în funcție de natura și gravitatea situației constatate.
Te-ar putea interesa și Când trebuie declarați la ANAF banii obținuți din vânzări pe Vinted, OLX și alte platforme. Explicațiile unui avocat
