Analiză Dunărea la minim istoric, Cernavodă sub presiune. Ce spun experții despre riscuri, costuri și siguranță
România traversează una dintre cele mai tensionate perioade pentru sistemul energetic din ultimii ani, după ce seceta severă și debitul foarte scăzut al Dunării au dus la oprirea Unității 1 de la Cernavodă și au pus presiune pe funcționarea Unității 2. Centrala nucleară asigură, în mod normal, aproximativ 20% din producția națională de electricitate, iar fiecare zi de funcționare contează pentru echilibrul Sistemului Energetic Național. Autoritățile încearcă să mențină Unitatea 2 în funcțiune prin lucrări tehnice pe Dunăre, în timp ce marii consumatori industriali sunt îndemnați să reducă voluntar consumul, iar România acoperă o parte mai mare din necesar prin importuri. Experții consultați de DigiEconomic spun că impactul economic vine din energia care trebuie înlocuită, din importurile mai scumpe în orele de vârf și din reducerea activității unor mari consumatori, și explică de ce scenariile extreme privind siguranța centralei nu sunt justificate în acest moment.
Reducerea debitelor Dunării și râurilor din cauza secetei a adus România în pragul unei noi realități, în care scăderea producției electrice obligă marii consumatori din piață să raționalizeze energia, în timp ce autoritățile caută soluții pentru a menține funcțională atomocentrala Cernavodă, care furnizează circa 20% din totalul producției naționale de electricitate.
Actualmente, Unitatea 2 de la Cernavodă funcționează la capacitate nominală, potrivit Nuclearelectrica, care a făcut anunțul printr-un comunicat transmis pe 4 august Bursei de Valori București (BVB).
„Unitatea 2 continuă să funcţioneze la capacitate nominală, cu respectarea tuturor normelor şi marjelor de securitate nucleară, în baza procedurilor interne aplicabile în situaţii de secetă severă.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Luca Niculescu vizează eliminarea IMCA de la 1 ianuarie 2027: „Descurajează investițiile și afectează competitivitatea companiilor”
Măsurile implementate de autorităţile române cu scopul creşterii nivelului Dunării la Cernavodă au determinat creşterea acestuia”, precizează Nuclearelectrica.
Cu toate acestea, în pofida măsurilor luate de autorități, încă persistă posibilitatea opririi Unităţii 2, și implicit a funcționării atomocentralei, din cauza prognozelor meteo nefavorabile, care prevăd scăderea nivelului Dunării sub limitele admise de operare a echipamentelor.
Unitatea 1 este scoasă din funcțiune încă din data de 28 iulie, când a fost oprită controlat și deconectată de la Sistemul Energetic Național (SEN).
Nivelul scăzut al Dunării pune presiune pe SEN
Debitul Dunării la intrarea în România a coborât miercuri, 5 august, la 1.400 de metri cubi pe secundă, egalând minimul istoric înregistrat în 1985, potrivit prognozei publicate de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA).
Seceta din marile bazine hidrografice afectează însă producția de energie electrică, având în vedere că peste jumătate din aceasta este realizată în hidrocentrale și la atomocentrala Cernavodă.
În acest context, autoritățile încearcă să reducă presiunea asupra SEN prin măsuri țintite, menite să asigure funcționarea rețelei în parametrii optimi.
Cum văd experții situația
Alina Arsani, Head of Energy Systems la think tank-ul Energy Policy Group, consideră că în prezent este prematur să vorbim de costurile aferente menținerii producției la atomocentrală, însă acestea pot fi deduse din măsurile luate de autorități.
„Este dificil de estimat un cost total pentru a menține operațională centrala de la Cernavodă. Dacă ne axăm pe intervențiile aflate în desfășurare, precum detonarea stâncii Pârjoaia și realizarea unui prag provizoriu pentru redirecționarea unei părți din debitul Brațului Bala către Dunărea Veche, Ministerul Transporturilor are la dispoziție, din Fondul de Rezervă, valoarea de 7 milioane de lei, conform Hotărârii de Guvern din 31 iulie 2026.
Pe impactul economic al situației actuale din România vorbim de pierderea temporară a 700MW, respectiv 1.400MW pentru ambele unități sau 20% din consumul de energie electrică la nivel național. Respectiv, de energie electrică produsă în bandă, care trebuie înlocuită parțial cu producție internă (cărbune/gaz) și parțial cu importuri, cea mai mare presiune fiind în decursul vârfului de consum de seara (20:00 – 23:00).
Totodată, pe fondul recomandărilor de măsuri de reducere voluntară a consumului de energie electrică în rândul operatorilor economici și populației, din partea Prim Ministrului, companii precum Dacia și Ford au anunțaț oprirea producției de autovehicule în perioada 3-19 august. Așadar, impactul economic constă atât în necesarul de înlocuire a producției de energie electrică de la Cernavodă, cât și în diminuarea activității unor mari consumatori din piață”, a declarat pentru DigiEconomic, Alina Arsani.
În ceea ce privește energia pierdută din cauza debitului redus, cele două unități de la Cernavodă generează mai mult de un sfert din totalul produs în România.
„Energia electrică care nu a fost produsă poate fi estimată prin înmulțirea numărului de ore în care Unitatea 1 a fost oprită cu puterea instalată a acesteia. Centralele nucleare au o flexibilitate operațională redusă, motiv pentru care funcționează, de regula, la o putere apropiată de capacitatea instalată. Atunci când sunt disponibile, putem considera că produc aproape de puterea nominală”, explică Arsani.
Pierderea reală în acest caz este dată de prețul plătit pe importuri în lipsa producției interne.
„Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă funcționau numai pe reacție de consum. Adică nu există o cantitate pierdută, ci o cantitate neexecutată. Spre exemplu, dacă avem un consum mediu la 6.500 MWh, producem undeva la 4.000 MWh, diferența de aproape 2.000 MWh o aducem din import. Constanta de import era la 1.000 MWh, 700-1.000 MWh. Diferența de 1.000-1.200 o livra Nuclearelectrica.
Aia e pierderea. Mă rog, neproducția, pe care o importăm prin diferite canale”, precizează Felix Căprariu, președintele Asociației Teritoriale pentru Energie și Eficiență Energetică (ATE3).
Cât rezistă sistemele de răcire cu actualul debit
Datele indică faptul că și în condiții de secetă extremă, există suficientă apă pentru a răci reactoarele nucleare. Din debitul Dunării de 1350 m³/s doar o parte merge pe traseul Dunărea Veche pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă, întrucât o parte din acesta este captat de brațul Bala.
Astfel, sunt necesare următoarele debite pentru a răci unitățile de la Cernavodă:
- o unitate pornită: 77,2 m³/s,
- două unități pornite: 123,2 m³/s,
- fiecare unitate oprită are nevoie de 7,8 m³/s pentru răcirea tehnologică.
Conform celor mai recente prognoze, dacă debitul apei scade la 219 m³/s în perioada următoare, tot ar putea garanta răcirea centralei atomice.
„Cifrele privind debitul Dunării nu trebuie interpretate exclusiv din perspectivă contabilă. Altfel, am putea concluziona în mod eronat că este suficient să asigurăm un anumit debit.
În realitate, funcționarea în siguranță depinde și de alți factori, precum condițiile de navigație, necesarul celorlalți utilizatori ai apei, pierderile hidraulice, colmatarea albiei, variațiile nivelului apei și temperatura ridicată a acesteia”, susține expertul din cadrul Energy Policy Group.
Lectură suplimentară: Germania inițiază o colaborare cu Rusia în domeniul nuclear. De ce este controversat proiectul
Scenariul unui accident nuclear
Experții sunt de părere că deși riscul producerii unui accident nuclear întotdeauna va exista, șansele ca acesta să se întâmple sunt infime, datorită sistemelor de siguranță cu care este dotată atomocentrala.
„Nu cred că se pune problema. Aici toate lucrurile sunt monitorizate, controlate. Există mentenanță. Sunt analize de risc făcute în permanență”, transmite Dumitru Chisăliţă, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
În ipoteza în care reactoarele nu vor atinge temperatura optimă de răcire, precum s-a întâmplat la Fukushima (Japonia) în 2011, cât de aproape suntem de un dezastru, dacă nu se va mai putea pompa apă din Dunăre din cauza nivelului scăzut al fluviului.
„Situațiile nu sunt deloc comparabile. La Fukushima, ca urmare a inundării compartimentului în care se aflau generatoarele de urgență, nu s-a putut acționa. La Cernavodă nu se pune problema unei intervenții”, subliniază președintele AEI.
Potrivit Nuclearelectrica, centrala de la Cernavodă este considerată una dintre cele mai sigure din lume datorită unui sistem de protecție dispus pe 5 nivele, cunoscut conceptual drept apărare în adâncime. În plus, centrala dispune de 4 niveluri independente de alimentare cu energie electrică în caz de urgență.
Totodată, reactoarele de tip CANDU folosite la Cernavodă au un mare avantaj tehnic: vin cu rezerve uriașe de apă grea și ușoară, care pot răci pasiv reactorul timp de câteva zile, chiar și în absența totală a curentului electric.
„Nu e Cernobîl, e altă tehnologie. Iar la Fukushima avaria s-a declanșat în urma unui seism, urmat de tsunami. Acolo s-au distrus instalațiile de răcire și inclusiv sistemele de urgență.
Securitatea de la Cernavodă e destul de ridicată. Acolo sunt niște bazine secundare de răcire care asigură constant temperatura adecvată pentru funcționarea reactoarelor”, afirmă președintele ATE3.
Ipoteza unui accident nuclear devine neverosimilă în contextul din prezent.
„Accidentul de la Fukushima a avut loc pe fondul cutremurului de magnitutine 9, urmat de un tsunami de aproximativ 15 metri, mult peste pragul proiectat de 6 metri. Deși reactoarele s-au oprit automat din cauza cutremurului, tsunami-ul a fost cel care a dezactivat alimentarea cu energie electrică și răcirea reactoarelor. Practic, un lanț de evenimente naturale extreme.
Pentru România nu există același risc, întrucât vorbim de două lucruri fundamental diferite. La Fukushima, capacitatea de răcire s-a pierdut dintr-o dată și în totalitate, la Cernavodă există o monitorizare continuă pentru a rămâne în marjele de siguranță când debitul Dunării este prea scăzut iar deciziile se iau în funcție de modul în care evoluează situația.
Reactoarele de la Cernavodă sunt de tip CANDU, față de cele japoneze BWR, cu aspecte de securitate diferite. De menționat este și faptul că ambele unități de Cernavodă sunt în operare comercială de peste două decenii (U1 – 1996, iar U2- 2007) și livrează aproximativ 20% din consumul de energie electrică al României, cu un factor de capacitate recunoscut la nivel mondial și un istoric de siguranță confirmat de Agenția Internațională pentru Energie Atomică. La care se adaugă supravegherea permanentă a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN)”, conchide Alina Arsani.
Citește mai mult: România produce energie ziua și importă scump seara. Stocarea energiei reaprinde discuții despre vulnerabilitățile sistemului energetic
